Cu totii am auzit de nenumarate ori ca trebuie sa fim prezenti, ca trebuie sa fim aici si acum, ca trebuie sa traim clipa. Si este foarte adevarat ca atunci cand suntem prezenti in moment, totul se desfasoara la un alt nivel. Atunci suntem noi insine, ne manifestam potentialul interior si apare acea stare de echilibru care ne face puternici. Problema care cred ca apare, este cum sa facem sa fim in aceasta stare de prezenta. Cum sa facem sa capatam aceasta constienta a starii de prezenta. Sau poate ar fi mai bine sa ne intrebam cum sa ne dam seama cand nu suntem in starea de prezenta, ca mai apoi sa incercam sa fim aici si acum. Este cumva un fel de cunoastere a adversarului.
Sau daca vreti, este cumva ca si lucrul cu Lumina si Intunericul, despre care am mai discutat in articole trecute. Daca vrei sa stii ce este Lumina, cred ca trebuie sa cunosti, sa stii sa lucrezi si cu Intunericul. Cand ajungi in Intuneric, instinctiv stii ca trebuie sa te intorci la Lumina. Cam despre asa ceva este si aici. Cand ajungi la dezordinea mintii, cand ajungi sa depinzi de aspectele exterioare tie, cand ajungi sa-ti creezi atasamente indiferent de natura lor, ar trebui sa functioneze cumva acel instinct de a te intoarce la fiinta ta, la Sinele tau, pentru a putea fi prezent aici si acum. Ce se intimpla cand apar atasamentele ? Cand ne atasam de ceva anume, de o persoana, de o relatie, de o functie importanta, de o pozitie privilegiata, etc., de un cont in banca, indiferent despre ce ar fi vorba, aceste atasamente aduc cu ele la un nivel subtil si teama.
Cand tii la ceva anume, apare si teama de a nu pierde acel ceva. Cand esti intr-o pozitie de decizie apare si teama de a nu pierde controlul. Cand detii o functie importanta apare si teama de a nu pierde aprobarea celorlalti. Stati de vorba cu voi insiva si vedeti daca si ce atasamente aveti si observati teama care le insoteste. Cand iubesti o persoana, apare subtil si teama de a nu o pierde. Iti iubesti copilul si cand il dai afara la joaca apare si teama de a nu se accidenta. Si exemple sunt destule. Aceste atasamente au cumva efectul de limitare in constiinta. Pentru ca odata ce ai astfel de atasamente, nu mai e posibila libertatea de miscare in constiinta. Sau poate va aduceti aminte cand vorbeam de revolutia tacuta a constiintei, acolo unde se naste toata frumusetea vietii, acolo unde se creaza toata experienta pe care o traim.
Cand atingem toate astea, traim si experimentam si starea de constienta a prezentului, cea care ne fixeaza in aici si acum, starea in care ne permitem doar sa fim, sa existam fara prejudecati, fara asteptari, fara atasamente de vreun rezultat. Am mai discutat si in alte articole despre ce inseamna sa fii aici si acum, despre ce inseamna sa fii prezent, dar niciodata nu va fi destul. Mereu se vor revela aspecte noi care vin sa intregeasca cunoasterea si intelegerea noastra. Cei care cititi cu regularitate articolele, veti observa ca exista o interconexiune intre ele, ca vin unul in continuarea celuilalt. Totul se leaga, este holistic, asa ca nu putem separa nimic. De fapt, separarea este doar o iluzie. Suntem si facem parte dintr-un intreg infinit care se extinde intr-un mod pe care mintea umana nu-si permite, nu poate sa-l inteleaga. Si de ce nu-si permite sa inteleaga ? Pentru ca alege mereu sa traiasca in conditionarea sociala, pentru ca vrea mereu si mereu si are asteptari.
Tendinta sau inclinatia mintii este sa ne directioneze spre ceva despre care credem ca ne aduce placere sau daca nu e posibil asta, atunci macar sa ne indeparteze de lucrurile sau situatiile, relatiile, care ne-ar putea provoca durere. Situandu-ne in astfel de cazuri, de dependente, atasamente, nu avem cum sa ramanem in momentul prezent. Ce se intimpla mai exact ? Daca spre exemplu suntem intr-o functie de conducere, intr-o mare companie sa zicem, aceasta pozitie confera o anumita putere, o putere asupra altora, ceea ce da nastere la un sentiment de sine puternic, care, atentie, vine dintr-o sursa exterioara. Acest sentiment de sine, aceasta putere asupra altora, rupe cumva legatura ta interioara cu Sinele. Odata ce-ai pierdut functia privilegiata, pierzi si sentimentul acela puternic de sine si urmeaza prabusirea. In loc sa ne dezvoltam propria putere sau altfel spus sa lasam potentialul interior sa se reveleze, noi ne identificam cu atasamentele exterioare, despre care stim acum ca nu dureaza, ca pot inceta oricand. Cand acestea inceteaza apare si suferinta. Nu se poate sa nu fi observat cum arata unii oameni in masinile lor luxoase, cum se schimba atitudinea lor, cum afiseaza aceasta putere izvorata din acumularea materiala. Dar ce se intimpla daca pierd masinile ? Astfel de persoane n-or sa mearga niciodata cu mijloacele de transport in comun, pentru ca-si pierd puterea si le este dificil sa faca asta.
Observatiile noastre stim acum sau ar trebui sa stim deja, ca se schimba in fiecare clipa. Cand ne identificam cu observatiile noastre, nu mai suntem noi, devenim un produs al momentului. Adica nu mai suntem acel observator tacut care nu judeca ci doar observa. Adica ne mutam atentia de la Sinele nostru, undeva in exterior, unde se intimpla ceva. Cand constientizam ca suntem in asemenea situatii, pur si simplu trebuie sa ne intoarcem la punctul nostru de referinta interior, la Sinele interior, cel care ne asigura starea de echilibru. Aceasta intoarcere la Sine este practic revenirea la starea de constienta a Prezentei fiintei noastre. Procesul de intoarcere insusi devine constienta starii de prezenta. Doar in aceasta stare de prezenta suntem deschisi catre infinitele oportunitati pe care ni le ofera momentul prezent sau cum vorbeam in alte articole, de aici din aceasta stare putem accesa campul infinitelor posibilitati. Multi avem senzatia ca nu putem atinge aceasta stare sau ca se obtine cu greu. Adevarul este ca ea se poate obtine print-o cultivare a constiintei momentului prezent. Este ca si un antrenament zilnic. Daca vrei sa fii un atlet profesionist, te antrenezi zilnic. Ceva asemanator este si aici. Trebuie sa ne cultivam un fel de observare activa, constienta, adica sa ne mutam atentia de la ceea ce este observat inapoi la martorul tacut, la observatorul tacut din interior. In doua vorbe, intoarce-te la Sinele tau. Nu e greu. Cred ca e vorba despre putina practica sau antrenament, cum spuneam mai devreme. Observa din ce in ce mai des ceea ce faci, constientizeaza in ce parte aluneci, constientizeaza ce este in neregula in acel moment pentru ca ori nu esti acolo, ori te opui momentului. Concluzia ? Intoarce-te mereu la Sinele tau si vei constientiza starea de prezenta, de Eu Sunt.
Descopera si tu calea spre armonie !!
Sau daca vreti, este cumva ca si lucrul cu Lumina si Intunericul, despre care am mai discutat in articole trecute. Daca vrei sa stii ce este Lumina, cred ca trebuie sa cunosti, sa stii sa lucrezi si cu Intunericul. Cand ajungi in Intuneric, instinctiv stii ca trebuie sa te intorci la Lumina. Cam despre asa ceva este si aici. Cand ajungi la dezordinea mintii, cand ajungi sa depinzi de aspectele exterioare tie, cand ajungi sa-ti creezi atasamente indiferent de natura lor, ar trebui sa functioneze cumva acel instinct de a te intoarce la fiinta ta, la Sinele tau, pentru a putea fi prezent aici si acum. Ce se intimpla cand apar atasamentele ? Cand ne atasam de ceva anume, de o persoana, de o relatie, de o functie importanta, de o pozitie privilegiata, etc., de un cont in banca, indiferent despre ce ar fi vorba, aceste atasamente aduc cu ele la un nivel subtil si teama.
Cand tii la ceva anume, apare si teama de a nu pierde acel ceva. Cand esti intr-o pozitie de decizie apare si teama de a nu pierde controlul. Cand detii o functie importanta apare si teama de a nu pierde aprobarea celorlalti. Stati de vorba cu voi insiva si vedeti daca si ce atasamente aveti si observati teama care le insoteste. Cand iubesti o persoana, apare subtil si teama de a nu o pierde. Iti iubesti copilul si cand il dai afara la joaca apare si teama de a nu se accidenta. Si exemple sunt destule. Aceste atasamente au cumva efectul de limitare in constiinta. Pentru ca odata ce ai astfel de atasamente, nu mai e posibila libertatea de miscare in constiinta. Sau poate va aduceti aminte cand vorbeam de revolutia tacuta a constiintei, acolo unde se naste toata frumusetea vietii, acolo unde se creaza toata experienta pe care o traim.
Cand atingem toate astea, traim si experimentam si starea de constienta a prezentului, cea care ne fixeaza in aici si acum, starea in care ne permitem doar sa fim, sa existam fara prejudecati, fara asteptari, fara atasamente de vreun rezultat. Am mai discutat si in alte articole despre ce inseamna sa fii aici si acum, despre ce inseamna sa fii prezent, dar niciodata nu va fi destul. Mereu se vor revela aspecte noi care vin sa intregeasca cunoasterea si intelegerea noastra. Cei care cititi cu regularitate articolele, veti observa ca exista o interconexiune intre ele, ca vin unul in continuarea celuilalt. Totul se leaga, este holistic, asa ca nu putem separa nimic. De fapt, separarea este doar o iluzie. Suntem si facem parte dintr-un intreg infinit care se extinde intr-un mod pe care mintea umana nu-si permite, nu poate sa-l inteleaga. Si de ce nu-si permite sa inteleaga ? Pentru ca alege mereu sa traiasca in conditionarea sociala, pentru ca vrea mereu si mereu si are asteptari.
Tendinta sau inclinatia mintii este sa ne directioneze spre ceva despre care credem ca ne aduce placere sau daca nu e posibil asta, atunci macar sa ne indeparteze de lucrurile sau situatiile, relatiile, care ne-ar putea provoca durere. Situandu-ne in astfel de cazuri, de dependente, atasamente, nu avem cum sa ramanem in momentul prezent. Ce se intimpla mai exact ? Daca spre exemplu suntem intr-o functie de conducere, intr-o mare companie sa zicem, aceasta pozitie confera o anumita putere, o putere asupra altora, ceea ce da nastere la un sentiment de sine puternic, care, atentie, vine dintr-o sursa exterioara. Acest sentiment de sine, aceasta putere asupra altora, rupe cumva legatura ta interioara cu Sinele. Odata ce-ai pierdut functia privilegiata, pierzi si sentimentul acela puternic de sine si urmeaza prabusirea. In loc sa ne dezvoltam propria putere sau altfel spus sa lasam potentialul interior sa se reveleze, noi ne identificam cu atasamentele exterioare, despre care stim acum ca nu dureaza, ca pot inceta oricand. Cand acestea inceteaza apare si suferinta. Nu se poate sa nu fi observat cum arata unii oameni in masinile lor luxoase, cum se schimba atitudinea lor, cum afiseaza aceasta putere izvorata din acumularea materiala. Dar ce se intimpla daca pierd masinile ? Astfel de persoane n-or sa mearga niciodata cu mijloacele de transport in comun, pentru ca-si pierd puterea si le este dificil sa faca asta.
Observatiile noastre stim acum sau ar trebui sa stim deja, ca se schimba in fiecare clipa. Cand ne identificam cu observatiile noastre, nu mai suntem noi, devenim un produs al momentului. Adica nu mai suntem acel observator tacut care nu judeca ci doar observa. Adica ne mutam atentia de la Sinele nostru, undeva in exterior, unde se intimpla ceva. Cand constientizam ca suntem in asemenea situatii, pur si simplu trebuie sa ne intoarcem la punctul nostru de referinta interior, la Sinele interior, cel care ne asigura starea de echilibru. Aceasta intoarcere la Sine este practic revenirea la starea de constienta a Prezentei fiintei noastre. Procesul de intoarcere insusi devine constienta starii de prezenta. Doar in aceasta stare de prezenta suntem deschisi catre infinitele oportunitati pe care ni le ofera momentul prezent sau cum vorbeam in alte articole, de aici din aceasta stare putem accesa campul infinitelor posibilitati. Multi avem senzatia ca nu putem atinge aceasta stare sau ca se obtine cu greu. Adevarul este ca ea se poate obtine print-o cultivare a constiintei momentului prezent. Este ca si un antrenament zilnic. Daca vrei sa fii un atlet profesionist, te antrenezi zilnic. Ceva asemanator este si aici. Trebuie sa ne cultivam un fel de observare activa, constienta, adica sa ne mutam atentia de la ceea ce este observat inapoi la martorul tacut, la observatorul tacut din interior. In doua vorbe, intoarce-te la Sinele tau. Nu e greu. Cred ca e vorba despre putina practica sau antrenament, cum spuneam mai devreme. Observa din ce in ce mai des ceea ce faci, constientizeaza in ce parte aluneci, constientizeaza ce este in neregula in acel moment pentru ca ori nu esti acolo, ori te opui momentului. Concluzia ? Intoarce-te mereu la Sinele tau si vei constientiza starea de prezenta, de Eu Sunt.
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu