Tragem linie - 2018

                        Dragilor, sper si am credinta ca va gasesc cu bine acum la sfarsit de an. Mai incheiem un an si nu ne prea am auzit in ultima vreme. Cum a fost acest an pentru voi ? Au fost realizari, au fost stagnari, insuccese, esecuri, bucurii ? Ce-ati simtit ? Cum e acum cand tragem linie ? Pentru ca vrem sau nu trebuie sa facem un bilant, adica sa tragem linie cum suntem obisnuiti sa spunem. Si este vremea potrivita sa facem acest lucru. Daca nu acum, atunci cand ? Daca mai tineti minte sau nu, puteti revedea articolul de la inceputul de an. Spuneam ca ne asteapta un an in care ne vom confrunta cu dualitatea, pentru ca vibratia anului 2018 era in final 2 iar asta insemna dualitate. Suntem sau nu, facem sau nu, construim sau nu, incepem sau nu, a fi sau a nu fi ?

                           Eu unul am avut momente din toate la inceput de an. Mai spuneam tot in acele articole de sfarsit si inceput de an ca odata ce te hotarasti ce vrei sa faci lucrurile incep sa capete contur, vointa devine mai clara, energiile incep sa se adune, sa capete putere, universul este langa tine, iti aude intentiile si vine in sprijinul tau. Si am tinut-o tot asa un an intreg. Mi-am canalizat energiile in a ma reconstrui pe mine insumi, in a ma curata sau purifica daca preferati. Am lucrat cu si alinat din ce in ce mai multe suflete iar asta mi-a umplut timpul si sufletul de bucurie. Asadar am muncit, am construit, am ajutat si reintregit suflete. Acum la sfarsit de an sunt impacat cu ce am realizat, o munca facuta cu si din placere, cu bucurie. Am tacut si am lucrat. Am pastrat liniste sa vad ce se intampla. Am lasat lucrurile sa se intample. Sa se faca voia lui Dumnezeu. Este ceea ce acum numesc abandonare in fata vointei divine. Un subiect ce merita dezvoltat intr-un viitor articol si nu acum la sfarsit de an.

                           Stradania, umilinta si credinta au fost ca niste piloni pentru mine iar acum cand privesc inapoi sentimentul este unul de recunostinta pentru tot ceea ce s-a intamplat, pentru toate experientele, pentru toate oportunitatile ce mi le-a scos in cale acest univers plin de iubire neconditionata. Dualitatii care ma incerca la inceputul de an i-am dat o directie si chiar a functionat. Mai spuneam prin alte articole ca trebuie sa ne cream un fundament acolo in interiorul nostru, un fel de temelie, o baza, nu conteaza cum o numim, o fundatie care sa ne sprijine mereu si mai ales in momentele dificile. O fundatie care sa contina cat mai multa umilinta, credinta, iubire, iertare. rugaciune. Si mai puneti voi acolo ce va spune inima, sa fie fundatia cat mai solida pentru ca pe ea va veti sprijini cand sunteti incercati de viata. 

                        Atunci cand dai de greu refugiul este temelia pe care ti-ai construit-o iar in cazul in care n-ai facut-o cum trebuie tu esti persoana care va avea de suferit. Doar tu. Banii sau acumularile materiale se pot pierde de pe o zi pe alta. Insa cele de mai sus pe care ti le-am aratat nu ti le poate lua nimeni. In plus, ele te echilibreaza, te linistesc, te armonizeaza. Dar bineinteles ca fiecare isi alege din ce sa-si construiasca fundatia. Noi suntem cei ce alegem si ca urmare devenim ceea ce alegem, materiali sau spirituali. Hai sa mai lamurim un aspect subtil. Atunci cand alegi materialul nu prea poti avea parte de spiritual dar cand alegi spiritualul, materialul iti sta la dispozitie, ai deja totul. Deci, nu stiu ce ati ales voi, cum v-a mers in acest an ce sta sa se incheie, dar imi doresc sa comunicam , sa va aud parerea, sa discutam despre ce am putea face mai bine pentru a ne bucura de aceasta minune in care traim - viata. 

                     Deja ne pregatim pentru a incepe un nou an, 2019, care vine cu vibratia finala 3. Asta inseamna ca chiar vom face treaba in anul ce vine dar despre asta vom mai discuta. In prealabil hai sa ne clarificam ce vrem sa facem, cu ce intentii vrem sa intram in noul an. Ne propunem ceva personal, ceva pentru familie sau grup, comunitate, etc. ? Important este sa avem fermitate, claritate in ceea ce ne propunem astfel incat universul sa stie ce vrem. In fiecare clipa noi lasam o amprenta energetica a gandurilor, emotiilor noastre ce raman acolo in universul infinit pana vor capata intensitate dupa care universul ne rasfata cu tot felul de sincronicitati in care noi sa ne realizam proiectele, intentiile, dorintele, etc. Nu e nimic magic, toate sunt posibile. A fost un an cu tot felul de provocari, situatii, conflicte. Daca ati ales calea constructiva, anul ce vine va va gasi si mai bine, calare pe situatie cum se mai spune uneori. Daca aveti de continuat dati-i inainte, daca vreti sa incepeti dati-i inainte. Va fi un an de actiune, este 3 , trinitatea este cu noi.

                     Eu va propun un mic exercitiu. Daca-l veti transpune in practica, consecvent si perseverent veti remarca cata profunzime are. Despre ce este vorba ? Hai sa ateptam anul ce vine ca pe cel mai bun prieten, sa ne gandim la intalnirea cu el, sa ne imaginam imbratisarea plina de dragoste a prietenului de mult asteptat. Sa ne imaginam privirile care se intalnesc dupa vreme trecuta, sa simtim lacrimile de bucurie care ne inunda fiinta. Daca noi il asteptam pe prietenul nostru cu inima plina de iubire in mod sigur si el ne va raspunde la fel sau poate mai mult. In mod sigur va avea ceva cadouri pentru noi. Dar asta nu trebuie sa devina o asteptare pentru noi. Pur si simplu eu il astept cu bratele deschise, fara nici o conditionare. Cam asa , analogic vorbind, ar trebui sa privim anul ce vine. Daruieste si vei primi. Totul se intampla acolo in universul nostru launtric in care intra an dupa an si acumulam diverse. Ganduri, emotii, atasamente, conflicte, etc. De ce sa nu transform toate astea in cate un prieten, in fiecare an ? Incercati si vedeti cat e de usor. Bazati-va pe temelia pe care ati construit-o.
                               Mayasii ne aduc pentru ziua de azi, asa pe scurt, un Ton 8, ceea ce inseamna echilibrul cel mai echilibrat, in care totul se linisteste. Eu traduc asta prin faptul ca suntem la final de an, am tras deja linie peste anul ce-a trecut, ne-am linistit, ne relaxam, ne odihnim. Dupa o munca de-a lungul anului intervine constient sau nu si acest echilibru de final, aceasta liniste binemeritata. Sesizati sau nu, linistea ? Oricum nu prea mai avem ce face acum, asa ca ne linistim. Cam aici este sensul. Simbolul zilei este insa unul puternic. Este Imix, adica puterea Crocodilului. Din linistea interioara se naste puterea noastra, din starea de echilibru. Din aceasta stare se nasc ideile marete, ganduri, intentii. Precum un crocodil care sta linistit sub ape si simte vibratia prazii. Nici un crocodil nu se agita, ei stau linistiti si asteapta un semn. Asa suntem si noi in aceste zile. Linistiti si sa lasam ideile sa vina spre noi.
                              Pe final va doresc tuturor un nou an, un nou prieten, pe care sa-l asteptati cu drag. Intalnirea cu acest nou prieten sa se transforme intr-o relatie binefacatoare, aducatoare de bucurii si impliniri. Sa va construiti in anul ce vine o temelie din ce in ce mai solida. Eu va trimit multa dragoste, ganduri curate, speranta si incredere !!! La multi ani !!!


                     Descopera si calea spre armonie  !!!
                        

Cunoasterea - limitare sau progres ?

                     Va propun si vreau sa vorbim putin despre cunoastere si sa va intreb si pe voi cum o percepeti. Ne da cunoasterea posibilitatea sa crestem, sa evoluam sau ne poate limita dezvoltarea ? Conceptul de cunoastere presupune tot ceea ce am acumulat pana in momentul prezent, toata informatia pe care am putut-o strange si  pe care am fost capabili s-o folosim in interes propriu sau colectiv. Problema care se pune este urmatoarea : ceea ce am invatat ma lasa sa vad dincolo de ceea ce am invatat sau ma opreste la nivelul a ceea ce am invatat ? Din punctul meu de vedere, intrebarea este : ceea ce am invatat ma face curios sa merg mai departe, sa mai fac un pas inainte sa vad ce se afla dupa colt sau imi este de ajuns cu ceea ce am invatat ? Unele persoane isi creeaza un fel de zona de confort din cunoasterea pe care au acumulat-o, se simt bine cu ceea ce stiu si stau in cutiuta lor pana la adanci batraneti, cum se spune. De ce sa-si mai bata capul ?
                     De pilda, parintii. Macar odata am auzit de la ei : sa faci cum spun eu, ca asa e bine, ca asa am fost si eu invatat sa fac si uite ca am ajuns mare. Si o spun cu intentii bune. Poate deveni cunoasterea si un fel de bariera ? La prima vedere nu. Adica toti suntem tentati sa spunem ca daca stii ceva in plus fata de ieri asta inseamna ca am evoluat, ca am acumulat cunoastere. Important este insa ce facem cu ceea ce am acumulat, cu informatia culeasa. Te satisface acea informatie, te ajuta, te starneste sa vrei mai mult ? Te indeamna sa vrei sa cunosti mai mult ? Sau ramai in placerea pe care ti-o ofera senzatia ca doar tu si foarte putini au aflat ceva nou ? Sunt persoane care imbratiseaza cunoasterea si o tin inchisa doar pentru ei. Altii simt bucurie in a impartasi cunoasterea.
                    Sa luam de pilda un cercetator care ajunge sa postuleze o anumita teorie. Ajungand la acest nivel de cunoastere el isi va apara teoria la care probabil a muncit multa vreme si in care crede cu toata convingerea, cu toate ca i se aduc argumente ca lucrurile ar putea fi si altfel. Am putea spune despre acel cercetator ca s-a atasat atat de mult de rezultat incat refuza si alte posibilitati. Sau ca cunoasterea la care a ajuns il limiteaza. Sau acelasi cercetator ar putea accepta faptul ca sunt si alte posibilitati ale teoriei sale si atunci merge mai departe cu cercetarea lui si in final sa aduca imbunatatiri propriei teorii. In acest caz vorbim de progres. Ce anume determina cunoasterea sa se transforme in limitare sau progres ? Sau poate ar fi mai nimerit sa intrebam ce anume ne determina pe noi sa alegem sa mergem mai departe spre progres sau sa ne oprim si sa fim limitati.
                  Cum era oare acum catva timp in urma cand toata lumea stia ca Pamantul era plat, cand un savant al vremii a postulat aceasta teorie ? Acea teorie, acea cunoastere, a limitat nu doar cateva persoane ci intreaga omenire pentru o perioada lunga de timp. A trebuit sa mai treaca vreme pentru ca in final sa se spuna Eppur si mouve si totusi se invarte. Si s-a produs saltul in constiinta colectiva. Ca un prim raspuns, cunoasterea functioneaza ca un prag ce trebuie depasit. Ea creeaza o stare de bucurie care ne umple fiinta pentru o vreme, care ne amorteste cumva simturile si ne da o stare de multumire de sine. Daca ramanem in aceasta stare de multumire de sine nu vom reusi sa mai trecem pragul si ramanem intr-o stare de limitare. Adica ramanem la ideea ca pamantul este plat.
                   Este zona de comfort, nu-mi trebuie mai mult. Puteti observa astfel de persoane in jurul vostru. Sunt cele care nu mai avanseaza indiferent despre ce domeniu vorbim, serviciu, relatii, familie, cultura, religie, spiritualism. Ati avut de-a face cu persoane pe care nu le puteti scoate din ale lor, cum spunem adesea ? Poti sa le explici cat vrei ca nu le poti scoate din limitarea lor. Cum e oare cand aducem vorba despre Dumnezeu ? Cata limitare exista pe aceasta tema si ne impiedica sa ajungem la un numitor comun ? Daca parintii ne invata gresit anumite lucruri, in mod neintentionat, doar pentru ca si ei au fost invatati la fel, acea cunoastere imi va fi o limitare spre adevar, spre dezvoltarea mea cu adevarat. Daca cunoasterea este plina de adevar atunci ea ma conduce spre progresul personal si colectiv pana la urma. Un al doilea raspuns : adevarul din cunoastere ma face sa trec acel prag limitator si sa merg mai departe.
                    Fizica newtoniana pe care am invatat-o cu totii in scoala s-a dovedit a fi limitatoare multa vreme si a stat in calea progresului stiintei. Fizica cuantica a venit cu teorii revolutionare care destrama tot ceea ce am invatat despre atomi si despre componenta acestora. Cunoasterea acumulata in acest domeniu ne-a impiedicat multa vreme si inca ne mai impiedica sa acceptam ca totul este energie in jurul nostru, ca traim intr-un mediu vibrational. Cu cat o cunoastere staruie mai mult in mintea noastra ea va deveni o convingere care ne va conduce prin viata. Daca nu ne atasam de acea cunoastere ea nu are sanse prea mari sa devina convingere si atunci voi cauta mai departe.
                          In orice domeniu este la fel. In sanatate spre exemplu. Medicina clasica ne-a invatat ca anumite boli se pot trata iar altele sunt de netratat. O cunoastere care a adus o limitare in viata oamenilor. Dar de cate cazuri nu ati auzit ca prin tratamente alternative s-au produs vindecari miraculoase ? Cum e cu credinta in Dumnezeu, exista sau nu ? Ce ne limiteaza in a crede sau nu ? Credinta poate fi si ea limitativa sau ne poate impinge inainte spre cresterea spirituala ? Parerea voastra care este ? M-as bucura sa dati si voi niste raspunsuri. Altfel raspunsurile mele pot deveni o cunoastere si depinde doar de voi cum o veti percepe.
                           Nu ramaneti prea mult in zona de comfort. Fiti curiosi si puneti-va intrebari mereu. Este pentru mine aceasta cunoastere ? Ma face sa ma simt implinit, ma conduce mai departe sau ma limiteaza ? Citeste mereu si fii deschis catre nou.



                         Descopera si tu calea spre armonie  !!

La multi ani mayasi

                         Suntem in ultima zi a calendarului mayas. Este a treisprezecea zi din ultima trecena, cea a Iepurelui sau Steaua sau Lamat denumirea mayasa. De maine se intra in noul an mayas. De fiecare data anul mayas se incheie cu simbolul mayas AHAU care il desemneaza pe Dumnezeul Tata-Mama. Este cel mai inalt simbol care semnifica faptul ca doar prin Dumnezeu putem merge mai departe, ca doar prin El putem atinge alte dimensiuni superioare ale constiintei, ale fiintei noastre divine. Ahau este un simbol al desavarsirii, adica esti la final de ciclu, la final de proiect asa cum am spune in lumea noastra fizica si esti gata, esti liber sa alegi altceva mai grandios, mai frumos, pentru ca ai evoluat, esti mai pregatit decat erai. Toate sunt niste simboluri dar ele vorbesc despre niste adevaruri profunde pe care mayasii le-au incorporat in ele iar noi trebuie doar sa le descifram cat mai bine. 

                       Ei au intuit ca adevarul rezista timpului si ca totul se repeta sau functioneaza in cadrul unor cicluri. Asta facem si noi acum, descoperim ca exista o ciclicitate. Desavarsirea se refera la faptul ca am ajuns la un punct maxim, sunt in varful muntelui, iar de acolo pot sa vad mai departe, am o viziune mai larga asupra vietii. De aici, de la acest inalt pot sa-mi stabilesc urmatorul obiectiv in viata, urmatorul varf de atins. Cand sunt jos nu am cum sa vad inaltul. Drumul ascensional, drumul spre armonie, trezeste si antreneaza in mine calitati care ma desavarsesc. Si de aici, din acest punct evolutiv sunt gata sa intru in alt ciclu asa cum ne spun si mayasii. 

                      Cu specificatia foarte importanta ca acum sunt mult mai pregatit, am o intelegere si o intelepciune mult mai profunde. Si cu fiecare ciclu evoluez. Cu fiecare ciclu viata mea poate deveni mai armonioasa. Cand am ajuns la punctul maxim, cand sunt in varful mintelui, punctul Ahau, pot cobora cu usurare pentru ca am incredere ca pot urca urmatorul varf cu mai multa usurinta. Asta face Dumnezeu cu noi, simbolul Ahau, ne da incredere mereu ca putem merge mai departe. Daca vreti, este drumul Inaltarii in Constiinta. Si putem vorbi foarte mult despre semnificatia acestui simbol Ahau. Intotdeauna, la sfarsitul calendarului mayas, acest simbol este insotit de Tonul 13, cel mai inalt ton din acest calendar sacru. Fiind ultimul ton, cel mai inalt, intuiti ca tot despre desavarsire este vorba. El semnifica desavarsirea sau contemplarea realitatii la care am ajuns. Sunt in varful muntelui, contemplu inaltimea la care am ajuns si constat starea mea de constiinta. 

                         Ce inseamna asta in viata fizica ? Sunt la sfarsitul anului si-mi fac o analiza a activitatii, ce-am facut, sunt multumit, sunt fericit ? Ce-mi stabilesc pentru inceputul de an, cum vreau sa incep, am incredere in proiectele ce mi le stabilesc, pot sa le ating, am inteles greselile, mi le asum ? Contemplu ce am realizat pana acum. Contemplu la ce nivel de constiinta am ajuns. Iar de aici pot sa aleg ce vreau pentru mai departe. Prin bucuria desavarsirii la care am ajuns, Dumnezeu, simbolul Ahau insotit de Ton 13, imi da increderea sa intru in urmatorul ciclu evolutiv cu mai multa intelegere, cu mai multa intelepciune. Asa se intampla si cu noi cand suntem la un final de an calendaristic obisnuit de-al nostru. Ne bucuram de ce-am realizat si ne facem planuri pentru urmatorul an. Despre simboluri si tonuri sau intentii am tot vorbit si cu siguranta vom mai vorbi pentru ca de fiecare data cu cat patrundem mai profund in intelepciunea lor vom descoperi aspecte si mai subtile.

                             De maine dimineata odata cu rasaritul Soarelui se intra in noul an mayas, incepe un nou ciclu. Tonul zilei este bineinteles Tonul 1, cel care initiaza, care da forta inceputului, care demareaza lucruri. Simbolul mayas al zilei este IMIX, adica Crocodilul, semnificand puterea, forta care porneste ciclurile si invarte roata timpului. Acest nou inceput mayas vine cumva si se suprapune sau vine dupa echinoctiul de primavara, dupa inceputul primaverii astronomice. Este o conjunctura ce aduce langa noi energii si mai subtile. Conform zodiacului suntem deja in zodia Berbecului, un alt simbol de inceput, de forta. Ne avantam in lupta precum un berbec. Doar ca acum, in aceste conjuncturi, noi suntem in punctul maxim si contemplam realizarile, nivelul unde am ajuns, am capatat un alt nivel de intelegere. Am urcat pe un nivel superior de constiinta. Si de aici, de la acest nivel de constiinta mai ridicat, pornim si ne avantam mai departe. Deci, Berbecul nu se mai arunca oricum in lupta, ci are deja o strategie. Nu te mai arunci cu capul inainte ca berbecul. Energiile se pun in miscare in conformitate cu viziunea la care am ajuns in constiinta.

                   De fiecare data inceputul aduce bucurie, aduce o vibratie speciala langa noi care ne pune in miscare, care ne face sa actionam. Este vibratia inceputului. In plus, azi este si ziua Bunei Vestiri, ziua in care arhanghelul Gavriil o vesteste pe Fecioara Maria ca va zamisli pruncul lui Dumnezeu. Un inceput spiritual a carui semnificatie copleseste prin profunzimea lui. Despre Bunavestire mai puteti citi si in articolele trecute asa ca nu insist asupra ei. 

                 Hai sa simtim impreuna aceste energii de noi inceputuri, sa le dam voie sa ne patrunda cat mai profund fiinta interioara. 

                     Astazi este BunaVestire, ziua vestilor bune si frumoase. Asa ca eu va dau de veste : Inceput nou, cu intentii curate asezate pe nivele superioare ale constiintei. Multi ani luminosi va urez tuturor !!! La multi ani, dragilor mayasi !!! La multi ani voua, tuturor !! 

                        Descopera si tu calea spre armonie  !!

Mai bun

                  Fii mai bun. Am auzit vorba asta de multe ori in viata si inca de mic copil. Cand eram copii la scoala ni se spunea mereu sa fim mai buni decat ceilalti, sa fim mereu in competitie, sa castigam si sa luam premiul intai. Daca vrei sa ajungi cineva trebuie sa fii mai bun. Nu-mi mai aduc aminte dar nu stiu cati vorbeau despre bunatate, de blandete. Cred ca este o programare subconstienta de care foarte putini cred ca au scapat. Sa fii mai bun decat celalalt inseamna sa fii mereu in competitie, sa fii mereu in priza, sa fii mereu sub stresul de a obtine rezultate din ce in ce mai bune. Credeti ca asta e de bine ? Cei care ne-au invatat sa fim asa, sa fim mai buni decat altii, credeau ca ne fac un bine, pentru ca cel mai probabil asa au fost invatati si ei. Si la randul lor asa au procedat si cu noi. Si nu putini dintre noi procedam la fel cu copii nostri.
                        Dar acum ? Mai gandim la fel ? Mai vrem sa fim mai buni decat altii ? S-a schimbat ceva in modul de gandire ? Cred ca nu e nimic rau in a fi mai bun. Dar sa nu ne mai comparam cu altcineva. Sa nu mai fim in concurenta unii cu altii. Pur si simplu pot sa spun ca vreau sa fiu mai bun decat am fost ieri. Maine vreau sa fiu mai bun decat am fost azi. Sa nu-mi mai propun sa fiu mai bun decat colegul, decat prietenul, decat vecinul, etc. Sa ma raportez la mine insumi. Si astfel imi va creste stima de sine, respectul de sine, increderea de sine, curajul. Devin mai stapan pe mine. Devin mai constient de mine. Cand ma compar cu cineva inseamna ca-l judec pe acel cineva. Cand declar ca sunt mai bun decat altul, ma situez in latura egotica a fiintei mele. Cand declar ca sunt mai bun, apare satisfactia personala care este tot a ego-ului. Deci sa alegem sa fim mai buni, dar nu mai buni decat altii. Sensul ce trebuie aprofundat, este ca sa fim mai buni decat am fost inainte.
                        Dorinta de a fi din ce in ce mai buni ne face sa evoluam, sa crestem. Dorinta de a fi ca celalalt este pana la urma ceva natural, pentru ca acel cineva mai bun este ca un exemplu pentru tine. Dar sa nu fii identic ca acel cineva, ci sa fii tu mai bun decat erai. In toate aspectele tale. A fi ca celalalt inseamna a te stradui sa-l copiezi. Ori in acest caz iti pierzi autenticitatea. A fi mereu mai bun decat erai inseamna a te construi pe tine insuti in fiecare moment. Inseamna ca-l construiesti in fiecare moment pe Cine Vrei Sa Fii Cu Adevarat. Inseamna sa-l descoperi in fiecare moment pe Cine Esti Tu Cu Adevarat. Facand asta mereu nu vei mai emite judecati despre altii ci o sa incepi sa-i apreciezi si pei ca fiind Cine Sunt Ei cu Adevarat.  Procedand astfel il ajuti si pe cel de langa tine sa creasca, sa evolueze, sa se construiasca pe sine insusi. Puteti vizualiza in ce fel de relationare ne-am situa daca am proceda in acest mod ?
                           Deci, urmareste sa fii mai bun decat tine insuti !!



                 Descopera si tu calea spre armonie  !!

Echinoctiul de primavara 2018

                        A mai trecut un ciclu solar si ne pregatim sa intram in urmatorul. Timpul trece foarte repede si probabil vom ajunge curand sa constientizam ca timpul nu exista, ca noi suntem de fapt in timp. Vom ajunge sa constientizam ca evenimentele se intampla doar acum, in clipa prezenta, ca timpul, deci, nu mai conteaza. Ne vom elibera de presiunea timpului si vom trai doar prezentul. Am mai vorbit despre timp si iata ca mereu se reveleaza si alte aspecte. Dar sa revenim la clipa prezenta. Maine ne intalnim iarasi cu echilibrul perfect al energiilor. Si acest eveniment astronomic este Echinoctiul de primavara, dupa cum il numesc specialistii. Asadar, maine 20 martie, in jurul orei 18,15 vom avea momentul de maxima influenta a echinoctiului de primavara. Nu cumva o fi solstitiul de iarna, daca ne uitam la vremea de afara ? Zapada si polei la echinoctiul de primavara.

                      Asa cum spuneam si in articolul din anul trecut, de fiecare data vom avea alte conjuncturi astrale care vor da un specific aparte evenimentului astrologic. Nimic nu este la fel, nici o zi nu seamana cu alta. Suntem supusi transformarii. Suntem sub acea presiune a timpului despre care aminteam la inceput si care ne duce secvential prin transformari subtile. Asadar, de anul trecut, de la ultimul echinoctiu de primavara si pana azi noi ne-am transformat, nu mai suntem la acelasi nivel de constiinta, cu toate ca traim in acelasi trup si ne identificam cu acesta. Toate aceste transformari despre care vorbim sunt la nivel subtil de constiinta si care in cele din urma sunt vizibile si sau se manifesta si la nivel de corp fizic.

                     Fiecare persoana in functie de nivelul evolutiv la care se situeaza in momentul de fata va percepe intr-un mod propriu acest eveniment cosmic. Care pana la urma ce este ? Pentru fiinta obisnuita care este prizoniera asa zisei vieti moderne, echinoctiul de primavara este prima zi din an cand ziua este egala cu noaptea ca si durata masurata in ore. Iarasi vorbim despre timp. Persoana neinitiata depinde de timp, masoara totul in timp. Stie ca este un eveniment astronomic care marcheaza inceputul unui nou an astronomic, al primaverii astronomice. Mai stie ca de la aceasta data durata zilei incepe sa creasca iar durata noptii incepe sa scada pana la solstitiul de vara cand ziua ajunge sa aiba durata cea mai mare comparativ cu durata noptii, masurata tot in ore. Deci iarasi timp. In momentul in care ceva este masurabil avem de-a face cu o limitare. Peste o ora trebuie sa fiu la o intalnire, peste doua ore sa fiu dincolo, etc. Timpul ne limiteaza atunci cand il masuram. Cam asta vreau sa spun ca suntem supusi presiunii timpului. Sa mergem mai departe insa. 

                  Toata lumea are dreptul la cunoastere. Si e de bine sa cunoastem cat mai multe aspecte despre astfel de evenimente. Calendaristic primavara a inceput la 1 Martie dar iata ca adevarata primavara astronomica acum incepe, la echinoctiul de primavara. Acum ziua este egala cu noaptea. De unde vine si de ce se intampla acest moment, aceasta egalitate ? Stiinta ne spune ca la acest moment special, la echinoctiul de primavara, Pamantul este cel mai aproape de Soare. Astronomii au numit aceasta pozitie punct vernal. Momentul de maxima influenta sau punctul vernal se va atinge maine in jurul orei 18,15 asa cum spuneam la inceput si asa ne anunta si specialistii in astronomie.

                    Trebuie spus mai intai ca miscarea aparenta a Soarelui pe bolta cereasca care de fapt este generata de miscarea in realitate a Pamantului pe orbita sa in jurul Soarelui si a inclinarii sale fata de planul orbital, genereaza inegalitatea duratei zilelor si noptilor la diferite momente. La momentul acestui punct vernal, Soarele traverseaza ecuatorul ceresc si determina aceasta egalitate dintre zi si noapte. Doar in aceasta zi Soarele rasare exact in punctul cardinal de Est si apune in punctul cardinal Vest. Sunt lucruri interesante pe care toti ar trebui sa le cunoastem. Fac parte din cunoastere. si ne ajuta sa evoluam. Si mai este un asemenea moment de egalitate, eu ii spun de echilibru. La echinoctiul de toamna. Doua evenimente in fiecare an in care ziua devine egala cu noaptea. Diferenta ar fi ca dupa primul eveniment ziua incepe sa creasca iar dupa al doilea eveniment, noaptea incepe sa creasca. Lucruri despre care dealtfel am mai discutat si data trecuta. Interesant este ca aceste aspecte se petrec la noi in emisfera nordica. In partea cealalta, in emisfera sudica, incepe echinoctiul de toamna si procesul este invers. In regiunile polare incepe lunga zi polara iar in cea sudica incepe lunga noapte polara.   

                            Cum stau lucrurile in plan subtil ? O persoana initiata nu mai percepe trecerea timpului, pentru ea conteaza prezentul, aici si acum.  Persoana care se afla intr-un proces de trezire spirituala percepe acest echilibru subtil dintre Lumina si Intuneric intr-un mod profund si subtil. Este echilibrul perfect dintre Masculin si Feminin, cele doua principii fundamentale care stau in alcatuirea fiintei noastre. Este echilibru si armonie, telul spre care tindem toti. Acuma depinde doar de noi, cat de treji suntem sa constientizam aceasta cale.

                    Energiile cosmice sunt in echilibru cu energiile telurice. Fiinta evoluata simte interior aceasta stare de echilibru si armonie prin linistea si pacea care se instaleaza in mod subtil asupra ei, prin rezonanta cu sfera de energie care se manifesta in aceste momente speciale. Masculinul si Femininul coexista in armonie, iar printr-o constientizare profunda putem amplifica aceasta rezonanta si astfel viata poate fi traita la un nivel mai inalt. Am inceput articolul prin a spune ca terminam un ciclu si incepem un altul. Este vorba de ciclicitatea in care ne traim viata. Zi dupa zi, luna dupa luna, an dupa an, anotimp dupa anotimp, echinoctiu dupa echinoctiu si asa mai departe. Fiecare inceput are o forta specifica, o energie de inceput pe care o putem integra sa incepem lucruri deosebite. Daca privim in jur si Natura renaste, totul se trezeste la viata. Noi de ce n-am face acelasi lucru, sa renastem ? Asta inseamna un ciclu. S-o luam de la capat dar pe un alt palier de intelegere. Sa mai parcurgem un ciclu pe un nivel superior de constiinta. Asta isi doreste fiinta evoluata comparativ cu fiinta obisnuita care nu sesizeaza aspectele subtile care o invaluie pentru ca ea este prinsa in conditia umana. Chiar daca afara ninge si e frig nu inseamna ca Natura nu lucreaza, ca nu are forta inceputului. Ba as spune ca aduna o forta si mai mare sa treaca peste acest episod vremelnic, sa iasa de sub zapada. 

                              Aceasta ciclicitate determina si inceputul anului zodiacal. Astfel Soarele intra incepand din 21 Martie in zodia Berbecului, semnificand forta inceputului exact ca un berbec care se lupta cu provocarile vietii. In mod launtric simtim ca vrem sa manifestam intentii noi, idei si proiecte ambitioase. Aceasta este influenta subtila a energiei de inceput de ciclu. Vrei, iti doresti intens. Toata iarna ai facut planuri iar acum vrei sa treci la actiune. Iarba incepe sa creasca, omul incepe sa iasa la camp, are de facut lucruri si asa mai departe. Ne trezim ca vrem sa facem. Iar asta e de bine. Important este sa stim directia, sa nu ne aruncam cu capul inainte ca un berbec cum e vorba din popor.

                              In fine, este un moment energetic special care vine in sprijinul celor care aspira la evolutie, la ascensiune si nu doar lor ci tuturor. Este ceva ce se petrece in universul nostru launtric, ne amplifica intr-un mod mai mult sau mai putin sesizabil vointa subtila de a aspira catre tot ce e divin, catre tot ce e frumos si universal valabil, catre renastere, catre inaltare. Suntem si in perioada Postului Mare iar receptivitatea si sensibilitatea catre astfel de frecvente vibrationale sunt mai amplificate.

                         Sa vedeti ce ne-au pregatit mayasii pentru acest echinoctiu de primavara. N-am mai discutat despre calendarul mayas de ceva vreme pentru ca si eu sunt prins de multe ori in planul treburilor lumesti. Vreau doar sa va spun ca suntem spre finalul acestui an mayas. Mai sunt cinci zile si incepe un alt nou an mayas. Deci si ei vor fi la un nou inceput de ciclu. Ca sa fim bine intelesi, echinoctiul de primavara nu este doar la ora 18,15. Acesta este doar momentul maxim. Influenta lui subtila incepe mai devreme si mai dureaza dupa momentul maxim. Se considera o perioada de trei zile de influenta majora iar momentul maxim este la mijloc.
                            Deci simbolul mayas care se reveleaza pentru ziua de 20 martie este Vulturul, insotit de Ton 8. Nu stiu cum au facut dar Tonul 8 reprezinta pentru ei, in calendarul lor sacru, echilibrul maxim. Deci, echinoctiu, echilibru si armonie. Tonul 8 reprezinta sunetul galactic al constuctorului de poduri intre lumi, este cel ce pregateste expansiunea noii constiinte. Doar ce spuneam mai devreme ca incepem un alt ciclu doar ca pe un alt palier de constiinta. In acest punct, punctul vernal, intensitatea este maxima si intr-un echilibru deplin. Tonul opt este cifra transcendenta care aduce totul in echilibru, reprezinta dreptatea, echilibrul, este ceea ce se cheama '' ceea ce este sus este si jos ''. Se spune despre cei care sunt nascuti sub acest ton ca sunt perfect centrati, echilibrati si cu un simt al dreptatii foarte dezvoltat. Despre simbolul Vultur v-am mai relatat de multe ori. Vulturul traieste la inaltime ceea ce ii permite o viziune larga asupra realitatii si asta il ajuta sa vada calea cea mai scurta si mai buna pentru el. Cumva este asociat cu cel de-al treilea ochi pentru ca vede tot de la inaltimea lacare se situeaza. El este ca un intermediar intre Cer si Pamant. Asa cum el se lasa purtat de valul de curenti ce-l sustin la inaltime poate si noi ar trebui sa ne lasam purtati de valul de energie subtila din aceste zile. Persoanele native Vultur vor fi mereu puternice, ambitioase si cu aspiratie spre inalt, vor avea clarvedere. Sunt persoane care nu suporta constrangerea, ele vor dori mereu libertatea.
                                 In final, va doresc sa fiti liberi, sa traiti in adevar, echilibru si armonie, sa aspirati mereu catre mai inalt. Asa cum v-am spus si data trecuta, ne vom mai intalni cu acest moment peste un an de zile.
                           Sa va fie de folos in calea voastra spre armonie  !!

              

               

                   Descopera si tu calea spre armonie  !!

                

Relatiile noastre

                          Este evident ca relatiile umane ne contureaza viata intr-un fel sau altul. Este evident faptul ca nu putem exista fara a fi intr-o relatie. Si nu te grabi sa intrebi cum sa nu existi daca nu esti intr-o relatie. Iti raspund pe scurt : daca tu nu esti intr-o relatie cu mine, daca eu nu te cunosc, daca nu te-am intalnit, daca nu am auzit macar ceva despre tine, tu nu existi pentru mine. Pur si simplu tu nu faci parte din realitatea mea, nu existi. Pentru ca sa existi pentru o persoana, trebuie sa fii intr-o relatie cu acea persoana. Si este valabil pentru orice. In absenta a altcuiva sau a altceva tu nu existi. Suna cam ciudat dar asa sta situatia. Sa presupunem ca ai fi singur in acest Univers si nu ar mai exista absolut nimeni si nimic. Crezi ca ai sti ca existi daca nu ai nici un punct de referinta ? In momentul in care mai apare cineva sau ceva atunci intri intr-o relationare cu acel cineva sau altceva. Incepi sa stii ca existi, traiesti experienta lui a fi, incepi sa stii cine sunt eu. Te raportezi la ceva.
                         In concluzie scurta, doar daca relationam cu oameni, locuri si daca traim experiente suntem, existam. Daca am lamurit aspectul, trecem mai departe si discutam despre relatiile dintre oameni pentru ca asta ne preocupa cel mai mult aici in aceasta lume pamanteasca. Relatiile de cuplu, relatiile de prietenie, relatiile de serviciu, etc. Relatiile de iubire. Astea cred ca intereseaza pe multi. Relatiile dintre oameni intrepatrund viata, o construiesc, o pot si distruge, o transforma, o dirijeaza, o directioneaza. Sunt ele importante ? Totul depinde de jucatorii care intra in relatie. Adica de partenerii dintr-o relatie. Si totul, de aici inainte, devine o intrebare pentru fiecare. Cand intram intr-o relatie cu ce ganduri, intentii, intram ? Si ca sa fiu si mai direct, cand intram intr-o relatie venim cu gandul de a aduce ceva nou, constructiv, armonios incat sa fie o relatie frumoasa sau intram cu gandul de a obtine ceva avantaje ? Simtiti ceva adevar pe aici ? Simtiti, cunoasteti, ati auzit despre astfel de relatii ? Presa geme de astfel de relatii.

                       De ce unele relatii dureaza si de ce altele se sting atat de repede ? De ce o relatie care parea ca dureaza la un moment dat se stinge ? Ce se intampla intre noi ? De ce nu mai merge relatia ? O relatie, de orice fel ar fi, se construieste de la baza. Si cu cat temelia este mai sanatoasa cu atat relatia va dura mai mult. Deci este esential cu ce vii in acea relatie, ce aduce fiecare pentru ca relatia sa dureze la nesfarsit. Daca suntem sinceri putem observa in jurul nostru destul de multe relatii in care partenerii mai degraba vor sa obtina ceva din acea relatie decat sa aduca ceva frumos si benefic. Intrebarea care-ti sta acum pe limba este cu ce sa vin eu intr-o relatie, ce sa fac sa dureze, sa fie romantica, sa ma implineasca ? Hai sa privim un cuplu de indragostiti, ca tot a fost sarbatoarea indragostitilor, ca tot e Martisor, ca tot vine 8 Martie si care mai de care vrem sa aratam calitati din cele mai virtuoase. Hmmm !
                      Cu ce vin ei, indragostitii, in acea relatie ? Cu iubire. Isi ofera unul altuia iubirea. Ei cresc impreuna sub aceasta aura a iubirii daruita neconditionat, se dezvolta armonios, se completeaza unul pe celalalt. Iubirea este cea mai durabila temelie a unei relatii de cuplu. Intr-o relatie esti mereu solicitat sa te exprimi cine esti cu adevarat daca vrei sa dureze. Ce face de fapt o relatie de cuplu adevarata din tine ? Te ajuta sa te cunosti cine esti tu cu adevarat, scoate din tine partile ascunse dar frumoase pe care pana acum nu aveai curajul sa le arati. Intr-o relatie de cuplu adevarata poti impartasi atat bucuria cat si alte sentimente, poti face nebunii pe care in alta parte nu le-ai putea face nici gand. O relatie sanatoasa te ajuta sa-ti revelezi Sinele tau Interior. Daca insa relatia este construita pe scopul de a acapara iubirea celuilalt partener si de a o inchide intr-o colivie, eventual la cratita, de teama de a nu-ti fi luata atunci relatia nu mai este una constructiva, poate doar pentru unul.

                       Care ar fi greselile care fac o relatie sa esueze ? Unele persoane incep o relatie din teama de a nu ramane singure sau de a umple un gol dintr-o alta relatie. Alte persoane o fac din dorinta de a scapa de depresie rezultata tot din alte relatii. Relatii care se bazeaza doar pe dorinte sexuale. Alte persoane vor sa-si refaca viata, altele nu concep sa fie singure la batranete. Sa fie cum o fi dar numai sa fie. Alte persoane urmaresc siguranta financiara, materiala. Pe scurt, exista relatii bazate pe interes. Credeti cu adevarat ca in interiorul acestor relatii bazate pe interes, pe acumulare, exista fericire, armonie ? Poate ar trebui sa ne schimbam perceptia despre ce inseamna o relatie. Poate ar trebui sa intelegem ca o relatie ne ofera mai degraba oportunitati de a ne dezvolta impreuna cu partenerul de viata, de a trai experiente impreuna, de a ne impartasi ganduri si emotii. Si poate cel mai important de a ne desavarsi impreuna. Banuiti deja ca o astfel de relatie nu are cum sa esueze. Doua suflete care se iubesc nu se despart. Cum incepem de obicei o relatie ? Ne indragostim, simplu. Si vrem sa fim cu acea fiinta intr-o relatie pentru toata viata. Cel putin asa simtim in mod constient pentru ca acea flacara a iubirii pure intretine aceasta dorinta a sufletului de a creste si de a se implini alaturi de celalalt suflet.
                      Problemele apar, daca e sa fie sa apara, odata cu trecerea timpului. Odata cu aparitia obisnuintei. Ne obisnuim cu ideea ca partenerul este al nostru, ca l-am luat in stapanire, ca pot sa plec de acasa oriunde vreau pentru ca stiu ca la intoarcere il gasesc tot acasa, pentru ca e al meu. A devenit posesie. Cu ce mai vin eu acum in aceasta relatie, cu ce o mai intretin ? Spuneam mai devreme ca o relatie te solicita in permanenta. Nu doar la inceput. Sunt studii care spun ca dragostea dureaza doi, trei ani dupa care intervine uzura. La inceput toti suntem priceputi ca sa zic asa, dar ce se intampla pe parcurs de se schimba lucrurile intr-un cuplu ? Cum dispare iubirea, cum dispare atractia intre cei doi ? Iubirea adevarata, neconditionata, este pe perioada nelimitata. Daca ai obosit sa oferi iubire relatia devine obligatie si suferinta. Devine superficiala. Temelia de care vorbeam putin mai devreme se dovedeste a nu fi fost sanatoasa.

                      Bineinteles ca in viata de cuplu apar destule provocari si momente mai grele. Intelepciunea de a face relatia sa reziste este de a considera toate aceste situatii, provocari, greutati, ca fiind oportunitati de dezvoltare sau ca pe niste ocazii minunate pe care ti le daruieste Dumnezeu de a te revela cum esti cu adevarat. Din toate aceste conflicte trebuie sa iesi mai puternic, mai vertical. De fapt te construiesti pe tine insuti, il construiesti pe cine esti cu adevarat. Construindu-te pe tine, il construiesti si pe celalalt. Si viceversa. Clipa de clipa. Astfel cuplul devine o coloana dreapta, verticala, plina de iubire, de incredere, care va rezista timpului. Si macar ca si remarca, merita sa spunem ca aceasta constructie nu se termina niciodata. Fiecare dintre noi avem un potential latent pe care nu stim sa-l aratam sau ne e teama sa-l dezvaluim. De cele mai multe ori ne este teama. Dar daca fiecare partener observa mai mult la celalalt atunci el se va simti in siguranta sa-ti arate ceea ce ai vazut deja. Este ca atunci cand incurajezi un copil sa mearga. Simti ca el poate, vezi aceasta posibilitate, acest potential latent in el si-l incurajezi si mai mult. Tu insuti te bucuri de progresul lui. Si astfel cresteti si evoluati impreuna. Scopul esential al sufletului este sa evolueze. Cand isi gaseste un partener de evolutie nimic nu-i mai sta in cale.
                            Poate si voi ati fost in situatia, sau poate ati auzit la altii, de a spune persoanei din viata voastra ca pana a aparut erati un nimeni, ca viata era goala pana a aparut el/ea, ca totul a capatat sens. Ca dintr-o data viata a capatat culoare. Fiecare dintre noi avem in interior imaginea ideala o fiintei pe care vrem s-o intalnim, alaturi de care vrem sa traim in aceasta viata. Perechea ideala cum mai spun unii sau sufletul pereche. Cand intalnim persoana care seamana cel mai mult cu acea imagine interioara vrem sa fim cu ea. Pe masura ce ne apropiem de acea persoana proiectam toata acea imagine ideala asupra persoanei din fata noastra si nimic nu mai conteaza. Ne indragostim pur si simplu de acea persoana. Parca suntem legati la ochi. Credem ca am gasit perechea sufletului nostru. Cand ii spunem toate aceste lucruri acelei persoane proiectam o povara imensa asupra ei, incat ea va incerca mereu sa se ridice la imaginea ideala pe care o am despre ea astfel incat sa nu ne piarda. Exista aceasta tendinta in noi de a ne ridica la nivelul pretentiilor altora, de a nu-i dezamagi.

                           Este o tendinta pe care o implementam in mentalul nostru de mici copii. Ca sa intelegem mai bine, observati cu atentie ce fac parintii, ce facem si noi cu copii nostri. De obicei, parintii au pretentia sa vina copilul acasa cu premiul intai, sa ia numai note mari, sa devina doctor, avocat, etc. Si copilul depune un efort urias sa se ridice la nivelul pretentiilor parintilor in ciuda faptului ca el simte sau vrea sa faca altceva. Nu vrea sa-i dezamageasca pentru ca au investit in el. Nu incurajam acea latura frumoasa care zace in el si pe care el o arata stingherit, ramand astfel in stare latenta. Si astfel copilul nu se dezvolta armonios. Cand va fi intr-un cuplu va repeta aceasta experienta daca nu va avea parte de incurajare, de incredere, de sustinere, de iubire. Pur si simplu nu va avea curaj sa fie cine este cu adevarat pentru ca el este obisnuit sa fie cum vor ceilalti. Pentru ca subconstient el va incerca tot timpul sa se ridice la pretentiile pe care le proiecteaza celalalt partener asupra lui. Revenind la persoana asupra careia am proiectat toata imaginatia noastra, efortul in timp o oboseste insa si nu mai poate tine stacheta sus. Ce se intampla atunci ? Celalalt incepe sa observe diferentele intre ideal si real. Apare dezamagirea, frustrarea, etc. De aici incolo va las pe voi sa ghiciti finalul.
                             Deci este o mare diferenta intre a avea pretentia ca cineva sa fie cum vreau eu si pretentia de a ne dezvolta impreuna acele calitati care sa ne implineasca. Ca o relatie sa fie, sa dureze, este necesar ca fiecare partener sa fie cine este cu adevarat, sa-l descopere pe celalalt cine este cu adevarat, sa-si incurajeze partenerul sa creasca cu adevarat, sa se bucure cu adevarat de evolutia celuilalt. Cum spuneam mai sus, sa te bucuri sincer ca copilul a invatat sa mearga. Pentru ca o relatie sa dureze e nevoie ca fiecare partener sa vina in relatie cu caramida de baza, cu Iubirea Neconditionata. De la voi cum se vede ? Relatia voastra cum e ? O construiti tot timpul, puneti caramida dupa caramida ? Sau a intervenit obisnuinta ? Cineva intreba daca dupa ani de obisnuinta se mai poate face ceva. Cum sa nu, niciodata nu e prea tarziu sa indrepti lucrurile, sa refaci temelia cuplului. Cum ? Readu starea de inceput a relatiei pe care ai format-o, readu starea de indragostit. Dar mi-ar sta bine la varsta mea ? Dar intreb si eu, te vede cineva ? Ti-e teama sa fii cine esti cu adevarat ? Sufletul nostru e mereu tanar si tanjeste dupa iubire. Stiti care este cea mai mare dorinta a sufletului ? Sa iubeasca. Stiti care este cea mai mare suferinta a sufletului ? Sa stie ca nu este iubit. Priviti un copil cum se dezvolta, cum creste, cum se deschide cand simte ca este iubit. Priviti un copil cum se inchide cand simte ca nu este iubit. Transmutati aceasta analogie in relatia de cuplu.

                                   Dar relatia noastra cu Dumnezeu cum este ? Cu ce venim noi in aceasta relatie ? Ce aducem noi in aceasta relatie si ce aduce Dumnezeu ? Cumva noi vrem tot timpul cate ceva de la Dumnezeu ? Si cand nu obtinem ne suparam ? Din partea Lui avem iubirea neconditionata si sustinere, incurajare totala in tot ceea ce facem. Suntem incurajati sa fim cine suntem cu adevarat si sa evoluam intr-un mod armonios. Dar ce treaba are Dumnezeu cu relatia noastra de cuplu ? Doi indragostiti se unesc ca sa devina UNU. Doi devine Unu. Cuplul devine un intreg. Doua suflete care se iubesc vor sa se contopeasca in UNU, sa fie ca Unul, sa traiasca experienta lui UNU. Cine este UNU in relatia noastra ? Suntem noi doi care ne unim sa devenim UNU. Ce vrea UNU de la noi ? Vrea sa stim cine suntem cu adevarat, sa ne construim pe noi insine, sa ne revelam Sinele. Si ca sa putem face asta ne-a daruit experienta de a fi intr-o relatie. Iti spuneam la inceput sa nu te grabesti cu intrebarile. Acum daca te-ai mai lamurit cum e cu relatiile, daca te-ai lamurit cum e sa existi, e de bine. Sper sa va fie de folos. Eu unul vreau sa va cunosc, sa construiesc o relatie cu voi ca sa existam impreuna. Astazi am vorbit despre relatiile de cuplu si cu siguranta nu e un subiect epuizat. Sunt atat de multe aspecte subtile de revelat incat spatiul unui singur articol este insuficient. Dar sunt diverse tipuri de relatii si poate atingem putin din ele in articole viitoare. Relatiile de familie, de prietenie, de serviciu, de afaceri, etc. Daca avem intelepciunea sa invatam din ele, devin oportunitati. Daca nu, devin greutati. Ai un punct de vedere ? Exprima-l ca sa stiu ca existi. De fiecare data cand te exprimi afirmi cine esti tu cu adevarat in acel moment. Cand invatam sa ne exprimam, invatam sa ne construim pe cine suntem cu adevarat clipa de clipa. Crestem si evoluam impreuna pana devenim UNU. Daca s-a inteles si problema ce cauta Dumnezeu in relatiile noastre, e de si mai bine. Pentru ca EL este peste tot.
                              La final, hai sa binecuvantam toate relatiile care apar in viata noastra pentru ca ele sunt ocazii magnifice de a creste, de a invata, de a evolua, de a ne desavarsi viata intr-un mod din ce in ce mai armonios.



                           Descopera si tu calea spre armonie  !! 

Pace sau liniste

                      Pace sau liniste. Sau pace si liniste ? Sau liniste si pace ? Discutia cu un bun prieten m-a facut sa scriu pana la urma cate ceva despre aceste concepte. Pentru ca la prima vedere ele par sa fie cam acelasi lucru dar in esenta sunt foarte diferite. Cand intrebi pe cineva cum ar vrea sa traiasca, in liniste sau in pace, se creaza o mica confuzie. Si se intampla asta pentru ca nu prea le este clar ce inseamna una si ce inseamna alta. Unii ar spune ca vor sa traiasca in pace, altii ar spune ca vor sa traiasca in liniste. Iar altii le-ar vrea pe amandoua. Deci pe undeva, subconstient se face o diferenta. Vi s-a intamplat pana acum sa spuneti ca vreau sa fiu linistit, linistita, ca vreau sa am o viata linistita ? Sau ca vreau sa traiesc in pace ? Mai ales in conditiile actuale de stres zilnic, de griji, probleme, etc.? Inclin sa cred ca macar odata v-a trecut prin minte acest gand. Nici eu n-am fost scutit de aceste ganduri.

                     Deci de fapt la ce ne referim cand vrem linistea ? Nu mai vrem sa avem atatea probleme care ne creeaza stres. Grijile. Vrem sa stim ca avem siguranta unui loc de munca, sa fie si bine remunerat daca se poate, sa primim rasplata muncii la timp, sa am siguranta unui camin, a unei familii unite, a unei relatii de cuplu sau prietenie sanatoase, sa avem o siguranta financiara, etc. Si tot ce-mi aduce siguranta si stabilitate. Pe scurt, vorbim de aspectele materiale care imi asigura existenta in aceasta viata. Si daca avem aceste acumulari materiale in masura pe care o credem suficienta, care ne creaza confortul acestei existente, atunci ne linistim, nu mai avem grija zilei de maine. Si cu asta ne-am asigurat linistea. Dar cum e cu pacea ? Mai avem nevoie si de pace daca ne-am capatat linistea ? Vi s-a intamplat sa spuneti vreodata : lasa-ma in pace ? Cu toate ca ati folosit cuvantul pace tot la liniste v-ati referit. Adica nu vrei sa fii batut la cap cu alte probleme, nu ai chef de asa ceva.

                  Pacea si linistea sunt doua stari diferite de constiinta. Si asa cum probabil deja ati intuit, pacea este o stare de constiinta mai inalta decat linistea. Ca sa ai parte de liniste te poti inchide intr-o camera, inchizi televizorul, radioul, telefoanele, inchizi si usa si gata, e liniste. Sau poti pleca in varful muntelui si ai liniste cat cuprinde. Locuri unde sa-ti gasesti linistea sunt destule. Sau iti construiesti o casuta intr-un loc mai retras si ai parte de liniste. Cumva linistea asta e legata de conditiile exterioare. Si parca stim noi, am mai discutat, cum e cu cautarea exterioara. Cum ne gasim insa pacea ? Iisus spunea mereu Pace Voua sau Mergeti in pace. De ce oare nu spunea Liniste Voua sau Mergeti in Liniste? Cum ar fi oare sa mergem in liniste ? Adica sa nu deranjam pe ceilalti ? Sa nu ne auda nimeni ca trecem pe drum sau pe langa altii ? Parca nu prea are sens. Linistea este exterioara. Cream conditii exterioare ca sa ne gasim linistea. Pacea este interioara. Si partea frumoasa acum urmeaza. Ele se intrepatrund, pacea fiind partea subtila, cea care tine de suflet. 

                   Si ca sa intelegem mai bine ne vom referi la corpul fizic pentru ca acolo locuim deocamdata. Atunci cand toate partile componente ale corpului fizic functioneaza in parametri normali, in armonie, intregul corp se simte bine, este intr-o stare de liniste. Dar este o stare fizica. Pentru pacea sufletului mergem in straturile superioare subtile ale fiintei noastre. Atunci cand exista echilibru si armonie in planurile psiho-mental, emotional, spiritual, ne gasim si pacea mult dorita. Care pace se va rasfrange acum si la nivelul fizic. Sau un alt exemplu poate mai bun. Intr-o orchestra se obtine simfonia dorita atunci cand toti artistii isi canta partiturile la modul cel mai corect. Atunci cand cineva greseste o nota se strica armonia simfoniei. La fel este si in cazul nostru. Atunci cand introducem in corpul nostru hrana neadecvata, cu toxine de tot felul, stricam pacea si linistea corpului fizic.

                   Atunci cand ne hranim cu ganduri, emotii, sentimente negative, perturbatoare, stricam pacea si linistea straturilor subtile ale fiintei noastre. Atunci cand toti muzicienii din orchestra asculta de dirijor si fac din iubire ceea ce fac, atunci pacea ii cuprinde si pe ei si intreaga audienta. Atunci cand noi ne hranim corpurile subtile cu iubire si facem totul din iubire si cu iubire, atunci pacea ne cuprinde intreaga fiinta. Sa intelegem aceste doua stari cat mai profund. Este foarte bine si atunci cand avem liniste. Dar atunci cand atingem starea de pace interioara suntem mult mai aliniati cu tot ceea ce exista. Deja intuiti ca atunci cand suntem in starea de pace, linistea este subinteleasa. Invers, daca nu avem liniste nu putem atinge pacea. Linistea interioara deschide drumul catre pacea interioara. Atunci cand ne linistim mintea, acea agitatie interioara sau maimutica mentala cum ii mai spun cateodata, avem toate sansele sa percepem starea de pace.
                        Daca am o afectiune la nivelul corpului fizic, m-am lovit, am o rana sau am mancat ceva ce nu trebuie si am ceva deranjamente sau dureri prin zona abdominala normal ca nu pot avea o stare de liniste. De starea de pace nici nu mai vorbim in acest caz. Este important deci sa avem grija si de corpul fizic ca sa parcurgem pasii spre starea de pace. In esenta este vorba despre a fi constienti de gandurile, emotiile, sentimentele, hrana cu care ne hranim intreaga structura a fiintei noastre. Aceasta hrana spirituala ne va da si discernamantul alimentatiei fizice. In cele din urma starea de pace va veni ca urmare a armoniei in toate planurile fiintei. Asadar indemnul meu este : gaseste-ti propria cale spre armonie si vei trai starea de pace.
                        De la parintele Arsenie Papacioc am retinut o vorba de duh : Pacea este mai mare decat dreptatea . Si va invit sa cercetati, sa analizati, sa aprofundati daca e asa sau nu.



                      Descopera si tu calea spre armonie  !!

Ziduri

                       Cu siguranta toata lumea stie ce este acela un zid, ca e din caramida, ca e din beton, nu conteaza. Dar nu despre acele ziduri vreau sa vorbim, ci despre cu totul altfel de ziduri. Despre acele ziduri in care ne inchidem sufletele, despre acele ziduri carora le cadem prizonieri. Culmea, ziduri pe care noi insine le construim, ziduri cu care ne inconjuram. De ce oare le construim ? Pai, sincer nici eu nu prea sunt sigur de ce, dar hai sa discutam impreuna si poate aflam de ce. Am discutat de-a lungul timpului si ar trebui sa stim deja ca fiecare persoana are propria perceptie asupra realitatii inconjuratoare. De exemplu daca suntem doua persoane si privim o a treia persoana, fiecare din cele doua persoane va avea o perceptie unica asupra celei de-a treia persoane.
                      In perceptia proprie de a privi o persoana intervin sau suntem influentati de o serie intreaga de factori sau de convingeri capatate de-a lungul existentei noastre ca fiinte umane. Ordinea acestor convingeri nu cred ca este prea importanta ci conteaza cel mai mult predominanta lor in sistemul nostru de gandire. Acestea apar fulgerator in mintea noastra venind din strafundurile subconstientului actionand in mod inconstient asupra perceptiilor despre cineva, despre ceva, etc. Nu conteaza despre ce vorbim, mecanismul functioneaza instant. Cand vorbim despre ceva anume totul devine nuantat. Daca zidurile despre care spuneam la inceput stim ca sunt facute din caramida, beton sau ce-o mai, despre aceste ziduri invizibile cei mai multi dintre noi nu le constientizam consistenta.
                      Nu stim constient cand le facem, de ce le facem sau din ce sunt facute. Ele sunt facute sau le construim din educatia noastra, din tot ansamblul experientelor noastre care au generat emotii diverse in fiinta noastra de-a lungul existentei, din acele convingeri de baza ce provin din mediul familial apoi din cercul de prieteni, apoi din scoala, din tot sistemul de invatamant pe care-l urmam, etc. Si mai punem noi acolo in acele ziduri si convingerile noastre despre religie, despre orientarea sexuala, despre culoarea pielii, despre credinta, despre frumusete, despre uratenie. Si mai punem si convingerile de neam, din mosi stramosi si cele din istorie si mai sunt destule. Daca vorbim despre relatii imediat apar si convingerile despre apartenenta noastra la un sex sau altul.

                     Si uite asa facem niste ziduri solide si din ce in ce mai inalte, ce stau in picioare de ani de zile ca nu mai putem iesi din interiorul lor. Devenim prizonierii propriei constructii. Ca olteanul care a uitat macaraua in interiorul cvartalului de blocuri pe care l-a construit. Ca sa scoata macaraua a trebuit sa darame blocurile. Si noi probabil vom ajunge in aceasta situatie daca vom continua constructia acestor ziduri. Toate aceste convingeri sau conditionari daca vreti, ne impiedica sa vedem adevarata realitate care este dincolo de aceste ziduri limitatoare. Cand privim o persoana toate aceste conditionari fulgeratoare functioneaza ca niste filtre si atunci realitatea pe care o privesc va fi modelata de aceste filtre. Aminteam de frumusete sau de uratenie. Se stie deja ca frumusetea este in ochii celui care priveste. La fel si uratenia.
                     Deci nu va fie teama cand cineva va priveste. Va fi propria lui perceptie functie de cate filtre actioneaza in momentul respectiv. Mai important decat atat este prin ce filtre privim noi persoana respectiva. Mai important decat atat este constientizarea acestor filtre, a acestor ziduri care ne-au facut prizonieri. Importanta este constientizarea ca a ramane prizonier intre ziduri inseamna stagnarea evolutiei ca fiinta. De cele mai multe ori experientele neplacute, dazamagirile, neimplinirile, frustrarile, ne determina sa incepem constructia acestor ziduri, in interiorul carora sa oprimam tot ce ne-a facut rau. Ne adapostim in spatele zidurilor ca sa nu ne mai vada altii suferinta. Si asa ne izolam si mai mult. Ne separam. Nu ne mai vad altii dar nici noi nu-i mai vedem.
                     Si uite asa incepem sa ne plangem singuri de mila, ca nu mai vine nimeni inspre noi sa ne spuna o vorba buna, sa ne aline suferinta, etc. Pai cum sa vina daca noi am construit ziduri de netrecut ? Aceasta constientizare presupune sa realizam ca ne-am separat de Unitatea cu care suntem sau eram conectati. Fara acesta legatura tainica cu Unitatea vom fi in suferinta mereu. Ce e de facut ? Simplu. Sa incepem sa dam jos caramida dupa caramida si in final sa dispara aceste ziduri. In orice lucru pe care ni-l dorim sa-l infaptuim avem nevoie de trei energii subtile. Prima este energia constientizarii, pe care am amintit-o deja. Aceasta energie ma ajuta sa constientizez in ce problema ma aflu, ce ma impiedica sa merg mai departe sau ce defecte am sau ce calitati trebuie sa imbunatatesc la propria persoana pentru a evolua.

                    Aceasta energie a constientizarii trezeste in fiinta mea o a doua energie necesara si anume energia dorintei. Dorinta de a scapa din problema respectiva sau dintr-un conflict sau dintre acele ziduri despre care vorbeam. Dorinta de eliberare a sufletului catre o viata mai buna, mai frumoasa, mai armonioasa si libera de limitari. Dorinta de a sari peste acele ziduri construite de mine insumi. Dorinta de a vedea lumea de dincolo. Acestea doua ma conduc la energia actiunii. Efectiv trec la actiune. Constientizez, cunosc problema, am realizat despre ce este vorba, vreau si-mi doresc foarte mult, intens, sa scap din acea problema, conflict, nu conteaza ce este si trec la actiune efectiv, incep sa daram zidul putin cate putin. Toata aceasta evolutie energetica din fiinta mea conduce la instalarea unei stari de intelepciune eliberatoare care ma determina sa accelerez acest proces transformational asupra propriei fiinte care va duce in final la descatusare, la reintregire, la reconectare. Prizonierul se elibereaza. Zidul iluziei care ne-a marcat realitatea tocmai s-a daramat. Sufletul este liber acum sa daruiasca si sa primeasca iubire. Dupa asta tanjim toti doar ca nu stim. Dupa libertatea sufletului. Este cea mai importanta stare. Este o stare eliberatoare care-ti dezvaluie adevarata natura a fiintei care esti.
                     Si pentru ca suntem la inceput de an si ne propunem sa construim ceva frumos in viata noastra si pentru ca data trecuta spuneam ca este un an al materializarii, daca vrem bineinteles, haideti sa incepem demolarea acestor ziduri limitatoare. Sa ne inchipuim ca locuim intr-o casa veche si vrem sa ne construim una noua. Cu ce incepem ? Cu demolarea celei vechi. Daramati tot si incepeti o constructie noua in viata voastra. N-ar fi rau sa primesc de la voi vestea ca ati reusit sa daramati primele ziduri. Ce parere aveti despre zidurile proprii ? Vreti sa le daramati ? Constientizati ca le aveti sau nu ?

                       

                     Descopera si tu calea spre armonie  !!

BOBOTEAZA 2018

                           Suntem, am pasit deja in noul an 2018. Un an de manifestare si creatie, un an poate al dualitatii dar bland cu noi, in sensul ca ne lasa sa alegem ceea ce e mai potrivit evolutiei noastre. Sfantul Vasile cel Mare a deschis seria sarbatorilor crestine ca in fiecare an si iata-ne deja la Botezul Domnului sau Boboteaza cum ne este noua mai cunoscuta. Este a doua sarbatoare cronologica din an dar ca si semnificatii si intelesuri crestine ea se apropie ca importanta de sarbatorile de Craciun si de Paste. Pentru ca vorbim in primul rand de botezul Domnului Iisus Hristos savarsit de Sfantul Ioan Botezatorul in apa Iordanului, cel ce a fost proorocit sa fie Inaintemergatorul Domnului, cel ce a propavaduit venirea Mantuitorului.

                   Deci vorbim despre Botezul Domnului, despre Nasterea Domnului si despre Invierea Domnului. Probabil cele mai importante sarbatori crestine. Merita sa amintim faptul ca pana spre sfarsitul sec.IV-lea de Boboteaza era sarbatorita si Nasterea Domnului, dupa care aceste momente s-au despartit in timp. Deci cumva aceste sarbatori sunt foarte apropiate ca si importanta. Drept pentru care Boboteaza este asteptata si ea cu emotie de bunii crestini, devenind o traditie in timp pentru Biserica Ortodoxa si pentru crestini in general. Asadar, ziua de 6 ianuarie a devenit mare sarbatoare crestineasca, ziua in care Iisus primeste botezul in apele Iordanului la varsta de 30 de ani, varsta maturitatii la evrei.

                           "Astazi firea apelor se sfinteste". Prin purificarea apelor odata cu slujbele oficiate de preotii crestini intreaga natura se curateste si odata cu ea si noi ne curatam natura interioara. Este un botez al intregii creatii, o purificare la nivel de constiinta. Daca firea apelor se sfinteste atunci si firea noastra se sfinteste pentru ca suntem tainic legati de apa. Merita in acest sens sa amintim faptul ca proportia de apa din corpul uman, peste trei sferturi, este cam aceeasi cu proportia de apa de pe Pamant, peste trei sferturi. Oricat de suspiciosi am fi trebuie sa recunoastem ca exista legaturi tainice pe care doar o constiinta pura le poate crea.
                            Apa ne influenteaza viata in mod direct. Stiinta confirma in mod clar acest fapt. La nivel subtil si noi influentam apa pe care o consumam. Cum ? Prin ganduri, emotii, rugaciune dam o incarcatura energetica apei. Ce se intampla la acest moment de Boboteaza cu apa, cu apa sfintita sau aghiasma mare cum i se mai spune ? De ce capata ea proprietati curative, de ce isi mentine aceste calitati multa vreme ? Spiritual, Duhul Sfant coboara peste ape si le sfinteste, le face tamaduitoare alungand relele de langa cel care bea din aceasta apa sau se stropeste cu ea. Animalele bolnave care sunt stropite cu aceasta apa sfintita se insanatosesc. Este nevoie de dovezi stiintifice pentru ca mintea constienta sa accepte astfel de aspecte subtile.

                              Stiinta inca nu poate explica foarte clar cum de aceasta apa nu se altereaza in timp si cum de isi pastreaza calitatile atata timp. Dar incet dovezile incep sa iasa la suprafata. Oamenii de stiinta au inceput sa aduca dovezi ca apa are memorie si poate inregistra rugaciunile noastre si mai ales cele din aceasta zi de Boboteaza in care exista rugaciune la nivel colectiv cand preotii conduc aceste rugaciuni catre Dumnezeu. Starea profund interioara, emotiile ce insotesc aceste slujbe isi pun amprenta energetica asupra apelor. Din ce in ce mai multa lume recunoaste sau a inceput sa accepte faptul ca incarcam emotional tot ce introducem in corpul nostru. Si este si cazul apei care este probabil cea mai sensibila la emotiile noastre.

                            Primul sau cel mai cunoscut om de stiinta care ne dezvaluie cum stau lucrurile in acest sens este omul de stiinta japonez Masaru Emoto, ale carui experimente au aratat cum raspunde apa emotiilor noastre. Savantul japonez a scos la suprafata capacitatea apei de a cristaliza in forme simetrice si deosebit de frumoase in conditii de rugaciune profunda, in conditii de iubire neconditionata, in conditii de apreciere fata de apa. Experimente si sute de fotografii stau marturie felului in care apa reactioneaza la gandurile si emotiile noastre. Astfel cuvintele "te iubesc" rostite in orice limba de pe glob au acelasi efect frumos asupra apei. Deci nu limba in care-i vorbim apei ci emotia profunda si sincera este cea care conteaza.

                           Atunci cand apa a fost supusa unor ganduri sau emotii asa zis negative a cristalizat in forme neregulate si nu tocmai frumoase. Si atunci, in acest context, rugaciunile facute de preoti in aceste zile, emotia colectiva generata de credinciosi in aceste zile, energia divina ce coboara asupra apelor, sunt aspecte subtile ce contribuie cu siguranta la aceste calitati deosebite ale apei numita si aghiasma mare.  Despre proprietatile chimice deosebite pe care le capata apa din aceasta zi, tot oamenii de stiinta ne spun ca daca  intr-un vas cu apa obisnuita se toarna putina apa sfintita, apa din vas va capata si ea proprietatile apei sfintite. Cum se face acest transfer inca nu e destul de clar. Ce stim este ca in popor se cunoaste si se practica acest lucru de ani de zile, din vremuri de demult.  Cu siguranta in viitorul apropiat stiinta va aduce in continuare si alte dovezi graitoare care vor face spiritualul mai palpabil.  

                       Anul trecut puneam o intrebare care poate ne ducea cu gandul in alte dimensiuni. Cum ar fi sa ne gandim ca acea apa cu care a fost botezat Iisus Hristos a intrat in ciclul de transformare a apei, ca s-a evaporat, ca s-au format nori, ca a revenit iarasi ca ploaie, ca a ajuns poate in rauri din nou si ca poate o picatura din acea apa a ajuns si pe crestetul nostru ? Cum ar fi sa ne gandim ca poate suntem si noi botezati chiar de Ioan Botezatorul, ca acea apa a calatorit prin timp si a ajuns acum si la noi ? Ca o mica picatura de apa care a curs pe crestetul lui Iisus Hristos ar putea sa curga acum si peste noi ? Sau sa ne permitem o calatorie in timp si sa fim prezenti si sa traim acel moment special ? Va puteti permite, va dati voie sa aveti o asemenea viziune ? De ce nu ? Cum vi se pare sa repetam viziunea intr-o stare si mai profunda ? S-ar putea sa observati ca incepe sa capete consistenta  si ca apare o emotie speciala. E posibil ? Incercati.
                      In greceste, Boboteaza se numeste Epifanie sau Teofanie, care se traduce prin " Aratarea Domnului ". Astfel, botezul Domnului este vazut ca o manifestare in lumea fizica a Fiului lui Dumnezeu, "Aratarea Domnului". De altfel Biserica mai numeste Boboteaza ca si Aratarea Domnului sau Dumnezeiasca Aratare

                    Ioan Botezatorul il recunoaste pe Mantuitor atunci cand il boteaza si spune : "Iata Mielul lui Dumnezeu, cel ce spala pacatele lumii ". Astfel Mantuitorul este facut cunoscut lumii, celor care il asteptau pe Mesia, cel profetit cu veacuri inainte. Este un moment de renastere si trezire spirituala a tuturor crestinilor, odata cu nasterea spirituala a Mantuitorului prin botezul in apa Iordanului. Si in Evanghelia lui Matei se spune : "La botezul lui Hristos, Cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a coborat in chip de porumbel si a stat deasupra Lui, iar Tatal Ceresc a marturisit : Acesta este Fiul Meu cel Iubit, intru care am binevoit."

                         In acest an proverbialul ger al Bobotezei pare ca nu se implineste, vremea fiind destul de blanda pentru aceasta perioada a anului. Boboteaza este o sarbatoare incarcata de semnificatii si traditii.  Cea mai cunoscuta traditie de Boboteaza, este probabil aruncarea crucii in apa, de catre preotul care oficiaza slujba si recuperarea acesteia de catre tineri destul de curajosi, incat sa se arunce in apele destul de reci su chiar inghetate. Sunt multe traditii si obiceiuri in cultura popoarelor despre aceasta sarbatoare si e frumos ca sunt inca pastrate.
                           Pentru aceasta zi speciala in calendarul mayas avem simbolul IK, Vantul, cel ce aduce un vant al schimbarii. Nu este un vant al distrugerii ci unul care curata praful de pe adevar. Unul care curata gandurile urate, nefolositoare evolutiei. De altfel botezul semnifica curatarea, purificarea interioara astfel incat sa putem urca in plan constiential. Cei mai multi dintre noi caram un bagaj emotional grosier iar acum energiile acestui moment sunt favorabile renuntarii la astfel de bagaj. Dar nimeni nu poate face asta in locul nostru decat noi insine. Tonul 13, insotitorul acestui simbol, este tonul desavarsirii, cel ce te impinge inainte pe un nou drum al constiintei.

                        Suntem in ajunul Bobotezei asa ca va doresc tuturor sa va purificati si sa primiti cat mai profund sfanta taina a Botezului Domnului  !!
                    

             


            Descopera si tu calea spre armonie  !!
                  

Inceput de An 2018

                      La multi ani dragilor. Bun gasit in Noul An, 2018. Bun gasit la un nou inceput. Ne-am luat la revedere de la 2017 si iata-ne deja in 2018, in prima zi in care Tatal Soare ne rasfata cu caldura lui. E frumos in sufletele noastre, e frumos si afara, vreme superba pentru aceasta data. Deci incepem anul frumos, cu vreme buna. Noi ii spunem vreme buna dar stim deja cu totii ca totul este energie. Inceputul de an ne invaluie cu energie benefica. Spuneam ca intram intr-un an de vibratie 11, ceea ce in numerologie este un numar de mare maiestrie. Asta este doar una dintre manifestarile acestei maiestrii speciale de inceput de an. Cum incepem Noul An ? Cu Dumnezeu inainte, cum ne place sa spunem. Si Dumnezeu ni-l trimite pe primul sfant, Sfantul Vasile Cel Mare, sa ne aduca binecuvantare. 

                    Un al doilea aspect ce merita a fi consemnat este faptul ca avem parte la acest inceput de an de o Super Luna Plina. Soarele in Capricorn si Luna in Rac. De ce denumirea de Super Luna ? Pentru ca evenimentul cosmic are loc la cea mai mica distanta fata de Pamant, la perigeu cum spun specialistii. Ce este de fapt o Super Luna ? Este o Luna care creste in dimensiune dar si in luminozitate, iar asta nu se intampla la nivel fizic, ci este o perceptie a noastra din cauza faptului ca Luna se apropie cel mai mult de Pamant.

               Si atunci, acest fenomen, este catologat drept un eveniment astronomic special datorita faptului ca vom percepe Luna cu 14% mai mare si cu aproximativ 30% mai stralucitoare decat de obicei, asa ne spun calculele specialistilor. Ca sa inteleaga toata lumea, este o iluzie faptul ca Luna creste in dimensiune si luminozitate. Creste in dimensiune pentru simplul fapta ca se apropie cel mai mult de Pamant iar noi o percepem ca fiind mai mare. Stim ca Luna nu are lumina proprie, ea reflecata lumina Soarelui. Apropierea fata de Pamant face ca Luna sa fie mai stralucitoare. Magia este dezvaluita.
                           Aspectele subtile insa raman. Toate aceste corpuri ceresti isi exercita o anumita influenta energetica asupra noastra. Luna nu face exceptie de la aceasta regula. Iar la acest moment, fiind atat de aproape de noi, ghiciti probabil ca influenta ei este mai mare. Stim ca de la faza de Luna Noua pana la faza de Luna Plina, Luna este in crestere, energia este in crestere si atinge maximul exact la faza de Luna Plina. Mai stim ca acest maxim se manifesta cam trei zile, o zi inainte, ziua de maxim si a doua zi, dupa care fenomenul se inverseaza. Acum, Super Luna se intampla in noaptea de 1 spre 2 ianuarie cu maximul in jurul orei 04,24. Practic suntem in vortexul acestor energii rezultante pentru ca se aduna aici energiile Capricornului semn de Pamnt si energiile Racului, semn de Apa.
                     Este nevoie de un echilibru intre sensibilitatea emotionala a Racului si severitatea Capricornului. Faptul ca distanta este mai mica, emotiile le vom simti mai profund. Unii dintre noi, nativii, ba chiar mai mult. Pregatiti-va pentru eliberari emotionale, va fi ca un fel de dus emotional. Cei care si-au facut temele, adica si-au eliberat deja din emotiile nefolositoare, vor fi ok. Vor intra deja din vibratia speciala 11 in cea finala 2 de manifestare, de realizare, de constructie. Vorbeam noi ieri de dualitatea lui 2, de a fi sau a nu fi.
                          Daca ne-am eliberat trecem pe a fi, pe a face, pe a construi. Este un moment perfect, adica energia acestui moment ne ajuta, pentru a ne elibera de anul 2017, de ceea ce nu ne mai este folositor ca sa putem cu adevarat sa ne apucam de treaba in 2018. Noi ne-am luat la revedere deja de la 2017, dar daca mai sunt ceva restante mai e inca timp. Nu uitati de noile intentii pentru 2018. Avem un inceput de an frumos, special, mai exact o luna ianuarie speciala, cu doua faze de Luna Plina, una acum si una la sfarsit de luna, pe 31 ianuarie cand este si eclipsa lunara.
                             Pe de alta parte, daca arunc o privire si in calendarul mayas, observ cu uimire placuta ca simbolul zilei este CABAN adica Pamantul, cel care ne da sentimentul de stabilitate, de siguranta, avem energie vitala. Capricornul este si el semn de Pamant, deci nimic nu e intamplator. Tonul 8 ce insoteste acest simbol aduce echilibrul perfect. Poate asta ne spun si mayasii, ca trebuie sa echilibram energiile Pamantului si ale Apei. Pe cai diferite vom ajunge la acelasi Adevar Suprem pentru ca esenta nu este decat una. Mai ramane ca noi sa realizam acest adevar.
                              Dragilor, suntem chiar la inceput de an nou, asa ca va doresc sa fiti sanatosi, echilibrati, sa va explorati universul launtric, sa ajungeti sa traiti starea de pace si armonie cu voi insiva si cu tot ceea ce exista.
                      Si pentru ca azi e mare sarbatoare crestina, celor ce poarta numele Sfantului Vasile le urez multa sanatate, sa se bucure de viata si de numele ce-l poarta.

               

        

                    Descopera si tu calea spre armonie  !!