duminică, 3 februarie 2019

Care este povestea ta ?



                   Bun gasit din nou. Te-a intrebat cineva pana acum care este povestea ta ? Ce poveste sta in spatele tau ? Probabil stai si te intrebi acum ce-i aia povestea din spatele meu. Pai, simplu. Toti avem cate o poveste de povestit. Si aceasta poveste este de fapt viata pe care o traim. Daca constientizam viata pe care o traim inseamna ca avem o poveste de povestit. Daca nu stii ca traiesti inseamna ca nu ai o poveste. Nu-ti cunosti povestea. Tu ai de fapt povestea ta doar ca nu ti-o cunosti, nu o constientizezi. Cineva are o poveste frumoasa de spus, altcineva are o poveste si mai frumoasa sau una mai trista si tot asa. Deci povestea ta este viata ta.
                   Ca sa ai o poveste e nevoie cum spuneam mai devreme sa fii constient de tine insuti. Starea de constienta, despre care noi am mai discutat. Cand ma aflu in starea de constienta incep sa ma observ pe mine insumi, ce fac, ce simt, ce gandesc. Devin observatorul propriu. Pot sa-mi observ propriul corp fizic. Deci daca eu ma uit la corpul meu fizic si-l observ, inseamna ca sunt putin mai sus decat corpul meu ca sa-l pot observa. Asta inseamna ca noi suntem mai mult decat corpul fizic. Ca ne extindem dincolo de corpul fizic. Stiinta incepe sa ne dea dreptate in acest sens. Daca devenim din ce in ce mai atenti, adica daca devenim tot mai constienti, putem observa reactii, senzatii, sentimente pe care le traim in corpul fizic. Acuma tot omul se intreaba : eu ma observ pe mine, dar care eu ma observa pe mine ? Suntem doi de eu ? Doi intr-unul ? Exista un eu mai inferior si unul mai superior  care-l poate observa pe cel inferior ? Da, ceva de genul.
                      Cei mai multi ne situam la nivelul lui eu inferior, adica ne identificam foarte mult cu acest corp fizic incat nu mai putem gandi mai departe, ca am putea fi si mai mult decat atat. Ce-as putea eu sa descriu despre mine atata timp cat ma identific cu acest corp fizic ? Ca sunt inalt, scund, gras, slab si asa mai departe, doar detalii fizice. Imi va lipsi imaginea, viziunea de ansamblu, pentru ca nu ma pot situa in afara mea. Ma folosesc de o analogie ca sa intelegem mai bine. Cand te situezi la nivelul corpului fizic esti precum un copil care nu-si paraseste niciodata casa. El stie cum arata casa lui doar pe dinauntru. El nu-si poate observa casa daca nu va iesi in afara ei.
                     Cum pot eu sa ma observ daca nu am curajul de a ma duce mai sus de corpul fizic ? Pot face ceva in acest sens ? Da, evident ca da. Daca ma pot situa in afara mea, mai presus de mine, mai presus de eul inferior, atunci am posibilitatea de a ma contine pe mine insami si nu sa fiu doar continut. Sa pot fi si in afara casei, nu doar in ea. Instrumentul, daca-l pot numi asa, este constiinta dragilor. Ea este cea care-mi construieste eul superior care in final ma poate observa si care la randu-i transmite constiintei ca ma observ pe mine insumi si din acest proces se naste observatorul tacut care nu judeca ci doar observa. Toti putem face acest lucru doar ca avem niste limitari. Stiti care e frumusetea in toata aceasta poveste ?
                      Cand tot acest proces ma cuprinde in totalitate, devin scriitorul povestii mele, devin cel care experimenteaza povestea si cel care observa povestea. Acuma sunt trei intr-unul. Pai daca eu sunt scriitorul propriei mele povesti, adica asta inseamna ca sunt scriitorul propriei mele vieti, nu ? Si asta inseamna ca pot sa mi-o scriu cum vreau eu ? Sa-mi scriu o viata mai frumoasa ? Ca sa am o poveste mai frumoasa ? Suna cam bine ce vreau sa spun, nu-i asa ? Mai departe. Pai daca tot eu sunt cel care va experimenta ceea ce scriu eu in poveste, n-as prefera eu oare sa experimentez ceva mai frumos ? Nu prefer eu sa experimentez o poveste frumoasa ?
                     Mai departe. Si daca tot eu sunt cel care observa povestea, nu prefer eu sa vad o poveste frumoasa ? Sa urmaresc un film bun, cu final fericit ? Adica sa urmaresc o poveste frumoasa ? Ca de fapt asta a fost intrebarea ? Tu ce fel de poveste ai ? Esti constient de povestea ta ? Iti place povestea ta ? Vrei sa rescrii cate ceva din ea ? Tu esti scenaristul, tu esti si regizorul si tot tu esti si spectatorul propriei regii. Asta este pana la urma o mare oportunitate despre care daca sunt constient nu prea as vrea s-o pierd. Asta este doar parerea mea. Daca rezonezi cu ce ti-am spus, e simplu, creionul este in mana ta, scrie ce-ti place. Sau te invit la o discutie. Ia o decizie pentru tine !



                        Si asa cum v-am obisnuit, va spun tuturor :


               Descopera si tu calea spre armonie  !!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu