Ne-am pregatit si inca ne mai pregatim pentru cel mai inaltator moment din viata fiintei umane, acela de a aspira la Inviere, la nemurire, la viata vesnica. Suntem in Vinerea Mare, ziua in care Mantuitorul a fost rastignit. O zi in care gandurile noastre ar trebui sa se indrepte catre El, cel care a venit sa ne spuna ca doar prin renuntarea constienta la conditia umana putem accede spre alta dimensiune. Si a ales aceasta cale, dureroasa pentru ochii si mintea noastra, de a fi rastignit pentru ca noi sa stim ca a murit pentru ca mai apoi sa ne arate ca Spiritul nu moare, ci el este vesnic. Sa ne arate ca Spiritul este viu si ca de fiecare data cand alegem moartea, el reinvie. De fiecare data cand renuntam la tot ceea ce nu ne mai este folositor, Spiritul re-invie. Crestinii si intreaga Biserica Ortodoxa, rememoreaza rastignirea si moartea Mantuitorului pe cruce in aceasta zi, iar in Tara Sfanta, in aceasta zi se reface Drumul Crucii de catre pelerini, care pornesc in aceasta procesiune incepand de la Pretoriu si pana la Biserica Sfantului Mormant, semnificand drumul pe care l-a facut Hristos cu crucea pe umeri spre Golgota, locul rastignirii. Mai este numita si Vinerea Neagra, pentru ca este ziua in care Mantuitorul traieste cele mai grele patimi, judecata, batjocura, umilinta, schingiuirea, rastignirea, moartea. In aceasta zi Mantuitorul a fost rastignit pe Sfanta Cruce, a murit si a fost pus in mormant iar credinciosii obisnuiesc ca in aceasta zi sa tina post negru. Iar maine, in Sambata Mare, trupul Domnului se odihneste in mormant iar credinciosii se reculeg in aceasta zi dinaintea Invierii.
Prin inviere fiinta umana isi da seama, isi constientizeaza de fapt esenta divina. Acest moment de Inviere, Sfintele Pasti, asa dupa cum il cunoastem cu totii vine an de an sa ne reaminteasca tuturor, crestini sau nu, cine suntem de fapt si de unde venim. Acoperiti de grijile planului material si lasand sa se aseze praful peste esenta noastra, uitam tot mai mult de ce suntem aici. Ne pierdem in densitate. Muncim, construim palate, asezam bani in conturi, vrem siguranta zilei de maine, dar ne lipseste ceva. Ridicam zgarie nori in speranta ca vom fi mai aproape de Dumnezeu. Si asta este un fel de inaltare, dar este una exterioara. Si cand cautam ceva in exterior inseamna de fapt ca ne-am separat de acel ceva pe care-l cautam. Cam asa ceva se intampla si cu noi, cautam ceva dupa care tanjim in afara noastra.
Este acel dor launtric dupa care alergam la modul subconstient, pentru ca doar acolo in strafundurile subconstientului stim cine suntem si de ce-am venit in aceasta lume. Ne amagim foarte mult prin aceasta cautare exterioara si nu facem decat sa ne dapartam si mai mult de adevarata Sursa. Si asta nu face decat sa amplifice iluzia in care traim si sa-l hranim pe Eu, pe acea fiinta numita Ego. Eu am construit, Eu fac bani, Eu sunt puternic si influent, Eu fac totul, Eu te protejez de iluzie, Eu sunt real. Oare ? Pai hai sa privim mai atent in jurul nostru si sa vedem ce-a facut Eu. In clipele in care apare celalt Eu, cel caruia cu drag ii spun Eu Sunt, dintr-o data se schimba realitatea si totul pare distant. De ce ? Pentru ca nu sunt lucruri dragi sufletului, nu le recunoaste, nu sunt incarcate de iubire si adevar profund. Si atunci il apuca pe Eu Sunt acel dor launtric de a-si da seama si in mod constient cine si ce este el de fapt.
Si vine aceasta cautare launtrica. Vine dorinta de a se trezi. Vine dorinta de Inviere, de re-Inviere. Vine dorinta de a fi Acasa. Si probabil nu e intamplatoare vorba aceea ca unde-i mai bine ca acasa. Ei bine, aceste zile pline de subtilitate vin sa ajute sufletele noastre pierdute in aceasta cautare sa-si gaseasca drumul, calea. Calea spre armonie. Este o perioada incarcata energetic in care vibratiile iubirii, compasiunii, iertarii, capata frecvente mai inalte decat de obicei. Observati aceste lucruri la cei din jurul vostru. Observati atitudinea, linistea si calmul care se extinte in aceasta perioada. Se simte o vibratie mai inalta la nivelul constiintei de grup si chiar colective. Doar observati si constientizati. Orice bun crestin trece prin aceasta perioada a Postului Mare, cea mai lunga perioada de post si rugaciune a anului in care se purifica si-si ridica vibratia pentru a simti cu adevarat re-Invierea. Observati in aceste zile ca oamenii se mai linistesc, se calmeaza, parca incetinesc ritmul nebun in care traim zi de zi. Daca lasam grijile deoparte vedem ca apare linistea. Stresul nu ne lasa sa ne vedem adevarata natura a fiintei noastre. Ne apropiem de sfarsitul acestei perioade magnifice sustinuti de energiile cosmice care vor culmina cu momentul Invierii Domnului Iisus.
Prin inviere fiinta umana isi da seama, isi constientizeaza de fapt esenta divina. Acest moment de Inviere, Sfintele Pasti, asa dupa cum il cunoastem cu totii vine an de an sa ne reaminteasca tuturor, crestini sau nu, cine suntem de fapt si de unde venim. Acoperiti de grijile planului material si lasand sa se aseze praful peste esenta noastra, uitam tot mai mult de ce suntem aici. Ne pierdem in densitate. Muncim, construim palate, asezam bani in conturi, vrem siguranta zilei de maine, dar ne lipseste ceva. Ridicam zgarie nori in speranta ca vom fi mai aproape de Dumnezeu. Si asta este un fel de inaltare, dar este una exterioara. Si cand cautam ceva in exterior inseamna de fapt ca ne-am separat de acel ceva pe care-l cautam. Cam asa ceva se intampla si cu noi, cautam ceva dupa care tanjim in afara noastra.
Este acel dor launtric dupa care alergam la modul subconstient, pentru ca doar acolo in strafundurile subconstientului stim cine suntem si de ce-am venit in aceasta lume. Ne amagim foarte mult prin aceasta cautare exterioara si nu facem decat sa ne dapartam si mai mult de adevarata Sursa. Si asta nu face decat sa amplifice iluzia in care traim si sa-l hranim pe Eu, pe acea fiinta numita Ego. Eu am construit, Eu fac bani, Eu sunt puternic si influent, Eu fac totul, Eu te protejez de iluzie, Eu sunt real. Oare ? Pai hai sa privim mai atent in jurul nostru si sa vedem ce-a facut Eu. In clipele in care apare celalt Eu, cel caruia cu drag ii spun Eu Sunt, dintr-o data se schimba realitatea si totul pare distant. De ce ? Pentru ca nu sunt lucruri dragi sufletului, nu le recunoaste, nu sunt incarcate de iubire si adevar profund. Si atunci il apuca pe Eu Sunt acel dor launtric de a-si da seama si in mod constient cine si ce este el de fapt.
Si vine aceasta cautare launtrica. Vine dorinta de a se trezi. Vine dorinta de Inviere, de re-Inviere. Vine dorinta de a fi Acasa. Si probabil nu e intamplatoare vorba aceea ca unde-i mai bine ca acasa. Ei bine, aceste zile pline de subtilitate vin sa ajute sufletele noastre pierdute in aceasta cautare sa-si gaseasca drumul, calea. Calea spre armonie. Este o perioada incarcata energetic in care vibratiile iubirii, compasiunii, iertarii, capata frecvente mai inalte decat de obicei. Observati aceste lucruri la cei din jurul vostru. Observati atitudinea, linistea si calmul care se extinte in aceasta perioada. Se simte o vibratie mai inalta la nivelul constiintei de grup si chiar colective. Doar observati si constientizati. Orice bun crestin trece prin aceasta perioada a Postului Mare, cea mai lunga perioada de post si rugaciune a anului in care se purifica si-si ridica vibratia pentru a simti cu adevarat re-Invierea. Observati in aceste zile ca oamenii se mai linistesc, se calmeaza, parca incetinesc ritmul nebun in care traim zi de zi. Daca lasam grijile deoparte vedem ca apare linistea. Stresul nu ne lasa sa ne vedem adevarata natura a fiintei noastre. Ne apropiem de sfarsitul acestei perioade magnifice sustinuti de energiile cosmice care vor culmina cu momentul Invierii Domnului Iisus.
Da, putem observa cum aceste zile aduc dorinta de iertare, simtim ca vrem sa daruim, chiar simtim nevoia de liniste si impacare. Si fara sa vrei incepi sa rezonezi cu aceasta vibratie mai inalta, incepi sa te aliniezi la ea si parca totul devine mai bland, mai frumos, mai armonios. Dar ce pacat ca nu dureaza mai mult aceasta vraja a invierii. Ne intoarcem la job-urile noastre, la munca noastra si reintram in stresul de zi cu zi si ne lasam iar acoperiti de griji si uitam ca am re-nascut. Parca trece prea repede acest moment. Cu toate astea sunt binevenite aceste perioade subtile de liniste si pace. Ne ofera ragazul de a mai reflecta, de a mai sta de vorba cu noi insine.
Biserica Ortodoxa, crestinatatea in general, considera Invierea Mantuitorului ca pe un pilon central al credintei iar comemorarea Invierii a devenit in timp poate cea mai mare sarbatoare a crestinatatii. A devenit un simbol al biruintei asupra mortii, al Luminii asupra Intunericului. Invierea, asa cum ne spunea si Parintele Arsenie Boca, ar fi singura minune care se arata atat credinciosilor cat si necredinciosilor. Multi dintre noi cred ca avem mult de reflectat pe aceasta tema.
Biserica Ortodoxa, crestinatatea in general, considera Invierea Mantuitorului ca pe un pilon central al credintei iar comemorarea Invierii a devenit in timp poate cea mai mare sarbatoare a crestinatatii. A devenit un simbol al biruintei asupra mortii, al Luminii asupra Intunericului. Invierea, asa cum ne spunea si Parintele Arsenie Boca, ar fi singura minune care se arata atat credinciosilor cat si necredinciosilor. Multi dintre noi cred ca avem mult de reflectat pe aceasta tema.
Este speranta mantuirii si a vietii vesnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Aceasta sfanta sarbatoare are menirea de a mentine vie amintirea patimilor, a tradarii, a mortii si invierii Domnului. Pastele ortodox dureaza 40 de zile, incepand cu Duminica intai, prima zi a Invierii si pana la Sarbatoarea Inaltarea Domnului, care este praznuita de catre Biserica Ortodoxa la 40 de zile de la Inviere. Dupa cum bine se stie, Pastele nu pica in fiecare an la aceeasi data.
Variabilitatea acestei date este data de regula instituita in anul 325, cand a avut loc Consiliul Ecumenic de la Niceea, conform careia Pastele va fi sarbatorit in prima duminica urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara. Luna Plina a fost pe 11 aprilie, deci Pastele pica in acest an pe 16 aprilie. Doar in cazul in care sarbatoarea pica in aceeasi duminica cu Pastele Iudeilor, se amana pentru duminica urmatoare. De departe este cea mai importanta sarbatoare, este singura sarbatoare din calendarul ortodox praznuita timp de trei zile. Si sunt multe alte sarbatori care sunt stabilite functie de Sfintele Pasti. Invierea, ca act in sine, a zguduit cu fiecare an care a trecut un intreg sistem de gandire invechit si a dat omului o noua speranta. Si de fiecare data acest proces va fi mai intens pentru ca sunt tot mai multi angrenati in acest proces de trezire spirituala iar subconstientul colectiv integreaza aceasta vibratie.
Intrebarile, cautarile si rostul omului primesc acum si de fiecare data o alta perspectiva, o alta perceptie pentru ca de fiecare data mai urcam o treapta a constiintei. Invierea dovedeste ca moartea nu este sfarsitul, ci este o trecere catre o alta viata. Dincolo de aspectul de sarbatoare festiva in continua crestere, de marketing comercial, Pastele trebuie constientizat ca un izvor de speranta, de incredere intr-o noua viata, intr-un nou inceput, de bucurie pentru mantuire si adevar, de credinta si iubire, de lumina. Prin acceptarea mortii de buna voie, asa cum ne-o arata Mantuitorul rastignit pe cruce, se darama zidul dintre Divinitate si Uman, dintre Cer si Pamant. Cade zidul pentru a patrunde Lumina. Ni se arata drumul spre viata adevarata a sufletelor noastre.
Invierea Domnului este biruinta asupra mortii si rautatii oamenilor, care in batjocura l-au numit regele iudeilor, punandu-i pe cap o coroana de spini. Traditional, de pe masa de Paste nu lipseste cozonacul, pasca si ouale rosii. Conform traditiei ouale se vopsesc in culoarea rosie, simbolizand sangele varsat de Mantuitor cand a fost rastignit pe cruce. Legenda spune ca Fecioara Maria a incercat sa-i induplece pe romani ducandu-le un cos cu oua, dar fiind refuzata aseaza cosul cu oua sub cruce peste care curge sangele Mantuitorului rastignit, iar acestea se inrosesc. Traditia populara mai spune ca ouale rosii sunt pazitorii casei si din acest motiv ele nu trebuie sa lipseasca de la masa de Pasti. Pastele aduce printre altele si un moment de intregire a familiei, de impartasire a bucuriei, linistii si pacii. Este o bucurie care trebuie impartasita. Asadar, sa ne bucuram de acest moment.
Lumina si caldura Pastelui sa ne deschida inimile spre iertare, iubire si credinta. Sa fim mai buni si sa ne bucuram de frumusetea tuturor lucrurilor care ne inconjoara. Ce bine ar fi sa putem pastra aceasta vibratie si in restul zilelor nu doar in aceste cateva zile.
Pentru finalul articolului asa cum ne-am obisnuit, sa vedem cateva aspecte si din ce ne spun mayasii. Pentru ziua de Paste avem simbolul Caban, Pamantul, insotit de Tonul 8. Aceasta asociere de simbol si ton ne spune clar si ferm ca Mama Pamant este in echilibru perfect. Pai cum altfel decat echilibru si armonie intr-o astfel de zi. Sa nu uitam ca suntem si in Trecena lui OC, Cainele, Cel asociat Marelui Preot Cosmic, Marele Pazitor asa cum l-am mai descris si data trecuta, trecena care a inceput de Duminica Floriilor. Si spuneam ca el vegheaza Poarta dintre lumile vazute si cele nevazute, ca nu ne lasa sa facem trecerea daca nu suntem pregatiti. Nu trebuie insa perceputa ca o interdictie ci mai mult ca pe o indrumare si ghidare in sensul de a ne invata lectiile, de a evolua inainte de a trece Poarta. El ne ghideaza prin toata aceasta perioada, prin Saptamana Mare, prin miracolul Invierii, prin Saptamana Luminata. Cred ca este o perioada binecuvantata de Vointa Divina. O energie care ne deschide si sustine sufletele spre a pasi prin aceasta Poarta. Daca vrem si simtim cu adevarat, Poarta este deschisa ! Asta inseamna ca am reusit sa facem saltul constiential incat sa avem aceste perceptii. De acest lucru vrea sa se asigure acest Mare Pazitor inainte sa ne lase sa trecem prin Poarta. Si daca vreti si acceptati, din acest unghi putem percepe trecerea prin aceasta Poarta ca fiind invierea sufletului. Suprapunerea cu Invierea Domnului in acest an, la acest nou inceput de ciclu evolutiv nu cred ca este intamplatoare si vine sa ne dea si mai multa forta pentru a invia sau poate de a reinvia.
Deci va spun si eu, tuturor sufletelor : " Hristos a Inviat "
Descopera si tu calea spre armonie !!
Variabilitatea acestei date este data de regula instituita in anul 325, cand a avut loc Consiliul Ecumenic de la Niceea, conform careia Pastele va fi sarbatorit in prima duminica urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara. Luna Plina a fost pe 11 aprilie, deci Pastele pica in acest an pe 16 aprilie. Doar in cazul in care sarbatoarea pica in aceeasi duminica cu Pastele Iudeilor, se amana pentru duminica urmatoare. De departe este cea mai importanta sarbatoare, este singura sarbatoare din calendarul ortodox praznuita timp de trei zile. Si sunt multe alte sarbatori care sunt stabilite functie de Sfintele Pasti. Invierea, ca act in sine, a zguduit cu fiecare an care a trecut un intreg sistem de gandire invechit si a dat omului o noua speranta. Si de fiecare data acest proces va fi mai intens pentru ca sunt tot mai multi angrenati in acest proces de trezire spirituala iar subconstientul colectiv integreaza aceasta vibratie.
Intrebarile, cautarile si rostul omului primesc acum si de fiecare data o alta perspectiva, o alta perceptie pentru ca de fiecare data mai urcam o treapta a constiintei. Invierea dovedeste ca moartea nu este sfarsitul, ci este o trecere catre o alta viata. Dincolo de aspectul de sarbatoare festiva in continua crestere, de marketing comercial, Pastele trebuie constientizat ca un izvor de speranta, de incredere intr-o noua viata, intr-un nou inceput, de bucurie pentru mantuire si adevar, de credinta si iubire, de lumina. Prin acceptarea mortii de buna voie, asa cum ne-o arata Mantuitorul rastignit pe cruce, se darama zidul dintre Divinitate si Uman, dintre Cer si Pamant. Cade zidul pentru a patrunde Lumina. Ni se arata drumul spre viata adevarata a sufletelor noastre.
Invierea Domnului este biruinta asupra mortii si rautatii oamenilor, care in batjocura l-au numit regele iudeilor, punandu-i pe cap o coroana de spini. Traditional, de pe masa de Paste nu lipseste cozonacul, pasca si ouale rosii. Conform traditiei ouale se vopsesc in culoarea rosie, simbolizand sangele varsat de Mantuitor cand a fost rastignit pe cruce. Legenda spune ca Fecioara Maria a incercat sa-i induplece pe romani ducandu-le un cos cu oua, dar fiind refuzata aseaza cosul cu oua sub cruce peste care curge sangele Mantuitorului rastignit, iar acestea se inrosesc. Traditia populara mai spune ca ouale rosii sunt pazitorii casei si din acest motiv ele nu trebuie sa lipseasca de la masa de Pasti. Pastele aduce printre altele si un moment de intregire a familiei, de impartasire a bucuriei, linistii si pacii. Este o bucurie care trebuie impartasita. Asadar, sa ne bucuram de acest moment.
Lumina si caldura Pastelui sa ne deschida inimile spre iertare, iubire si credinta. Sa fim mai buni si sa ne bucuram de frumusetea tuturor lucrurilor care ne inconjoara. Ce bine ar fi sa putem pastra aceasta vibratie si in restul zilelor nu doar in aceste cateva zile.
Pentru finalul articolului asa cum ne-am obisnuit, sa vedem cateva aspecte si din ce ne spun mayasii. Pentru ziua de Paste avem simbolul Caban, Pamantul, insotit de Tonul 8. Aceasta asociere de simbol si ton ne spune clar si ferm ca Mama Pamant este in echilibru perfect. Pai cum altfel decat echilibru si armonie intr-o astfel de zi. Sa nu uitam ca suntem si in Trecena lui OC, Cainele, Cel asociat Marelui Preot Cosmic, Marele Pazitor asa cum l-am mai descris si data trecuta, trecena care a inceput de Duminica Floriilor. Si spuneam ca el vegheaza Poarta dintre lumile vazute si cele nevazute, ca nu ne lasa sa facem trecerea daca nu suntem pregatiti. Nu trebuie insa perceputa ca o interdictie ci mai mult ca pe o indrumare si ghidare in sensul de a ne invata lectiile, de a evolua inainte de a trece Poarta. El ne ghideaza prin toata aceasta perioada, prin Saptamana Mare, prin miracolul Invierii, prin Saptamana Luminata. Cred ca este o perioada binecuvantata de Vointa Divina. O energie care ne deschide si sustine sufletele spre a pasi prin aceasta Poarta. Daca vrem si simtim cu adevarat, Poarta este deschisa ! Asta inseamna ca am reusit sa facem saltul constiential incat sa avem aceste perceptii. De acest lucru vrea sa se asigure acest Mare Pazitor inainte sa ne lase sa trecem prin Poarta. Si daca vreti si acceptati, din acest unghi putem percepe trecerea prin aceasta Poarta ca fiind invierea sufletului. Suprapunerea cu Invierea Domnului in acest an, la acest nou inceput de ciclu evolutiv nu cred ca este intamplatoare si vine sa ne dea si mai multa forta pentru a invia sau poate de a reinvia.
Deci va spun si eu, tuturor sufletelor : " Hristos a Inviat "
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu