Cu siguranta toata lumea stie ce este acela un zid, ca e din caramida, ca e din beton, nu conteaza. Dar nu despre acele ziduri vreau sa vorbim, ci despre cu totul altfel de ziduri. Despre acele ziduri in care ne inchidem sufletele, despre acele ziduri carora le cadem prizonieri. Culmea, ziduri pe care noi insine le construim, ziduri cu care ne inconjuram. De ce oare le construim ? Pai, sincer nici eu nu prea sunt sigur de ce, dar hai sa discutam impreuna si poate aflam de ce. Am discutat de-a lungul timpului si ar trebui sa stim deja ca fiecare persoana are propria perceptie asupra realitatii inconjuratoare. De exemplu daca suntem doua persoane si privim o a treia persoana, fiecare din cele doua persoane va avea o perceptie unica asupra celei de-a treia persoane.
In perceptia proprie de a privi o persoana intervin sau suntem influentati de o serie intreaga de factori sau de convingeri capatate de-a lungul existentei noastre ca fiinte umane. Ordinea acestor convingeri nu cred ca este prea importanta ci conteaza cel mai mult predominanta lor in sistemul nostru de gandire. Acestea apar fulgerator in mintea noastra venind din strafundurile subconstientului actionand in mod inconstient asupra perceptiilor despre cineva, despre ceva, etc. Nu conteaza despre ce vorbim, mecanismul functioneaza instant. Cand vorbim despre ceva anume totul devine nuantat. Daca zidurile despre care spuneam la inceput stim ca sunt facute din caramida, beton sau ce-o mai, despre aceste ziduri invizibile cei mai multi dintre noi nu le constientizam consistenta.
Nu stim constient cand le facem, de ce le facem sau din ce sunt facute. Ele sunt facute sau le construim din educatia noastra, din tot ansamblul experientelor noastre care au generat emotii diverse in fiinta noastra de-a lungul existentei, din acele convingeri de baza ce provin din mediul familial apoi din cercul de prieteni, apoi din scoala, din tot sistemul de invatamant pe care-l urmam, etc. Si mai punem noi acolo in acele ziduri si convingerile noastre despre religie, despre orientarea sexuala, despre culoarea pielii, despre credinta, despre frumusete, despre uratenie. Si mai punem si convingerile de neam, din mosi stramosi si cele din istorie si mai sunt destule. Daca vorbim despre relatii imediat apar si convingerile despre apartenenta noastra la un sex sau altul.
Si uite asa facem niste ziduri solide si din ce in ce mai inalte, ce stau in picioare de ani de zile ca nu mai putem iesi din interiorul lor. Devenim prizonierii propriei constructii. Ca olteanul care a uitat macaraua in interiorul cvartalului de blocuri pe care l-a construit. Ca sa scoata macaraua a trebuit sa darame blocurile. Si noi probabil vom ajunge in aceasta situatie daca vom continua constructia acestor ziduri. Toate aceste convingeri sau conditionari daca vreti, ne impiedica sa vedem adevarata realitate care este dincolo de aceste ziduri limitatoare. Cand privim o persoana toate aceste conditionari fulgeratoare functioneaza ca niste filtre si atunci realitatea pe care o privesc va fi modelata de aceste filtre. Aminteam de frumusete sau de uratenie. Se stie deja ca frumusetea este in ochii celui care priveste. La fel si uratenia.
Deci nu va fie teama cand cineva va priveste. Va fi propria lui perceptie functie de cate filtre actioneaza in momentul respectiv. Mai important decat atat este prin ce filtre privim noi persoana respectiva. Mai important decat atat este constientizarea acestor filtre, a acestor ziduri care ne-au facut prizonieri. Importanta este constientizarea ca a ramane prizonier intre ziduri inseamna stagnarea evolutiei ca fiinta. De cele mai multe ori experientele neplacute, dazamagirile, neimplinirile, frustrarile, ne determina sa incepem constructia acestor ziduri, in interiorul carora sa oprimam tot ce ne-a facut rau. Ne adapostim in spatele zidurilor ca sa nu ne mai vada altii suferinta. Si asa ne izolam si mai mult. Ne separam. Nu ne mai vad altii dar nici noi nu-i mai vedem.
Si uite asa incepem sa ne plangem singuri de mila, ca nu mai vine nimeni inspre noi sa ne spuna o vorba buna, sa ne aline suferinta, etc. Pai cum sa vina daca noi am construit ziduri de netrecut ? Aceasta constientizare presupune sa realizam ca ne-am separat de Unitatea cu care suntem sau eram conectati. Fara acesta legatura tainica cu Unitatea vom fi in suferinta mereu. Ce e de facut ? Simplu. Sa incepem sa dam jos caramida dupa caramida si in final sa dispara aceste ziduri. In orice lucru pe care ni-l dorim sa-l infaptuim avem nevoie de trei energii subtile. Prima este energia constientizarii, pe care am amintit-o deja. Aceasta energie ma ajuta sa constientizez in ce problema ma aflu, ce ma impiedica sa merg mai departe sau ce defecte am sau ce calitati trebuie sa imbunatatesc la propria persoana pentru a evolua.
Aceasta energie a constientizarii trezeste in fiinta mea o a doua energie necesara si anume energia dorintei. Dorinta de a scapa din problema respectiva sau dintr-un conflict sau dintre acele ziduri despre care vorbeam. Dorinta de eliberare a sufletului catre o viata mai buna, mai frumoasa, mai armonioasa si libera de limitari. Dorinta de a sari peste acele ziduri construite de mine insumi. Dorinta de a vedea lumea de dincolo. Acestea doua ma conduc la energia actiunii. Efectiv trec la actiune. Constientizez, cunosc problema, am realizat despre ce este vorba, vreau si-mi doresc foarte mult, intens, sa scap din acea problema, conflict, nu conteaza ce este si trec la actiune efectiv, incep sa daram zidul putin cate putin. Toata aceasta evolutie energetica din fiinta mea conduce la instalarea unei stari de intelepciune eliberatoare care ma determina sa accelerez acest proces transformational asupra propriei fiinte care va duce in final la descatusare, la reintregire, la reconectare. Prizonierul se elibereaza. Zidul iluziei care ne-a marcat realitatea tocmai s-a daramat. Sufletul este liber acum sa daruiasca si sa primeasca iubire. Dupa asta tanjim toti doar ca nu stim. Dupa libertatea sufletului. Este cea mai importanta stare. Este o stare eliberatoare care-ti dezvaluie adevarata natura a fiintei care esti.
Si pentru ca suntem la inceput de an si ne propunem sa construim ceva frumos in viata noastra si pentru ca data trecuta spuneam ca este un an al materializarii, daca vrem bineinteles, haideti sa incepem demolarea acestor ziduri limitatoare. Sa ne inchipuim ca locuim intr-o casa veche si vrem sa ne construim una noua. Cu ce incepem ? Cu demolarea celei vechi. Daramati tot si incepeti o constructie noua in viata voastra. N-ar fi rau sa primesc de la voi vestea ca ati reusit sa daramati primele ziduri. Ce parere aveti despre zidurile proprii ? Vreti sa le daramati ? Constientizati ca le aveti sau nu ?
Descopera si tu calea spre armonie !!
In perceptia proprie de a privi o persoana intervin sau suntem influentati de o serie intreaga de factori sau de convingeri capatate de-a lungul existentei noastre ca fiinte umane. Ordinea acestor convingeri nu cred ca este prea importanta ci conteaza cel mai mult predominanta lor in sistemul nostru de gandire. Acestea apar fulgerator in mintea noastra venind din strafundurile subconstientului actionand in mod inconstient asupra perceptiilor despre cineva, despre ceva, etc. Nu conteaza despre ce vorbim, mecanismul functioneaza instant. Cand vorbim despre ceva anume totul devine nuantat. Daca zidurile despre care spuneam la inceput stim ca sunt facute din caramida, beton sau ce-o mai, despre aceste ziduri invizibile cei mai multi dintre noi nu le constientizam consistenta.
Nu stim constient cand le facem, de ce le facem sau din ce sunt facute. Ele sunt facute sau le construim din educatia noastra, din tot ansamblul experientelor noastre care au generat emotii diverse in fiinta noastra de-a lungul existentei, din acele convingeri de baza ce provin din mediul familial apoi din cercul de prieteni, apoi din scoala, din tot sistemul de invatamant pe care-l urmam, etc. Si mai punem noi acolo in acele ziduri si convingerile noastre despre religie, despre orientarea sexuala, despre culoarea pielii, despre credinta, despre frumusete, despre uratenie. Si mai punem si convingerile de neam, din mosi stramosi si cele din istorie si mai sunt destule. Daca vorbim despre relatii imediat apar si convingerile despre apartenenta noastra la un sex sau altul.
Si uite asa facem niste ziduri solide si din ce in ce mai inalte, ce stau in picioare de ani de zile ca nu mai putem iesi din interiorul lor. Devenim prizonierii propriei constructii. Ca olteanul care a uitat macaraua in interiorul cvartalului de blocuri pe care l-a construit. Ca sa scoata macaraua a trebuit sa darame blocurile. Si noi probabil vom ajunge in aceasta situatie daca vom continua constructia acestor ziduri. Toate aceste convingeri sau conditionari daca vreti, ne impiedica sa vedem adevarata realitate care este dincolo de aceste ziduri limitatoare. Cand privim o persoana toate aceste conditionari fulgeratoare functioneaza ca niste filtre si atunci realitatea pe care o privesc va fi modelata de aceste filtre. Aminteam de frumusete sau de uratenie. Se stie deja ca frumusetea este in ochii celui care priveste. La fel si uratenia.
Deci nu va fie teama cand cineva va priveste. Va fi propria lui perceptie functie de cate filtre actioneaza in momentul respectiv. Mai important decat atat este prin ce filtre privim noi persoana respectiva. Mai important decat atat este constientizarea acestor filtre, a acestor ziduri care ne-au facut prizonieri. Importanta este constientizarea ca a ramane prizonier intre ziduri inseamna stagnarea evolutiei ca fiinta. De cele mai multe ori experientele neplacute, dazamagirile, neimplinirile, frustrarile, ne determina sa incepem constructia acestor ziduri, in interiorul carora sa oprimam tot ce ne-a facut rau. Ne adapostim in spatele zidurilor ca sa nu ne mai vada altii suferinta. Si asa ne izolam si mai mult. Ne separam. Nu ne mai vad altii dar nici noi nu-i mai vedem.
Si uite asa incepem sa ne plangem singuri de mila, ca nu mai vine nimeni inspre noi sa ne spuna o vorba buna, sa ne aline suferinta, etc. Pai cum sa vina daca noi am construit ziduri de netrecut ? Aceasta constientizare presupune sa realizam ca ne-am separat de Unitatea cu care suntem sau eram conectati. Fara acesta legatura tainica cu Unitatea vom fi in suferinta mereu. Ce e de facut ? Simplu. Sa incepem sa dam jos caramida dupa caramida si in final sa dispara aceste ziduri. In orice lucru pe care ni-l dorim sa-l infaptuim avem nevoie de trei energii subtile. Prima este energia constientizarii, pe care am amintit-o deja. Aceasta energie ma ajuta sa constientizez in ce problema ma aflu, ce ma impiedica sa merg mai departe sau ce defecte am sau ce calitati trebuie sa imbunatatesc la propria persoana pentru a evolua.
Aceasta energie a constientizarii trezeste in fiinta mea o a doua energie necesara si anume energia dorintei. Dorinta de a scapa din problema respectiva sau dintr-un conflict sau dintre acele ziduri despre care vorbeam. Dorinta de eliberare a sufletului catre o viata mai buna, mai frumoasa, mai armonioasa si libera de limitari. Dorinta de a sari peste acele ziduri construite de mine insumi. Dorinta de a vedea lumea de dincolo. Acestea doua ma conduc la energia actiunii. Efectiv trec la actiune. Constientizez, cunosc problema, am realizat despre ce este vorba, vreau si-mi doresc foarte mult, intens, sa scap din acea problema, conflict, nu conteaza ce este si trec la actiune efectiv, incep sa daram zidul putin cate putin. Toata aceasta evolutie energetica din fiinta mea conduce la instalarea unei stari de intelepciune eliberatoare care ma determina sa accelerez acest proces transformational asupra propriei fiinte care va duce in final la descatusare, la reintregire, la reconectare. Prizonierul se elibereaza. Zidul iluziei care ne-a marcat realitatea tocmai s-a daramat. Sufletul este liber acum sa daruiasca si sa primeasca iubire. Dupa asta tanjim toti doar ca nu stim. Dupa libertatea sufletului. Este cea mai importanta stare. Este o stare eliberatoare care-ti dezvaluie adevarata natura a fiintei care esti.
Si pentru ca suntem la inceput de an si ne propunem sa construim ceva frumos in viata noastra si pentru ca data trecuta spuneam ca este un an al materializarii, daca vrem bineinteles, haideti sa incepem demolarea acestor ziduri limitatoare. Sa ne inchipuim ca locuim intr-o casa veche si vrem sa ne construim una noua. Cu ce incepem ? Cu demolarea celei vechi. Daramati tot si incepeti o constructie noua in viata voastra. N-ar fi rau sa primesc de la voi vestea ca ati reusit sa daramati primele ziduri. Ce parere aveti despre zidurile proprii ? Vreti sa le daramati ? Constientizati ca le aveti sau nu ?
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu