miercuri, 28 februarie 2018

Relatiile noastre





                          Este evident ca relatiile umane ne contureaza viata intr-un fel sau altul. Este evident faptul ca nu putem exista fara a fi intr-o relatie. Si nu te grabi sa intrebi cum sa nu existi daca nu esti intr-o relatie. Iti raspund pe scurt : daca tu nu esti intr-o relatie cu mine, daca eu nu te cunosc, daca nu te-am intalnit, daca nu am auzit macar ceva despre tine, tu nu existi pentru mine. Pur si simplu tu nu faci parte din realitatea mea, nu existi. Pentru ca sa existi pentru o persoana, trebuie sa fii intr-o relatie cu acea persoana. Si este valabil pentru orice. In absenta a altcuiva sau a altceva tu nu existi. Suna cam ciudat dar asa sta situatia. Sa presupunem ca ai fi singur in acest Univers si nu ar mai exista absolut nimeni si nimic. Crezi ca ai sti ca existi daca nu ai nici un punct de referinta ? In momentul in care mai apare cineva sau ceva atunci intri intr-o relationare cu acel cineva sau altceva. Incepi sa stii ca existi, traiesti experienta lui a fi, incepi sa stii cine sunt eu. Te raportezi la ceva.
                         In concluzie scurta, doar daca relationam cu oameni, locuri si daca traim experiente suntem, existam. Daca am lamurit aspectul, trecem mai departe si discutam despre relatiile dintre oameni pentru ca asta ne preocupa cel mai mult aici in aceasta lume pamanteasca. Relatiile de cuplu, relatiile de prietenie, relatiile de serviciu, etc. Relatiile de iubire. Astea cred ca intereseaza pe multi. Relatiile dintre oameni intrepatrund viata, o construiesc, o pot si distruge, o transforma, o dirijeaza, o directioneaza. Sunt ele importante ? Totul depinde de jucatorii care intra in relatie. Adica de partenerii dintr-o relatie. Si totul, de aici inainte, devine o intrebare pentru fiecare. Cand intram intr-o relatie cu ce ganduri, intentii, intram ? Si ca sa fiu si mai direct, cand intram intr-o relatie venim cu gandul de a aduce ceva nou, constructiv, armonios incat sa fie o relatie frumoasa sau intram cu gandul de a obtine ceva avantaje ? Simtiti ceva adevar pe aici ? Simtiti, cunoasteti, ati auzit despre astfel de relatii ? Presa geme de astfel de relatii.


                       De ce unele relatii dureaza si de ce altele se sting atat de repede ? De ce o relatie care parea ca dureaza la un moment dat se stinge ? Ce se intampla intre noi ? De ce nu mai merge relatia ? O relatie, de orice fel ar fi, se construieste de la baza. Si cu cat temelia este mai sanatoasa cu atat relatia va dura mai mult. Deci este esential cu ce vii in acea relatie, ce aduce fiecare pentru ca relatia sa dureze la nesfarsit. Daca suntem sinceri putem observa in jurul nostru destul de multe relatii in care partenerii mai degraba vor sa obtina ceva din acea relatie decat sa aduca ceva frumos si benefic. Intrebarea care-ti sta acum pe limba este cu ce sa vin eu intr-o relatie, ce sa fac sa dureze, sa fie romantica, sa ma implineasca ? Hai sa privim un cuplu de indragostiti, ca tot a fost sarbatoarea indragostitilor, ca tot e Martisor, ca tot vine 8 Martie si care mai de care vrem sa aratam calitati din cele mai virtuoase. Hmmm !
                      Cu ce vin ei, indragostitii, in acea relatie ? Cu iubire. Isi ofera unul altuia iubirea. Ei cresc impreuna sub aceasta aura a iubirii daruita neconditionat, se dezvolta armonios, se completeaza unul pe celalalt. Iubirea este cea mai durabila temelie a unei relatii de cuplu. Intr-o relatie esti mereu solicitat sa te exprimi cine esti cu adevarat daca vrei sa dureze. Ce face de fapt o relatie de cuplu adevarata din tine ? Te ajuta sa te cunosti cine esti tu cu adevarat, scoate din tine partile ascunse dar frumoase pe care pana acum nu aveai curajul sa le arati. Intr-o relatie de cuplu adevarata poti impartasi atat bucuria cat si alte sentimente, poti face nebunii pe care in alta parte nu le-ai putea face nici gand. O relatie sanatoasa te ajuta sa-ti revelezi Sinele tau Interior. Daca insa relatia este construita pe scopul de a acapara iubirea celuilalt partener si de a o inchide intr-o colivie, eventual la cratita, de teama de a nu-ti fi luata atunci relatia nu mai este una constructiva, poate doar pentru unul.


                       Care ar fi greselile care fac o relatie sa esueze ? Unele persoane incep o relatie din teama de a nu ramane singure sau de a umple un gol dintr-o alta relatie. Alte persoane o fac din dorinta de a scapa de depresie rezultata tot din alte relatii. Relatii care se bazeaza doar pe dorinte sexuale. Alte persoane vor sa-si refaca viata, altele nu concep sa fie singure la batranete. Sa fie cum o fi dar numai sa fie. Alte persoane urmaresc siguranta financiara, materiala. Pe scurt, exista relatii bazate pe interes. Credeti cu adevarat ca in interiorul acestor relatii bazate pe interes, pe acumulare, exista fericire, armonie ? Poate ar trebui sa ne schimbam perceptia despre ce inseamna o relatie. Poate ar trebui sa intelegem ca o relatie ne ofera mai degraba oportunitati de a ne dezvolta impreuna cu partenerul de viata, de a trai experiente impreuna, de a ne impartasi ganduri si emotii. Si poate cel mai important de a ne desavarsi impreuna. Banuiti deja ca o astfel de relatie nu are cum sa esueze. Doua suflete care se iubesc nu se despart. Cum incepem de obicei o relatie ? Ne indragostim, simplu. Si vrem sa fim cu acea fiinta intr-o relatie pentru toata viata. Cel putin asa simtim in mod constient pentru ca acea flacara a iubirii pure intretine aceasta dorinta a sufletului de a creste si de a se implini alaturi de celalalt suflet.
                      Problemele apar, daca e sa fie sa apara, odata cu trecerea timpului. Odata cu aparitia obisnuintei. Ne obisnuim cu ideea ca partenerul este al nostru, ca l-am luat in stapanire, ca pot sa plec de acasa oriunde vreau pentru ca stiu ca la intoarcere il gasesc tot acasa, pentru ca e al meu. A devenit posesie. Cu ce mai vin eu acum in aceasta relatie, cu ce o mai intretin ? Spuneam mai devreme ca o relatie te solicita in permanenta. Nu doar la inceput. Sunt studii care spun ca dragostea dureaza doi, trei ani dupa care intervine uzura. La inceput toti suntem priceputi ca sa zic asa, dar ce se intampla pe parcurs de se schimba lucrurile intr-un cuplu ? Cum dispare iubirea, cum dispare atractia intre cei doi ? Iubirea adevarata, neconditionata, este pe perioada nelimitata. Daca ai obosit sa oferi iubire relatia devine obligatie si suferinta. Devine superficiala. Temelia de care vorbeam putin mai devreme se dovedeste a nu fi fost sanatoasa.


                      Bineinteles ca in viata de cuplu apar destule provocari si momente mai grele. Intelepciunea de a face relatia sa reziste este de a considera toate aceste situatii, provocari, greutati, ca fiind oportunitati de dezvoltare sau ca pe niste ocazii minunate pe care ti le daruieste Dumnezeu de a te revela cum esti cu adevarat. Din toate aceste conflicte trebuie sa iesi mai puternic, mai vertical. De fapt te construiesti pe tine insuti, il construiesti pe cine esti cu adevarat. Construindu-te pe tine, il construiesti si pe celalalt. Si viceversa. Clipa de clipa. Astfel cuplul devine o coloana dreapta, verticala, plina de iubire, de incredere, care va rezista timpului. Si macar ca si remarca, merita sa spunem ca aceasta constructie nu se termina niciodata. Fiecare dintre noi avem un potential latent pe care nu stim sa-l aratam sau ne e teama sa-l dezvaluim. De cele mai multe ori ne este teama. Dar daca fiecare partener observa mai mult la celalalt atunci el se va simti in siguranta sa-ti arate ceea ce ai vazut deja. Este ca atunci cand incurajezi un copil sa mearga. Simti ca el poate, vezi aceasta posibilitate, acest potential latent in el si-l incurajezi si mai mult. Tu insuti te bucuri de progresul lui. Si astfel cresteti si evoluati impreuna. Scopul esential al sufletului este sa evolueze. Cand isi gaseste un partener de evolutie nimic nu-i mai sta in cale.
                            Poate si voi ati fost in situatia, sau poate ati auzit la altii, de a spune persoanei din viata voastra ca pana a aparut erati un nimeni, ca viata era goala pana a aparut el/ea, ca totul a capatat sens. Ca dintr-o data viata a capatat culoare. Fiecare dintre noi avem in interior imaginea ideala o fiintei pe care vrem s-o intalnim, alaturi de care vrem sa traim in aceasta viata. Perechea ideala cum mai spun unii sau sufletul pereche. Cand intalnim persoana care seamana cel mai mult cu acea imagine interioara vrem sa fim cu ea. Pe masura ce ne apropiem de acea persoana proiectam toata acea imagine ideala asupra persoanei din fata noastra si nimic nu mai conteaza. Ne indragostim pur si simplu de acea persoana. Parca suntem legati la ochi. Credem ca am gasit perechea sufletului nostru. Cand ii spunem toate aceste lucruri acelei persoane proiectam o povara imensa asupra ei, incat ea va incerca mereu sa se ridice la imaginea ideala pe care o am despre ea astfel incat sa nu ne piarda. Exista aceasta tendinta in noi de a ne ridica la nivelul pretentiilor altora, de a nu-i dezamagi.


                           Este o tendinta pe care o implementam in mentalul nostru de mici copii. Ca sa intelegem mai bine, observati cu atentie ce fac parintii, ce facem si noi cu copii nostri. De obicei, parintii au pretentia sa vina copilul acasa cu premiul intai, sa ia numai note mari, sa devina doctor, avocat, etc. Si copilul depune un efort urias sa se ridice la nivelul pretentiilor parintilor in ciuda faptului ca el simte sau vrea sa faca altceva. Nu vrea sa-i dezamageasca pentru ca au investit in el. Nu incurajam acea latura frumoasa care zace in el si pe care el o arata stingherit, ramand astfel in stare latenta. Si astfel copilul nu se dezvolta armonios. Cand va fi intr-un cuplu va repeta aceasta experienta daca nu va avea parte de incurajare, de incredere, de sustinere, de iubire. Pur si simplu nu va avea curaj sa fie cine este cu adevarat pentru ca el este obisnuit sa fie cum vor ceilalti. Pentru ca subconstient el va incerca tot timpul sa se ridice la pretentiile pe care le proiecteaza celalalt partener asupra lui. Revenind la persoana asupra careia am proiectat toata imaginatia noastra, efortul in timp o oboseste insa si nu mai poate tine stacheta sus. Ce se intampla atunci ? Celalalt incepe sa observe diferentele intre ideal si real. Apare dezamagirea, frustrarea, etc. De aici incolo va las pe voi sa ghiciti finalul.
                             Deci este o mare diferenta intre a avea pretentia ca cineva sa fie cum vreau eu si pretentia de a ne dezvolta impreuna acele calitati care sa ne implineasca. Ca o relatie sa fie, sa dureze, este necesar ca fiecare partener sa fie cine este cu adevarat, sa-l descopere pe celalalt cine este cu adevarat, sa-si incurajeze partenerul sa creasca cu adevarat, sa se bucure cu adevarat de evolutia celuilalt. Cum spuneam mai sus, sa te bucuri sincer ca copilul a invatat sa mearga. Pentru ca o relatie sa dureze e nevoie ca fiecare partener sa vina in relatie cu caramida de baza, cu Iubirea Neconditionata. De la voi cum se vede ? Relatia voastra cum e ? O construiti tot timpul, puneti caramida dupa caramida ? Sau a intervenit obisnuinta ? Cineva intreba daca dupa ani de obisnuinta se mai poate face ceva. Cum sa nu, niciodata nu e prea tarziu sa indrepti lucrurile, sa refaci temelia cuplului. Cum ? Readu starea de inceput a relatiei pe care ai format-o, readu starea de indragostit. Dar mi-ar sta bine la varsta mea ? Dar intreb si eu, te vede cineva ? Ti-e teama sa fii cine esti cu adevarat ? Sufletul nostru e mereu tanar si tanjeste dupa iubire. Stiti care este cea mai mare dorinta a sufletului ? Sa iubeasca. Stiti care este cea mai mare suferinta a sufletului ? Sa stie ca nu este iubit. Priviti un copil cum se dezvolta, cum creste, cum se deschide cand simte ca este iubit. Priviti un copil cum se inchide cand simte ca nu este iubit. Transmutati aceasta analogie in relatia de cuplu.

                                   Dar relatia noastra cu Dumnezeu cum este ? Cu ce venim noi in aceasta relatie ? Ce aducem noi in aceasta relatie si ce aduce Dumnezeu ? Cumva noi vrem tot timpul cate ceva de la Dumnezeu ? Si cand nu obtinem ne suparam ? Din partea Lui avem iubirea neconditionata si sustinere, incurajare totala in tot ceea ce facem. Suntem incurajati sa fim cine suntem cu adevarat si sa evoluam intr-un mod armonios. Dar ce treaba are Dumnezeu cu relatia noastra de cuplu ? Doi indragostiti se unesc ca sa devina UNU. Doi devine Unu. Cuplul devine un intreg. Doua suflete care se iubesc vor sa se contopeasca in UNU, sa fie ca Unul, sa traiasca experienta lui UNU. Cine este UNU in relatia noastra ? Suntem noi doi care ne unim sa devenim UNU. Ce vrea UNU de la noi ? Vrea sa stim cine suntem cu adevarat, sa ne construim pe noi insine, sa ne revelam Sinele. Si ca sa putem face asta ne-a daruit experienta de a fi intr-o relatie. Iti spuneam la inceput sa nu te grabesti cu intrebarile. Acum daca te-ai mai lamurit cum e cu relatiile, daca te-ai lamurit cum e sa existi, e de bine. Sper sa va fie de folos. Eu unul vreau sa va cunosc, sa construiesc o relatie cu voi ca sa existam impreuna. Astazi am vorbit despre relatiile de cuplu si cu siguranta nu e un subiect epuizat. Sunt atat de multe aspecte subtile de revelat incat spatiul unui singur articol este insuficient. Dar sunt diverse tipuri de relatii si poate atingem putin din ele in articole viitoare. Relatiile de familie, de prietenie, de serviciu, de afaceri, etc. Daca avem intelepciunea sa invatam din ele, devin oportunitati. Daca nu, devin greutati. Ai un punct de vedere ? Exprima-l ca sa stiu ca existi. De fiecare data cand te exprimi afirmi cine esti tu cu adevarat in acel moment. Cand invatam sa ne exprimam, invatam sa ne construim pe cine suntem cu adevarat clipa de clipa. Crestem si evoluam impreuna pana devenim UNU. Daca s-a inteles si problema ce cauta Dumnezeu in relatiile noastre, e de si mai bine. Pentru ca EL este peste tot.
                              La final, hai sa binecuvantam toate relatiile care apar in viata noastra pentru ca ele sunt ocazii magnifice de a creste, de a invata, de a evolua, de a ne desavarsi viata intr-un mod din ce in ce mai armonios.



                           Descopera si tu calea spre armonie  !! 

miercuri, 31 ianuarie 2018

Pace sau liniste





                      Pace sau liniste. Sau pace si liniste ? Sau liniste si pace ? Discutia cu un bun prieten m-a facut sa scriu pana la urma cate ceva despre aceste concepte. Pentru ca la prima vedere ele par sa fie cam acelasi lucru dar in esenta sunt foarte diferite. Cand intrebi pe cineva cum ar vrea sa traiasca, in liniste sau in pace, se creaza o mica confuzie. Si se intampla asta pentru ca nu prea le este clar ce inseamna una si ce inseamna alta. Unii ar spune ca vor sa traiasca in pace, altii ar spune ca vor sa traiasca in liniste. Iar altii le-ar vrea pe amandoua. Deci pe undeva, subconstient se face o diferenta. Vi s-a intamplat pana acum sa spuneti ca vreau sa fiu linistit, linistita, ca vreau sa am o viata linistita ? Sau ca vreau sa traiesc in pace ? Mai ales in conditiile actuale de stres zilnic, de griji, probleme, etc.? Inclin sa cred ca macar odata v-a trecut prin minte acest gand. Nici eu n-am fost scutit de aceste ganduri.
                     Deci de fapt la ce ne referim cand vrem linistea ? Nu mai vrem sa avem atatea probleme care ne creeaza stres. Grijile. Vrem sa stim ca avem siguranta unui loc de munca, sa fie si bine remunerat daca se poate, sa primim rasplata muncii la timp, sa am siguranta unui camin, a unei familii unite, a unei relatii de cuplu sau prietenie sanatoase, sa avem o siguranta financiara, etc. Si tot ce-mi aduce siguranta si stabilitate. Pe scurt, vorbim de aspectele materiale care imi asigura existenta in aceasta viata. Si daca avem aceste acumulari materiale in masura pe care o credem suficienta, care ne creaza confortul acestei existente, atunci ne linistim, nu mai avem grija zilei de maine. Si cu asta ne-am asigurat linistea. Dar cum e cu pacea ? Mai avem nevoie si de pace daca ne-am capatat linistea ? Vi s-a intamplat sa spuneti vreodata : lasa-ma in pace ? Cu toate ca ati folosit cuvantul pace tot la liniste v-ati referit. Adica nu vrei sa fii batut la cap cu alte probleme, nu ai chef de asa ceva.


                  Pacea si linistea sunt doua stari diferite de constiinta. Si asa cum probabil deja ati intuit, pacea este o stare de constiinta mai inalta decat linistea. Ca sa ai parte de liniste te poti inchide intr-o camera, inchizi televizorul, radioul, telefoanele, inchizi si usa si gata, e liniste. Sau poti pleca in varful muntelui si ai liniste cat cuprinde. Locuri unde sa-ti gasesti linistea sunt destule. Sau iti construiesti o casuta intr-un loc mai retras si ai parte de liniste. Cumva linistea asta e legata de conditiile exterioare. Si parca stim noi, am mai discutat, cum e cu cautarea exterioara. Cum ne gasim insa pacea ? Iisus spunea mereu Pace Voua sau Mergeti in pace. De ce oare nu spunea Liniste Voua sau Mergeti in Liniste? Cum ar fi oare sa mergem in liniste ? Adica sa nu deranjam pe ceilalti ? Sa nu ne auda nimeni ca trecem pe drum sau pe langa altii ? Parca nu prea are sens. Linistea este exterioara. Cream conditii exterioare ca sa ne gasim linistea. Pacea este interioara. Si partea frumoasa acum urmeaza. Ele se intrepatrund, pacea fiind partea subtila, cea care tine de suflet. 
                   Si ca sa intelegem mai bine ne vom referi la corpul fizic pentru ca acolo locuim deocamdata. Atunci cand toate partile componente ale corpului fizic functioneaza in parametri normali, in armonie, intregul corp se simte bine, este intr-o stare de liniste. Dar este o stare fizica. Pentru pacea sufletului mergem in straturile superioare subtile ale fiintei noastre. Atunci cand exista echilibru si armonie in planurile psiho-mental, emotional, spiritual, ne gasim si pacea mult dorita. Care pace se va rasfrange acum si la nivelul fizic. Sau un alt exemplu poate mai bun. Intr-o orchestra se obtine simfonia dorita atunci cand toti artistii isi canta partiturile la modul cel mai corect. Atunci cand cineva greseste o nota se strica armonia simfoniei. La fel este si in cazul nostru. Atunci cand introducem in corpul nostru hrana neadecvata, cu toxine de tot felul, stricam pacea si linistea corpului fizic.


                   Atunci cand ne hranim cu ganduri, emotii, sentimente negative, perturbatoare, stricam pacea si linistea straturilor subtile ale fiintei noastre. Atunci cand toti muzicienii din orchestra asculta de dirijor si fac din iubire ceea ce fac, atunci pacea ii cuprinde si pe ei si intreaga audienta. Atunci cand noi ne hranim corpurile subtile cu iubire si facem totul din iubire si cu iubire, atunci pacea ne cuprinde intreaga fiinta. Sa intelegem aceste doua stari cat mai profund. Este foarte bine si atunci cand avem liniste. Dar atunci cand atingem starea de pace interioara suntem mult mai aliniati cu tot ceea ce exista. Deja intuiti ca atunci cand suntem in starea de pace, linistea este subinteleasa. Invers, daca nu avem liniste nu putem atinge pacea. Linistea interioara deschide drumul catre pacea interioara. Atunci cand ne linistim mintea, acea agitatie interioara sau maimutica mentala cum ii mai spun cateodata, avem toate sansele sa percepem starea de pace.
                        Daca am o afectiune la nivelul corpului fizic, m-am lovit, am o rana sau am mancat ceva ce nu trebuie si am ceva deranjamente sau dureri prin zona abdominala normal ca nu pot avea o stare de liniste. De starea de pace nici nu mai vorbim in acest caz. Este important deci sa avem grija si de corpul fizic ca sa parcurgem pasii spre starea de pace. In esenta este vorba despre a fi constienti de gandurile, emotiile, sentimentele, hrana cu care ne hranim intreaga structura a fiintei noastre. Aceasta hrana spirituala ne va da si discernamantul alimentatiei fizice. In cele din urma starea de pace va veni ca urmare a armoniei in toate planurile fiintei. Asadar indemnul meu este : gaseste-ti propria cale spre armonie si vei trai starea de pace.
                        De la parintele Arsenie Papacioc am retinut o vorba de duh : Pacea este mai mare decat dreptatea . Si va invit sa cercetati, sa analizati, sa aprofundati daca e asa sau nu.



                      Descopera si tu calea spre armonie  !!

joi, 18 ianuarie 2018

Ziduri




                       Cu siguranta toata lumea stie ce este acela un zid, ca e din caramida, ca e din beton, nu conteaza. Dar nu despre acele ziduri vreau sa vorbim, ci despre cu totul altfel de ziduri. Despre acele ziduri in care ne inchidem sufletele, despre acele ziduri carora le cadem prizonieri. Culmea, ziduri pe care noi insine le construim, ziduri cu care ne inconjuram. De ce oare le construim ? Pai, sincer nici eu nu prea sunt sigur de ce, dar hai sa discutam impreuna si poate aflam de ce. Am discutat de-a lungul timpului si ar trebui sa stim deja ca fiecare persoana are propria perceptie asupra realitatii inconjuratoare. De exemplu daca suntem doua persoane si privim o a treia persoana, fiecare din cele doua persoane va avea o perceptie unica asupra celei de-a treia persoane.
                      In perceptia proprie de a privi o persoana intervin sau suntem influentati de o serie intreaga de factori sau de convingeri capatate de-a lungul existentei noastre ca fiinte umane. Ordinea acestor convingeri nu cred ca este prea importanta ci conteaza cel mai mult predominanta lor in sistemul nostru de gandire. Acestea apar fulgerator in mintea noastra venind din strafundurile subconstientului actionand in mod inconstient asupra perceptiilor despre cineva, despre ceva, etc. Nu conteaza despre ce vorbim, mecanismul functioneaza instant. Cand vorbim despre ceva anume totul devine nuantat. Daca zidurile despre care spuneam la inceput stim ca sunt facute din caramida, beton sau ce-o mai, despre aceste ziduri invizibile cei mai multi dintre noi nu le constientizam consistenta.
                      Nu stim constient cand le facem, de ce le facem sau din ce sunt facute. Ele sunt facute sau le construim din educatia noastra, din tot ansamblul experientelor noastre care au generat emotii diverse in fiinta noastra de-a lungul existentei, din acele convingeri de baza ce provin din mediul familial apoi din cercul de prieteni, apoi din scoala, din tot sistemul de invatamant pe care-l urmam, etc. Si mai punem noi acolo in acele ziduri si convingerile noastre despre religie, despre orientarea sexuala, despre culoarea pielii, despre credinta, despre frumusete, despre uratenie. Si mai punem si convingerile de neam, din mosi stramosi si cele din istorie si mai sunt destule. Daca vorbim despre relatii imediat apar si convingerile despre apartenenta noastra la un sex sau altul.


                     Si uite asa facem niste ziduri solide si din ce in ce mai inalte, ce stau in picioare de ani de zile ca nu mai putem iesi din interiorul lor. Devenim prizonierii propriei constructii. Ca olteanul care a uitat macaraua in interiorul cvartalului de blocuri pe care l-a construit. Ca sa scoata macaraua a trebuit sa darame blocurile. Si noi probabil vom ajunge in aceasta situatie daca vom continua constructia acestor ziduri. Toate aceste convingeri sau conditionari daca vreti, ne impiedica sa vedem adevarata realitate care este dincolo de aceste ziduri limitatoare. Cand privim o persoana toate aceste conditionari fulgeratoare functioneaza ca niste filtre si atunci realitatea pe care o privesc va fi modelata de aceste filtre. Aminteam de frumusete sau de uratenie. Se stie deja ca frumusetea este in ochii celui care priveste. La fel si uratenia.
                     Deci nu va fie teama cand cineva va priveste. Va fi propria lui perceptie functie de cate filtre actioneaza in momentul respectiv. Mai important decat atat este prin ce filtre privim noi persoana respectiva. Mai important decat atat este constientizarea acestor filtre, a acestor ziduri care ne-au facut prizonieri. Importanta este constientizarea ca a ramane prizonier intre ziduri inseamna stagnarea evolutiei ca fiinta. De cele mai multe ori experientele neplacute, dazamagirile, neimplinirile, frustrarile, ne determina sa incepem constructia acestor ziduri, in interiorul carora sa oprimam tot ce ne-a facut rau. Ne adapostim in spatele zidurilor ca sa nu ne mai vada altii suferinta. Si asa ne izolam si mai mult. Ne separam. Nu ne mai vad altii dar nici noi nu-i mai vedem.
                     Si uite asa incepem sa ne plangem singuri de mila, ca nu mai vine nimeni inspre noi sa ne spuna o vorba buna, sa ne aline suferinta, etc. Pai cum sa vina daca noi am construit ziduri de netrecut ? Aceasta constientizare presupune sa realizam ca ne-am separat de Unitatea cu care suntem sau eram conectati. Fara acesta legatura tainica cu Unitatea vom fi in suferinta mereu. Ce e de facut ? Simplu. Sa incepem sa dam jos caramida dupa caramida si in final sa dispara aceste ziduri. In orice lucru pe care ni-l dorim sa-l infaptuim avem nevoie de trei energii subtile. Prima este energia constientizarii, pe care am amintit-o deja. Aceasta energie ma ajuta sa constientizez in ce problema ma aflu, ce ma impiedica sa merg mai departe sau ce defecte am sau ce calitati trebuie sa imbunatatesc la propria persoana pentru a evolua.

                    Aceasta energie a constientizarii trezeste in fiinta mea o a doua energie necesara si anume energia dorintei. Dorinta de a scapa din problema respectiva sau dintr-un conflict sau dintre acele ziduri despre care vorbeam. Dorinta de eliberare a sufletului catre o viata mai buna, mai frumoasa, mai armonioasa si libera de limitari. Dorinta de a sari peste acele ziduri construite de mine insumi. Dorinta de a vedea lumea de dincolo. Acestea doua ma conduc la energia actiunii. Efectiv trec la actiune. Constientizez, cunosc problema, am realizat despre ce este vorba, vreau si-mi doresc foarte mult, intens, sa scap din acea problema, conflict, nu conteaza ce este si trec la actiune efectiv, incep sa daram zidul putin cate putin. Toata aceasta evolutie energetica din fiinta mea conduce la instalarea unei stari de intelepciune eliberatoare care ma determina sa accelerez acest proces transformational asupra propriei fiinte care va duce in final la descatusare, la reintregire, la reconectare. Prizonierul se elibereaza. Zidul iluziei care ne-a marcat realitatea tocmai s-a daramat. Sufletul este liber acum sa daruiasca si sa primeasca iubire. Dupa asta tanjim toti doar ca nu stim. Dupa libertatea sufletului. Este cea mai importanta stare. Este o stare eliberatoare care-ti dezvaluie adevarata natura a fiintei care esti.
                     Si pentru ca suntem la inceput de an si ne propunem sa construim ceva frumos in viata noastra si pentru ca data trecuta spuneam ca este un an al materializarii, daca vrem bineinteles, haideti sa incepem demolarea acestor ziduri limitatoare. Sa ne inchipuim ca locuim intr-o casa veche si vrem sa ne construim una noua. Cu ce incepem ? Cu demolarea celei vechi. Daramati tot si incepeti o constructie noua in viata voastra. N-ar fi rau sa primesc de la voi vestea ca ati reusit sa daramati primele ziduri. Ce parere aveti despre zidurile proprii ? Vreti sa le daramati ? Constientizati ca le aveti sau nu ?

                       


                     Descopera si tu calea spre armonie  !!

vineri, 5 ianuarie 2018

BOBOTEAZA 2018




                           Suntem, am pasit deja in noul an 2018. Un an de manifestare si creatie, un an poate al dualitatii dar bland cu noi, in sensul ca ne lasa sa alegem ceea ce e mai potrivit evolutiei noastre. Sfantul Vasile cel Mare a deschis seria sarbatorilor crestine ca in fiecare an si iata-ne deja la Botezul Domnului sau Boboteaza cum ne este noua mai cunoscuta. Este a doua sarbatoare cronologica din an dar ca si semnificatii si intelesuri crestine ea se apropie ca importanta de sarbatorile de Craciun si de Paste. Pentru ca vorbim in primul rand de botezul Domnului Iisus Hristos savarsit de Sfantul Ioan Botezatorul in apa Iordanului, cel ce a fost proorocit sa fie Inaintemergatorul Domnului, cel ce a propavaduit venirea Mantuitorului.

                   Deci vorbim despre Botezul Domnului, despre Nasterea Domnului si despre Invierea Domnului. Probabil cele mai importante sarbatori crestine. Merita sa amintim faptul ca pana spre sfarsitul sec.IV-lea de Boboteaza era sarbatorita si Nasterea Domnului, dupa care aceste momente s-au despartit in timp. Deci cumva aceste sarbatori sunt foarte apropiate ca si importanta. Drept pentru care Boboteaza este asteptata si ea cu emotie de bunii crestini, devenind o traditie in timp pentru Biserica Ortodoxa si pentru crestini in general. Asadar, ziua de 6 ianuarie a devenit mare sarbatoare crestineasca, ziua in care Iisus primeste botezul in apele Iordanului la varsta de 30 de ani, varsta maturitatii la evrei.
                           "Astazi firea apelor se sfinteste". Prin purificarea apelor odata cu slujbele oficiate de preotii crestini intreaga natura se curateste si odata cu ea si noi ne curatam natura interioara. Este un botez al intregii creatii, o purificare la nivel de constiinta. Daca firea apelor se sfinteste atunci si firea noastra se sfinteste pentru ca suntem tainic legati de apa. Merita in acest sens sa amintim faptul ca proportia de apa din corpul uman, peste trei sferturi, este cam aceeasi cu proportia de apa de pe Pamant, peste trei sferturi. Oricat de suspiciosi am fi trebuie sa recunoastem ca exista legaturi tainice pe care doar o constiinta pura le poate crea.
                            Apa ne influenteaza viata in mod direct. Stiinta confirma in mod clar acest fapt. La nivel subtil si noi influentam apa pe care o consumam. Cum ? Prin ganduri, emotii, rugaciune dam o incarcatura energetica apei. Ce se intampla la acest moment de Boboteaza cu apa, cu apa sfintita sau aghiasma mare cum i se mai spune ? De ce capata ea proprietati curative, de ce isi mentine aceste calitati multa vreme ? Spiritual, Duhul Sfant coboara peste ape si le sfinteste, le face tamaduitoare alungand relele de langa cel care bea din aceasta apa sau se stropeste cu ea. Animalele bolnave care sunt stropite cu aceasta apa sfintita se insanatosesc. Este nevoie de dovezi stiintifice pentru ca mintea constienta sa accepte astfel de aspecte subtile.

                              Stiinta inca nu poate explica foarte clar cum de aceasta apa nu se altereaza in timp si cum de isi pastreaza calitatile atata timp. Dar incet dovezile incep sa iasa la suprafata. Oamenii de stiinta au inceput sa aduca dovezi ca apa are memorie si poate inregistra rugaciunile noastre si mai ales cele din aceasta zi de Boboteaza in care exista rugaciune la nivel colectiv cand preotii conduc aceste rugaciuni catre Dumnezeu. Starea profund interioara, emotiile ce insotesc aceste slujbe isi pun amprenta energetica asupra apelor. Din ce in ce mai multa lume recunoaste sau a inceput sa accepte faptul ca incarcam emotional tot ce introducem in corpul nostru. Si este si cazul apei care este probabil cea mai sensibila la emotiile noastre.

                            Primul sau cel mai cunoscut om de stiinta care ne dezvaluie cum stau lucrurile in acest sens este omul de stiinta japonez Masaru Emoto, ale carui experimente au aratat cum raspunde apa emotiilor noastre. Savantul japonez a scos la suprafata capacitatea apei de a cristaliza in forme simetrice si deosebit de frumoase in conditii de rugaciune profunda, in conditii de iubire neconditionata, in conditii de apreciere fata de apa. Experimente si sute de fotografii stau marturie felului in care apa reactioneaza la gandurile si emotiile noastre. Astfel cuvintele "te iubesc" rostite in orice limba de pe glob au acelasi efect frumos asupra apei. Deci nu limba in care-i vorbim apei ci emotia profunda si sincera este cea care conteaza.

                           Atunci cand apa a fost supusa unor ganduri sau emotii asa zis negative a cristalizat in forme neregulate si nu tocmai frumoase. Si atunci, in acest context, rugaciunile facute de preoti in aceste zile, emotia colectiva generata de credinciosi in aceste zile, energia divina ce coboara asupra apelor, sunt aspecte subtile ce contribuie cu siguranta la aceste calitati deosebite ale apei numita si aghiasma mare.  Despre proprietatile chimice deosebite pe care le capata apa din aceasta zi, tot oamenii de stiinta ne spun ca daca  intr-un vas cu apa obisnuita se toarna putina apa sfintita, apa din vas va capata si ea proprietatile apei sfintite. Cum se face acest transfer inca nu e destul de clar. Ce stim este ca in popor se cunoaste si se practica acest lucru de ani de zile, din vremuri de demult.  Cu siguranta in viitorul apropiat stiinta va aduce in continuare si alte dovezi graitoare care vor face spiritualul mai palpabil.  


                       Anul trecut puneam o intrebare care poate ne ducea cu gandul in alte dimensiuni. Cum ar fi sa ne gandim ca acea apa cu care a fost botezat Iisus Hristos a intrat in ciclul de transformare a apei, ca s-a evaporat, ca s-au format nori, ca a revenit iarasi ca ploaie, ca a ajuns poate in rauri din nou si ca poate o picatura din acea apa a ajuns si pe crestetul nostru ? Cum ar fi sa ne gandim ca poate suntem si noi botezati chiar de Ioan Botezatorul, ca acea apa a calatorit prin timp si a ajuns acum si la noi ? Ca o mica picatura de apa care a curs pe crestetul lui Iisus Hristos ar putea sa curga acum si peste noi ? Sau sa ne permitem o calatorie in timp si sa fim prezenti si sa traim acel moment special ? Va puteti permite, va dati voie sa aveti o asemenea viziune ? De ce nu ? Cum vi se pare sa repetam viziunea intr-o stare si mai profunda ? S-ar putea sa observati ca incepe sa capete consistenta  si ca apare o emotie speciala. E posibil ? Incercati.
                      In greceste, Boboteaza se numeste Epifanie sau Teofanie, care se traduce prin " Aratarea Domnului ". Astfel, botezul Domnului este vazut ca o manifestare in lumea fizica a Fiului lui Dumnezeu, "Aratarea Domnului". De altfel Biserica mai numeste Boboteaza ca si Aratarea Domnului sau Dumnezeiasca Aratare

                    Ioan Botezatorul il recunoaste pe Mantuitor atunci cand il boteaza si spune : "Iata Mielul lui Dumnezeu, cel ce spala pacatele lumii ". Astfel Mantuitorul este facut cunoscut lumii, celor care il asteptau pe Mesia, cel profetit cu veacuri inainte. Este un moment de renastere si trezire spirituala a tuturor crestinilor, odata cu nasterea spirituala a Mantuitorului prin botezul in apa Iordanului. Si in Evanghelia lui Matei se spune : "La botezul lui Hristos, Cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu s-a coborat in chip de porumbel si a stat deasupra Lui, iar Tatal Ceresc a marturisit : Acesta este Fiul Meu cel Iubit, intru care am binevoit."

                         In acest an proverbialul ger al Bobotezei pare ca nu se implineste, vremea fiind destul de blanda pentru aceasta perioada a anului. Boboteaza este o sarbatoare incarcata de semnificatii si traditii.  Cea mai cunoscuta traditie de Boboteaza, este probabil aruncarea crucii in apa, de catre preotul care oficiaza slujba si recuperarea acesteia de catre tineri destul de curajosi, incat sa se arunce in apele destul de reci su chiar inghetate. Sunt multe traditii si obiceiuri in cultura popoarelor despre aceasta sarbatoare si e frumos ca sunt inca pastrate.
                           Pentru aceasta zi speciala in calendarul mayas avem simbolul IK, Vantul, cel ce aduce un vant al schimbarii. Nu este un vant al distrugerii ci unul care curata praful de pe adevar. Unul care curata gandurile urate, nefolositoare evolutiei. De altfel botezul semnifica curatarea, purificarea interioara astfel incat sa putem urca in plan constiential. Cei mai multi dintre noi caram un bagaj emotional grosier iar acum energiile acestui moment sunt favorabile renuntarii la astfel de bagaj. Dar nimeni nu poate face asta in locul nostru decat noi insine. Tonul 13, insotitorul acestui simbol, este tonul desavarsirii, cel ce te impinge inainte pe un nou drum al constiintei.
                        Suntem in ajunul Bobotezei asa ca va doresc tuturor sa va purificati si sa primiti cat mai profund sfanta taina a Botezului Domnului  !!
                    
             


            Descopera si tu calea spre armonie  !!
                  

luni, 1 ianuarie 2018

Inceput de An 2018




                      La multi ani dragilor. Bun gasit in Noul An, 2018. Bun gasit la un nou inceput. Ne-am luat la revedere de la 2017 si iata-ne deja in 2018, in prima zi in care Tatal Soare ne rasfata cu caldura lui. E frumos in sufletele noastre, e frumos si afara, vreme superba pentru aceasta data. Deci incepem anul frumos, cu vreme buna. Noi ii spunem vreme buna dar stim deja cu totii ca totul este energie. Inceputul de an ne invaluie cu energie benefica. Spuneam ca intram intr-un an de vibratie 11, ceea ce in numerologie este un numar de mare maiestrie. Asta este doar una dintre manifestarile acestei maiestrii speciale de inceput de an. Cum incepem Noul An ? Cu Dumnezeu inainte, cum ne place sa spunem. Si Dumnezeu ni-l trimite pe primul sfant, Sfantul Vasile Cel Mare, sa ne aduca binecuvantare. 
                    Un al doilea aspect ce merita a fi consemnat este faptul ca avem parte la acest inceput de an de o Super Luna Plina. Soarele in Capricorn si Luna in Rac. De ce denumirea de Super Luna ? Pentru ca evenimentul cosmic are loc la cea mai mica distanta fata de Pamant, la perigeu cum spun specialistii. Ce este de fapt o Super Luna ? Este o Luna care creste in dimensiune dar si in luminozitate, iar asta nu se intampla la nivel fizic, ci este o perceptie a noastra din cauza faptului ca Luna se apropie cel mai mult de Pamant.

               Si atunci, acest fenomen, este catologat drept un eveniment astronomic special datorita faptului ca vom percepe Luna cu 14% mai mare si cu aproximativ 30% mai stralucitoare decat de obicei, asa ne spun calculele specialistilor. Ca sa inteleaga toata lumea, este o iluzie faptul ca Luna creste in dimensiune si luminozitate. Creste in dimensiune pentru simplul fapta ca se apropie cel mai mult de Pamant iar noi o percepem ca fiind mai mare. Stim ca Luna nu are lumina proprie, ea reflecata lumina Soarelui. Apropierea fata de Pamant face ca Luna sa fie mai stralucitoare. Magia este dezvaluita.
                           Aspectele subtile insa raman. Toate aceste corpuri ceresti isi exercita o anumita influenta energetica asupra noastra. Luna nu face exceptie de la aceasta regula. Iar la acest moment, fiind atat de aproape de noi, ghiciti probabil ca influenta ei este mai mare. Stim ca de la faza de Luna Noua pana la faza de Luna Plina, Luna este in crestere, energia este in crestere si atinge maximul exact la faza de Luna Plina. Mai stim ca acest maxim se manifesta cam trei zile, o zi inainte, ziua de maxim si a doua zi, dupa care fenomenul se inverseaza. Acum, Super Luna se intampla in noaptea de 1 spre 2 ianuarie cu maximul in jurul orei 04,24. Practic suntem in vortexul acestor energii rezultante pentru ca se aduna aici energiile Capricornului semn de Pamnt si energiile Racului, semn de Apa.
                     Este nevoie de un echilibru intre sensibilitatea emotionala a Racului si severitatea Capricornului. Faptul ca distanta este mai mica, emotiile le vom simti mai profund. Unii dintre noi, nativii, ba chiar mai mult. Pregatiti-va pentru eliberari emotionale, va fi ca un fel de dus emotional. Cei care si-au facut temele, adica si-au eliberat deja din emotiile nefolositoare, vor fi ok. Vor intra deja din vibratia speciala 11 in cea finala 2 de manifestare, de realizare, de constructie. Vorbeam noi ieri de dualitatea lui 2, de a fi sau a nu fi.
                          Daca ne-am eliberat trecem pe a fi, pe a face, pe a construi. Este un moment perfect, adica energia acestui moment ne ajuta, pentru a ne elibera de anul 2017, de ceea ce nu ne mai este folositor ca sa putem cu adevarat sa ne apucam de treaba in 2018. Noi ne-am luat la revedere deja de la 2017, dar daca mai sunt ceva restante mai e inca timp. Nu uitati de noile intentii pentru 2018. Avem un inceput de an frumos, special, mai exact o luna ianuarie speciala, cu doua faze de Luna Plina, una acum si una la sfarsit de luna, pe 31 ianuarie cand este si eclipsa lunara.
                             Pe de alta parte, daca arunc o privire si in calendarul mayas, observ cu uimire placuta ca simbolul zilei este CABAN adica Pamantul, cel care ne da sentimentul de stabilitate, de siguranta, avem energie vitala. Capricornul este si el semn de Pamant, deci nimic nu e intamplator. Tonul 8 ce insoteste acest simbol aduce echilibrul perfect. Poate asta ne spun si mayasii, ca trebuie sa echilibram energiile Pamantului si ale Apei. Pe cai diferite vom ajunge la acelasi Adevar Suprem pentru ca esenta nu este decat una. Mai ramane ca noi sa realizam acest adevar.
                              Dragilor, suntem chiar la inceput de an nou, asa ca va doresc sa fiti sanatosi, echilibrati, sa va explorati universul launtric, sa ajungeti sa traiti starea de pace si armonie cu voi insiva si cu tot ceea ce exista.
                      Si pentru ca azi e mare sarbatoare crestina, celor ce poarta numele Sfantului Vasile le urez multa sanatate, sa se bucure de viata si de numele ce-l poarta.



               


        

                    Descopera si tu calea spre armonie  !!

duminică, 31 decembrie 2017

La revedere 2017



                         Iata-ne ajunsi la sfarsitul anului, un an de vibratie 1 care sper ca v-a adus acel plus de energie in viata voastra. Finalizam primul an din noul ciclu evolutiv in care ne-am pus dorinte, intentii, am sadit proiecte si sunt curios sa aflu si de la voi cum a decurs acest prim an din noul ciclu. Nu inseamna ca in noul an in care intram nu ne mai punem dorinte sau intentii, pentru ca in sine fiecare inceput de an constituie un nou inceput. Doar ca acest an a fost primul din noul ciclu evolutiv in care am intrat si are influenta lui. Nu putem ignora influenta unui inceput.
                     Ca o analogie, este ca si inceputul in viata. Daca primii pasi iti sunt indrumati cum trebuie, viata poate capata un curs frumos. Si daca inceputul e frumos, continuarea poate fi si mai frumoasa. Acum la sfarsitul acestui prim an tragem un fel de linie si vedem unde suntem. Putem continua anumite proiecte pe care le-am inceput si care inca mai necesita timp si deci, dorinta, intentia, este sa continuam sa finalizam. Avem deci unde sa canalizam energiile. Si nu ne opreste nimeni sa avem si alte intentii. Cred insa, ca este important sa ne canalizam intentiile pe lucruri dragi sufletului nostru, lucruri care ne sunt cu adevarat de folos, lucruri care folosesc evolutiei, lucruri in care sa nu-ti para rau ca ai investit energie degeaba, adica la sfarsit sa fii dezamagit.


                    Deci, cum spuneam mai devreme, continuam si la acest inceput de an sa ne punem dorinte si intentii noi sau sa le intarim si sa le dezvoltam pe cele incepute. Vine un an 2018 a carui vibratie este una maiastra 11 care se transforma in final in vibratie 2, una care aduce dualitate. Este intrebarea a fi sau a nu fi. Ne apucam de treaba sau nu. Continuam ce am inceput sau nu. Daca ramanem in vibratia speciala a lui 11 atunci toata energia ne-o vom canaliza pe a fi, pe a face, pe a continua, pe a merge mai departe cu saltul in constiinta pe care l-am initiat in anul de vibratie 1, adica in 2017. Aspecte subtile sunt destule, important este ceea ce ne dorim cu adevarat sa manifestam in realitatea noastra. 
                    Asa ca va doresc sa va retrageti in spatiul sacru din inima si sa vorbiti cu voi insiva. Sa faceti lucruri de care sa va bucurati. Sa faceti lucruri care sa bucure si pe altii. Sa faceti sa fie Lumina in jurul vostru. Voi sa deveniti si sa fiti Lumina. 
                        Trecerea unui an nu trebuie privita ca o pierdere, ca pe ceva care nu mai poate fi recuperat, ci ca pe o experienta. Sa ne gandim la ce am realizat, ce lectii ne-a adus spre invatare, daca am reusit sa invatam ceva sau nu, daca am evoluat sau nu, daca am constientizat aspecte la care trebuie sa renuntam, daca am inteles ce directie noua sa imbatisam in continuare, s.a.m.d. Sa-i multumim pentru toate experientele pe care ni le-a oferit, sa-i fim recunoscatori pentru tot ceea ce am invatat, pentru tot ceea ce am vazut si trait, pentru tot ceea ce am facut. Recunostinta este una dintre vibratiile care ne ajuta sa evoluam spiritual, lucru despre care am mai vorbit si sper sa mai tineti minte cate ceva.
                    Sa ne luam ramas bun de la acest an si sa pasiti in noul an cu multa incredere de sine, cu multa intelepciune si recunostinta pentru tot ceea ce viata va va scoate in fata, cu multa iubire si apreciere fata de toata Creatia.
                       
                         

                
                   
               Va doresc tuturor ca in Noul An sa traiti in Bucurie, Credinta si Iubire !!!



                        Descopera si tu calea spre armonie  !!

sâmbătă, 30 decembrie 2017

Recunostinta 2017



                  Acum cand ne apropiem de sfarsitul anului, cand facem o analiza a ceea ce am facut, a ceea ce am invatat nou, a ceea ce am acumulat in dezvoltarea noastra si daca suntem capabili sa constientizam evolutia personala, sa simtim cu adevarat cresterea spirituala a fiintei noastre, cred ca ar fi un moment propice pentru a ne exprima recunostinta pentru toate fortele universale, pentru toate energiile care ne-au sustinut dezvoltarea, pentru toate sincronicitatile pe care Universul le-a asternut in calea noastra cu atata maiestrie. 
                    Sunt recunoscator pentru cresterea mea spirituala de-a lungul acestui an initiatic, pentru dorinta launtrica de a cauta Adevarul, pentru aspiratia crescanda de a ma intalni cu Sinele Divin, pentru curiozitatea de a-mi cunoaste universul interior.
                      Sunt recunoscator pentru curajul de a renunta rand pe rand la convingerile ce s-au dovedit a fi nefolositoare evolutiei mele si mai ales pentru curajul de a imbratisa noul, pentru curajul de a plonja intr-o lume necunoscuta care s-a dovedit a fi pana la urma familiara sufletului meu.
                    Sunt recunoscator pentru toate usile spirituale care s-au deschis in fata mea si pentru curajul de a pasi prin ele, de a descoperi ce este dincolo. Sunt recunoscator pentru toate experientele care s-au aliniat de-a lungul timpului acestui an, pentru lectiile invatate, pentru acumularea spirituala continua.
                    Sunt recunoscator pentru toate fiintele intalnite, pentru bucuria de a cunoaste si alte suflete aflate pe o cale evolutiva, pentru bucuria de a impartasi experiente personale. Sunt recunoscator pentru intelegerea si sprijinul acordat de familie pe drumul pe care am pornit.


                     Sunt recunoscator pentru fiecare zi pe care o traiesc, pentru toate experientele cu care Universul imi umple fiecare zi. Sunt recunoscator pentru ca la sfarsitul fiecarei zile pot constientiza ca am mai trait inca o zi. In esenta, sunt recunoscator ca mi s-a aratat calea si ca de acum incolo este stradania mea de a o parcurge si de a o intelege cat mai bine.
                         Starea de recunostinta este una care te inalta vibrational iar bucuria care insoteste aceasta stare te face sa cresti launtric. Credeti intr-o astfel de stare ? Sau, credeti ca este posibil sa ajungeti sa traiti astfel de stari ? Raspunsul este destul de simplu. Faceti o lista cu lucrurile frumoase care vi s-au intamplat de-a lungul acestui an. Poate e o lista scurta, nu-i nimic. Fiti recunoscatori si pentru putinul despre care credeti ca a fost frumos. Data viitoare veti observa ca lista se va mari. Si tot asa pana cand veti constientiza ca traiti in Tot Ceea Ce Exista.
                         Recunostinta pentru un an intreg de experiente  !!
Vulturul din calendarul mayas care troneaza ca simbol al acestei zile este si el recunoscator pentru toata creatia pe care o admira de la inaltimea lui iar tonul 6 asigura curgerea naturala si fireasca a energiilor creatoare. Pe scurt, recunostinta asigura curgerea, bunastarea, face sa mai curga lucruri. Invers, curgerea se opreste daca nu e recunostinta.
                       

                 Descopera si tu calea spre armonie  !!