29 februarie 2016

             In acest an 2016, avem parte de un an bisect, lucru care se intimpla odata la patru ani, asta insemnand ca anul are 366 de zile. Se intimpla acest lucru pentru corectia calendarului. Un an normal are 365 de zile, 6 ore, 9 minute si 9 secunde, ce corespunde unei rotatii a Pamantului in jurul Soarelui. Toata lumea lucreaza dupa un numar intreg de zile, adica 365 de zile. De pilda, daca am lucra si dupa minute ar insemna ca intr-un an sa sarbatorim Revelionul la 12 noaptea, in anul urmator l-am sarbatori a doua zi la ora 6 dimineata, apoi la ora 12 ziua si tot asa mai departe.

            Pentru a avea totusi niste reguli mai clare s-a hotarat ca si conventie, ca anul sa fie mereu de 365 de zile si odata la patru ani sa se mai adauge o zi in plus pentru a se corecta ciclurile de rotatie ale Pamantului in calendarul gregorian, cel dupa care functionam si noi. Cele 6 ore, odata la patru ani fac o zi intreaga. Aceasta zi in plus a fost stabilita pentru luna februarie si astfel odata la patru ani luna februarie are 29 de zile. Realizati faptul ca daca nu s-ar face aceasta corectie odata la 4 ani, am ajunge sa pierdem 5 zile odata la 20 de ani si daca am merge mai departe cu calculele am ajunge ca sarbatorile de iarna sa pice in mijlocul verii ? Sa mai scoatem in evidenta cateva aspecte interesante. Anii bisecti ii recunoastem dupa faptul ca se divid la patru. 

          Asa ca urmatorii ani bisecti ii vom avea in 2020, 2024, 2028,...etc. Ce mai trebuie sa retinem in legatura cu acesti ani bisecti, ar fi faptul ca anumiti ani seculari, adica cei care se termina cu doua zerouri, nu sunt bisecti. Spre exemplu anii 1700, 1800, 1900, 2100, 2200, 2300, nu se impart la 4, deci nu sunt bisecti. Am avut totusi spre exemplu sansa sa traim un an special 2000, care se divide perfect la 4, deci a fost un an bisect, cu toate ca are doua zerouri la urma. Sa spunem ca am fost norocosi sa traim un astfel de an. Urmatoarea sansa ar fi in anul 2400, care la fel se divide cu 4, deci un alt an secular care se divide la 4. Dar cine va mai apuca anul 2400 ? Nici anul 1000, nu a fost bisect, dupa cum nici anul 300, nu va fi unul bisect. In concluzie, anii seculari odata la 400 de ani sunt bisecti. Adica anii 2000, 2400, 2800 si tot asa. Ramane doar, sa traim in jurul acestor ani ca sa ne bucuram de ei. Asadar, in 2016 ne bucuram de inca o zi in plus. 

               Celor ce sunt nascuti in aceasta zi rara de 29 februarie, avem sansa astazi sa le uram La multi ani, chiar de ziua lor.

                Stiati ca la noi in tara avem in jur de 12.000 de persoane nascute in data de 29 februarie ? Si ca in lume sunt in jur de 4 milioane de persoane nascute in aceasta rara zi ?

               Descopera si tu calea spre armonie  !!

Pastreaza-ti Unicitatea

             Stim acum sau ar trebui sa stim ca suntem fiinte unice, ca aceasta unicitate ne defineste ca fiinte umane. Este important insa sa ne pastram aceasta unicitate, adica sa ramanem Noi, cei ceea ce suntem. Atunci cand traim Unicitatea, atunci cand spunem " Eu sunt unic " si simtim ca suntem astfel, ceva se schimba in fiinta noastra. De fapt nu se schimba, ci iese la suprafata ceea ce suntem, fiinta noastra cea adevarata. Cand spunem ca suntem unici, inseamna ca nu mai este nimeni ca noi. Tu esti unic, deci nimeni altcineva nu mai este exact ca tine. Si cand simti ca esti unic, nu-i asa ca asta iti da un sentiment de putere, de maretie sau chiar de pretuire a ta ca fiinta ? Nu te face sa te simti bine cand stii ca ai un dar unic cu care ai venit pe aceasta lume ? Nu te face sa fii un pic mandru de tine, pentru ca esti unic ? 

           Nu te simti unic atunci cand stii ca esti in stare sa canti intr-un anume fel si ajungi la sufletele oamenilor, spre exemplu ? Sau poate esti un violonist care incanta si aduce bucurie pe fetele oamenilor, prin felul tau unic de exprimare ? Sau poate esti un disigner din lumea modei ce croiesti costume care se lipesc de oameni ? Sau poate ca cineva este un bun vorbitor in public si incanta audienta. Sau poate ca cineva este medic si are un mod unic de a aborda problemele de sanatate. Fiecare persoana are unicitatea ei, doar ca unii dintre noi inca nu ne-am descoperit aceasta unicitate sau pur si simplu nu constientizam ca avem asa ceva. Uneori avem nevoie ca cineva sa ne spuna ca suntem unici, nu ? Avem nevoie sa ne trezim ca sa putem constientiza darul unic cu care am venit. Da, cred ca putem fi mandri de unicitatea noastra. Este vorba despre mandria ca stii cine esti si ce potential exista in tine, nu de mandria dusa spre trufie.    

         Pur si simplu esti constient de unicitatea din tine si asta ar putea sa te faca sa nu mai vrei sa fii ca altul sau sa nu mai vrei sa imiti pe altul. Din miile de violonisti, tu ai modul tau de interpretare si asta te face unic. De ce sa imiti pe altcineva ? Avand o astfel de gandire, nu vei mai fi influentat de gandirea sau opiniile altora. Inseamna ca fiinta ta va ramane centrata doar pe ceea ce esti. Devii o fiinta puternica, bazata pe unicitatea din interior si astfel te vei mentine in starea de Eu Sunt, Cel Ce Sunt, adica Unicul din tine.

           Mergand si mai departe, Unicitatea iti va da si integritate in toate actiunile, pentru ca vei exprima doar adevarul si unicitatea din interior. Vei dori sa arati lumii cine esti. Poate esti unic prin felul in care te imbraci, poate esti unic prin felul  in care iti exprimi ideile, poate esti unic prin felul in care mergi sau pur si simplu poate esti unic prin felul in care existi. Devenind tot mai constienti de aceasta unicitate, ne usuram astfel calea spre constiinta, ne gasim mai usor legatura cu Sinele nostru, ne regasim pe noi insine ca fiinte spirituale. Ne linistim si ne echilibram stiind ca suntem parte dintr-un intreg mai mare si ca fiecare unicitate isi are locul in acest intreg. Asadar, constientizarea ca suntem unici ne face sa fim Noi. 

           Gaseste si afla si tu ce ai unic in tine !

                Descopera si tu calea spre armonie  !!

Un prieten numit Ego

            De mici ne formam acest ego si-l dezvoltam odata cu noi. Inca din copilarie suntem ajutati sa-l crestem. Suntem instruiti cu mare grija chiar de parintii nostri, inca de la primele inceputuri. Ni se inoculeaza sa fim atenti si grijulii cu ce este al meu, cu eu, mie. Suntem impinsi sa fim competitivi, sa fim cei mai buni, sa obtinem ce este mai bun doar pentru noi. Suntem aruncati in lupta pentru supravietuire. Ne inscriem fara sa vrem in scoala conditionarii sociale. Mai trece o zi, mai invatam o conditionare. Mai trece o zi, mai acceptam o limitare si astfel devenim elevi sarguinciosi in a deprinde tainele vietii materiale, devenind astfel proprii deschizatori ai drumului spre izolare, singuratate si separare. Competitia ne va aduce, mai devreme sau mai tarziu, alaturi, alte ego-uri la fel de singure si separate ca si noi, avide dupa interese materiale si privilegii.

           Multi dintre noi am inceput sa ne deschidem fata de acest aspect al ego-ului, mai ales acum in contextul cresterii spirituale, cand tot mai multa lume tinde spre trezire. Incepem sa constientizam ca avem aceasta creatie interioara si incepem sa realizam ca este doar creatia noastra. Da, ca am fost ajutati sau impinsi s-o cream, pentru ca nu constientizam la momentele respective ceea ce faceam. Puterea de discernamant inca nu era formata. Dar acum lucrurile par a se schimba si din acest punct de vedere. Se vorbeste tot mai mult despre anihilarea ego-ului, dar oare asta sa fie cea mai buna solutie ? Anihilarea ? Intocmai ca pe un inamic, ca la razboi, care pe care ? El este o creatie interioara a noastra, chiar daca am fost incurajati s-o cream sau n-am realizat ce construim in noi. Sa omoram ce este in noi sau sa vedem cum putem transforma aceasta creatie in ceva folositor ? Ego-ul este considerat principalul vinovat pentru care noi oamenii suferim, asta intimplandu-se acum, de cand am inceput sa constientizam ce este de fapt conceptul de ego. Dam vina pe ego pentru ca nu ne mai regasim Sinele interior, pentru ca nu-l mai gasim pe Dumnezeu, pentru ca nu mai reusim sa ne mai vedem sufletul, pentru ca nu mai gasim fericirea. Si de aici il transformam in dusmanul nostru, il incarcam cu vinovatie. Dar ce este acest ego ? A cui creatie este ?
           Dar oare dam dovada de intelepciune procedand astfel ? Este oare intelept sa-l aruncam intr-o temnita interioara, incarcat cu toate aceste energii negative ? Sa-i dam atat de multa putere negativa ? Oare cand se va intoarce nu va fi si mai puternic ? Nu va aduce si mai multa separare, scindare si fragmentare in fiinta noastra ? Nu se va speria sufletul nostru de intoarcerea lui triumfala ? Iata cate intrebari se nasc pe masura ce constientizam aceste aspecte. Ca tot vorbeam ultima oara daca-ti pui intrebari si indemnam sa punem intrebari. Totul se leaga ca intr-un joc urias de puzzle. Ideea este ca nu putem anihila acest ego, ca nu e bine sa-l oprimam. Pai si atunci veti intreba, cum sa traim cu dusmanul in casa, logic nu ? Solutia ar fi sa ne imprietenim cu dusmanul. Exact ca in Primul Razboi Mondial, cand in seara Craciunului, 25 decembrie 1914, soldatii germani si englezi au renuntat la arme, au cantat, au jucat fotbal si au ciocnit un pahar. Exista si film pe aceasta tema, sunt carti si inscrisuri ce atesta aceste intimplari. Poate n-ar fi rau sa le vedem. Deci sa-l invitam la masa, pe el, pe ego si sa purtam o discutie amiabila cu el. Sa nu-l mai consideram un inamic, pentru ca de fapt el este un copil interior ratacit si speriat, care vrea sa se apere, care cauta tot timpul solutii astfel incat sa iasa in avantaj, sa nu mai fie ranit. Un copil care n-a cunoscut iubirea. Si ce este un copil care nu stie ce inseamna iubirea ? O dizarmonie. Asta avem noi in interior cand ne raportam la ego. Constientizand acum aceste aspect, vrem oare sa mentinem aceasta dizarmonie in interiorul nostru ?

          Cum scapam de aceasta dizarmonie ? Incarcand acest camp cu energia iubirii, cu vibratia iubirii. Sa-mi iubesc dusmanul ? Iubeste-ti dusmanul si-l vei transforma intr-un frate. Iubirea va disipa separarea din noi si astfel ego-ul va deveni un aliat si-si va ocupa locul sau firesc, ca fiind parte din acest mister, fiinta umana. Nu cred ca are rost sa ne indreptam atacurile impotriva ego-ului, pentru ca este pana la urma un atac subtil asupra propriei persoane. Noi trebuie sa ramanem fiinte libere, creatoare si atunci toata incarcatura negativa pe care o proiectam asupra ego-ului dispare si el nu mai este vinovatul principal. Avem si ne-am creat obiceiul in natura noastra umana sa dam vina pe ceva sau cineva atunci cand nu ne convine una sau alta. Si atunci ego-ul a fost cel mai la indemana, a fost cel mai aproape de noi. Inca traim intr-o viata bazata pe ego si este destul de convingatoare. Daca privim atent in jurul nostru, vedem cum aspectele materiale primeaza. Chiar daca oamenii sufera din cauza acestor aspecte materiale, le este inca foarte greu sa depaseasca granita ego-ului. Sau mai bine spus, ne este teama sa ne facem un prieten nou, pe nume Ego, care ar fi tot timpul cu noi.
              Chiar daca am reusi sa-l distrugem intocmai ca pe un inamic, nu cred ca am rezolva mare lucru. Probabil ar fi doar o batalie castigata, nu si razboiul intreg. Solutia cea mai buna ramane in continuare abordarea lui ca fiind un prieten intim, caruia sa-i daruim iubire si sa-l determinam pe el sa se schimbe. Nu credeti ca pe masura ce-l vom invalui in iubire am putea deveni cei mai buni prieteni ? Si ca n-am mai avea cum sa dam vina pe cel mai bun prieten ? Cum am ajuns totusi sa cream aceasta fiinta pe care o numim ego ? Ne-am dedicat tot mai mult vietii materiale, ne-am indepartat tot mai mult de cunoasterea adevarata, de lumea reala a spiritului nostru, creand in final Separarea de Sinele interior. Ne-am limitat singuri accesul la constiinta si am incurajat conflictul interior dandu-i rangul de Ego conducatorul. Am crezut ca el ne poate rezolva problemele. Dar acum daca avem curajul sa-l numim prietenul nostru, ne vom deschide in fata lui, iar el va vedea ca nu mai are de cine sa se teama si va deveni copilul plin de iubire care se doreste a fi. Hai sa incercam sa ne mai facem un prieten ! Hai sa schimbam si aceasta convingere limitativa, cum ca ego-ul ne vrea raul sau ca din cauza lui nu ne dezvoltam. Hai sa ne schimbam noi mai intai si se va schimba si el !



           Descopera si tu calea spre armonie  !!

Tu iti pui intrebari ?

                Normal ca-ti pui intrebari. Normal ca vorbesti cateodata cu tine insuti si te intrebi cate ceva despre ceea ce te framanta. Ai o neliniste mai mare sau mai mica in legatura cu ceea ce te framanta si cauti explicatii. Sunt intrebari la care vrem raspunsuri. Mintea constienta te mentine intr-o stare de agitatie permanenta. Acum depinde ce fel de intrebari iti pui. Daca iti pui genul de intrebari ce-o sa fac maine, unde imi gasesc de serviciu sau daca-mi gasesc, de unde fac rost de mancare, cu ce ma imbrac maine, daca voi avea bani sa-mi platesc facturile, daca voi ajunge sa am vreodata o casa luxoasa, daca voi ajunge sa am o masina sau cu ce s-o cumpar,etc, atunci astea sunt intrebari legate de existentialitate, sunt intrebari strict legate de viata de zi cu zi sau de azi pe maine, cum spunem noi. Astfel de intrebari ne tin legati de planul material si ne fac sa intram intr-un cerc vicios. Acest gen de intrebari intaresc de fapt conditionarea sociala care ne acapareaza tot mai mult. Nu vom mai vedea nimic in jurul nostru decat aspectele egoiste, materiale ale vietii, iar planul spiritual aproape ca nu va mai exista. Este exact cortina de care am mai amintit, pe care o tragem si separam lumea reala a spiritului nostru de cea pe care o experimentam fizic.

               Dezvoltarea noastra spirituala se opreste odata cu astfel de intrebari. Ce nu intelegem noi inca, este faptul ca pe masura ce ne desavarsim spiritual, celelalte aspecte ale abundentei vor veni in intimpinarea noastra in mod firesc si natural. Nu va mai fi nevoie de toate aceste eforturi fizice si mentale pentru a atrage abundenta in vietile noastre. Atunci cand traim ca niste fiinte divine, toate vin in intimpinarea noastra fara efort. Nu se poate sa nu fi avut macar o data in viata senzatia ca toate lucrurile au decurs asa cum ati dorit, ca intr-o zi totul a fost facut cu bucurie si implinire, ca intr-o zi ati fost pe deplini fericiti si ca a fost asa dupa cum ati gandit. Atunci ati fost in fluxul energiei universale, iar fiinta divina din voi nu a facut nici un efort pentru a primi ceea ce era de primit. Ca sunt asa putine astfel de zile, asta este alta problema. Sau de ce sunt asa de putine ? Sau de ce nu putem fi asa tot timpul ?

                  Pentru ca traim tot mai mult in aceasta conditionare materiala si sociala. Pentru ca ne acoperim de tot felul de convingeri limitative. Pentru ca nu avem curajul sa privim in interiorul nostru, in adancul fiintei noastre si sa vedem adevarul din noi, sa ne vedem adevaratul potential. Pentru ca daca am avea curajul, daca ne-am da voie sa coboram in profunzimea noastra, am descoperi acea fiinta divina care suntem, l-am descoperi pe Eu Sunt, am descoperi ca suntem Iubire pura. Am descoperi ca fiinta divina din noi nu mai trebuie sa faca nici un efort, ci doar trebuie sa fie Fiinta. Si vin acum si intreb, daca iti pui intrebari, ce fel de intrebari iti pui ? Pentru ca astfel de intrebari iti definesc cumva directia in care te indrepti. Daca intelegem ca in esenta suntem fiinte spirituale si ca dezvoltarea noastra include implinirea acestei laturi, atunci va trebui sa incepem cu intrebarile primordiale, referitoare la ce si cine suntem noi de fapt. Cu cat ne intrebam mai des si profund, cine suntem, ce vrem, ce suntem in stare sa facem, care ne este scopul in viata, cu atat ne indreptam mai mult spre aflarea adevarului din noi.

                Spuneam ca traim intr-un camp infinit al tuturor posibilitatilor. In momentul in care punem intrebari, acest Univers plin de posibilitati este obligat, daca putem sa zicem asa, sa ne dea niste raspunsuri. Adica din acel proces de interactiune al constiintei cu propriul Sine, vom incepe sa facem alegeri, vor aparea primele indicii care sa raspunda intrebarilor. De aici incep sa apara intuitia, sincronicitatile sau inspiratia. Sau raspunsurile pot veni sub forma unor coincidente, intimplari, evenimente, revelatii. Cere si ti se va da. Nu trebuie sa cautam raspunsurile, ci doar sa punem intrebari iar Universul stie ce sa ne raspunda pentru ca el este in interiorul nostru, este martor la toata framantarea noastra. Tot ceea ce ne framanta, toate intrebarile isi au raspunsul in interiorul nostru, acolo in Universul nostru interior, care nu este decat o extensie a Universului Infinit.

              Ati sesizat la copiii mici acea varsta a intrebarilor ? Vine o vreme cand ne asalteaza cu : de ce, cum, unde, dar de ce, ce, de unde vine, in ce fel, etc. Ei doar intreaba. Si in timp ce intreaba, isi vad de joaca lor, nu sunt preocupati prea mult de raspunsuri. Iar noi parintii, familia in general, suntem Universul lor si suntem obligati intr-un fel sa le dam niste raspunsuri. Cum vi se pare ? Intrebati, nu incetati sa puneti intrebari, voua insiva, Universului. Intrebati-l pe Dumnezeu, ramaneti in starea de solitudine si tacere si sigur veti primi raspunsuri. Manifestati acea curiozitate de copil si intrebati. Nu cautati raspunsuri, ci doar intrebati. Treaba voastra este sa intrebati. Treaba Universului este sa va raspunda. Cand cautam raspunsuri, ne atasam cumva de rezultate. Ne-ar placea ca raspunsurile sa fie cele pe care le dorim. Dar nu intotdeuna raspunsurile dorite sunt si cele mai potrivite pentru dezvoltarea noastra. Insa cand doar intrebam, accesam campul tuturor posbilitatilor din care va veni raspunsul cel mai potrivit noua, conform vibratiei la care a ajuns Sinele nostru in directa corespondenta cu nivelul la care am ajuns in cadrul evolutiei noastre. Noi alegem tot timpul, constient sau nu. De cele mai multe ori, realizam dupa ce vedem efectele. Constientizarea insa, ne ajuta sa alegem calea spre evolutie, ne ajuta sa ne descoperim cine suntem cu adevarat.



                Descopera si tu calea spre armonie  !!

Ti-e frica de necunoscut ?

                 Majoritatea oamenilor considera necunoscutul ca fiind una dintre marile temeri. Oamenii au aceasta frica de necunoscut. Si suntem inclinati sa credem asta, pentru ca nu-i asa, ne este frica de ceea ce nu stim, de ceea ce nu cunoastem. Este ca si cum am intra noaptea intr-o padure, spre exemplu. Nu stim ce ne asteapta acolo, ce pericole ne pandesc, ce animale de prada ne asteapta, pe unde sau pe ce carare sa mergem, etc. De unde vine insa aceasta frica de necunoscut ? Din necunoastere, nu ? Cand stim ce se afla dincolo, necunoscutul devine cunoscut si teama de necunoscut dispare. Si atunci poate ca ar fi mai bine sa lamurim lucrurile dintre cunoscut si necunoscut.

              Care este relatia dintre ele si cum ne afecteaza fiecare dintre ele. Este o granita fina intre aceste concepte si cu cat le stapanim mai usor, cu atat teama noastra de necunoscut dispare. Sau poate ca lucrurile stau tocmai pe dos. Multi dintre noi, copii fiind, am trait teama primei zile de scoala, pentru ca nu stiam ce si cum va fi. Multi traim teama primei ore de sofat sau teama primului examen, etc. Daca ne situam in pozitia observatorului tacut, care nu judeca ci doar observa, am vedea ca in fiecare experienta pe care o traim si in care consideram ca ne este teama de necunoscut, aceste doua situatii sau concepte daca vreti sa le spunem asa, exista in acelasi timp. Frumusetea consta in faptul ca tot timpul necunoscutul se transforma in cunoscut. Chiar asa si este. Puteti sa va analizati singuri toate situatiile in care v-a fost frica de necunoscut si veti observa ca toate s-au transformat in cunoscut pana la urma. Si atunci, ce este cunoscutul ?

            Este ceea ce mintea constienta stie ca s-a intimplat deja, ca a devenit experienta noastra deja. Are amintirea acelui lucru sau situatii care s-a mai intimplat deja, cauta in memoria interna si-ti spune sa stai linistit ca stie despre ce este vorba. Si asa deosebim oamenii stapani pe situatie de cei speriati care nu stiu cum sa reactioneze. Cand ai mai trecut printr-o situatie si o intilnesti din nou, stii cum sa reactionezi. Mintea cauta amintirea acelei experiente si o aduce imediat in prezent prin emotie. Cand insa da de ceva nou, necunoscut, mintea va cauta explicatii pentru ce se intimpla pana va gasi o explicatie logica, care sa ne linisteasca. Ea nu sta locului o clipa. Dar cum s-a intimplat, de ce s-a intimplat asa, dar ce este asta, de unde vine, ?etc. Cu cat dureaza mai mult acest proces de cautare, cu atat starea de neliniste, de frustrare, de anxietate, nervozitate, teama, va dura mai mult. Si continua sa puna astfel de intrebari, pana ce noua situatie va deveni deja experienta, adica o vom integra in fiinta noastra. Atunci cand ea este integrata in fiinta noastra, inseamna ca ea a devenit cunoscuta pentru mintea noastra. Necunoscutul s-a transformat in cunoscut si teama de necunoscut se transcende.
           Astfel necunoscutul ajunge sa devina amintire pe care mintea constienta o poate accesa cand are nevoie de ea. Orice lucru, situatie, experienta, prin care trecem, devine amintire. Dar atunci, ce este de fapt necunoscutul ? Nu este altceva decat acel camp infinit al tuturor posibilitatilor, despre care am mai amintit si din care noi alegem. Daca revenim la exemplul cu padurea, acolo vom gasi toate posibilitatile pe care le gandim, despre care credem ca le putem intimpina. Este vorba despre experientele pe care noi insisi le proiectam asupra noastra. Cred ca mai tineti minte relationarea dintre propria constiinta cu propriul Sine. In acest context, credeti ca am putea spune ca de fapt oamenii se tem de cunoscut si nu de necunoscut ? Cum vine asta ? Pai nu era vorba ca ne temem de necunoscut, de ceea ce nu cunoastem ? Pai hai sa punem altfel intrebarea. Cum putem noi oare sa ne temem de ceva despre care nu stim ce fel de experienta ne va aduce ? Abia atunci cand traim acel eveniment, situatie in care ne aflam la un moment dat, cand il experimentam efectiv in prezent si simtim ce ne transmite, ce emotii produce in interiorul nostru, abia atunci putem spune despre ce este vorba. Deci, pana atunci cum putem spune ca ne este frica de necunoscut ?

            Dar in timp ce experimentam necunoscutul, el se transforma deja in cunoscut, pentru ca tocmai il experimentam, devenind astfel amintire pentru mintea noastra. Si atunci ? Ei bine, noi oamenii ne temem de fapt de cunoscut. Pentru ca acum cunoastem necunoscutul, tocmai il traim si-i vedem, simtim, efectele. Iar a trai in cunoscut, inseamna de fapt a trai in amintiri, a trai in ceea ce s-a intimplat deja. Iar a trai in trecut, parca am mai discutat ca nu e tocmai indicat. Bineinteles ca ne referim la trecutul, la evenimentele trecute, mai putin placute, ca sa nu le spunem altfel, pentru ca la cele care ne-au produs bucurie este placut sa ne intoarcem. Ce se intimpla de fapt cand pasim in necunoscut, dincolo ? Sufletul cunoaste libertatea de miscare. Cunoaste neconditionarea. Scapa de limitarea conditiei umane si sociale, scapa de timp si spatiu. Scapa de teama, de iluzii. Deci, de ce anume ne temem cel mai tare, de fapt ? Cand sufletele noastre pasesc in necunoscut, se simt libere de orice limitare, pentru ca patrundem in spatiul infinitelor posibilitati, care devin disponibile pentru noi si asteapta ca noi sa alegem conform vibratiei la care a ajuns Sinele nostru.
             Constientizarea acestei libertati, inseamna putinta de a renunta la trecut si de a imbratisa cu incredere necunoscutul, care este de fapt lumea reala a spiritului nostru. Noi spunem ca ne este teama de necunoscut, pentru ca de fapt avem niste temeri imaginare despre ceea ce ar putea fi sau intimpla intr-o anume situatie, lucruri pe care mintea nu stie sa le explice si atunci creeaza aceste temeri imaginare. Cand insa renuntam la conditionare si trecut, putem alege posibilitatea care va deveni noul moment acum. Fiecare moment pe care il traim este plin de posibilitati ce asteapta sa le alegem. Noi suntem cei care dam realitate fiecarui eveniment din viata noastra, scapand astfel si de amintirea unui trecut imaginar si de temerea unui viitor anticipat. Asadar, sa ne depasim teama de necunoscut sau de cunoscut prin trairea in aici si acum ! De cate ori n-ati spus sau auzit in jurul vostru : "m-am saturat de situatia asta, eu merg inainte, ce-o fi o fi" sau " eu merg cu Dumnezeu inainte" sau "am vazut cum este, nu mai vreau sa trec prin spaima asta, prefer orice altceva". Deci omul a cunoscut experienta cunoscutului, a simtit pe propria piele ce inseamna si mai degraba s-ar avanta in experienta necunoscutului, pentru ca simte ca poate alege altceva mai bun pentru el. Nu aveti senzatia cateodata ca vreti sa stiti mai mult despre ceva anume ? Nu simtiti ca vreti sa va aventurati in necunoscut, sa stiti, sa aflati, sa vedeti ? N-ati vrea sa mergeti pe Luna sau sa calatoriti prin Cosmos, prin marele Necunoscut, cu toate ca nu stiti nimic despre ce este pe-acolo ? Si mai intreb inca o data. De ce ne este de fapt teama ? Fii tu insuti, gaseste-l pe Eu Sunt, afla si constientizeaza ca esti o fiinta divina si toate temerile vor disparea una cate una !


                 Descopera si tu calea spre armonie  !!

Depasirea dependentelor

               Cu siguranta majoritatea dintre noi avem dependente fata de ceva sau de cineva. Si este normal sa vrem sa scapam de ele, pentru ca sunt efectiv niste bariere in dezvoltarea noastra. Si tot majoritatea dintre noi, apeleaza la diverse metode psihologice sau comportamentale sau tot mai multi la medicatie. Sunt foarte putini cei care apeleaza la tratamentul spiritual, daca putem sa-i spunem asa, pentru ca este singura cale reala de a scapa de orice fel de dependenta. Omul are nevoie de experiente spirituale pentru a-si putea depasi conditionarea umana si sociala, pentru a trai si simti ce inseamna libertatea sufletului. Omul are nevoie de aceste experiente extatice pentru a-si depasi temerile si limitarile. Omul are nevoie sa simta ca poate fi liber.
        Sunt nevoi la nivel de suflet, pentru ca la nivel de minte constienta, omul se adapteaza si integreaza in limitarea conditionarilor fizice. Am auzit de multe ori oameni spunand ca anul trecut a fost mai bine, ca in anul urmator sa-i aud spunand acelasi lucru. Deci oamenii se lasa inconstient acoperiti de limitarea sociala si cand fac asta, puterea adevarului interior din ei scade. Fiinta noastra divina se micsoreaza. Devenim nesemnificativi, nu mai suntem noi cei adevarati. Cu alte cuvinte dependenta pune stapanire pe noi. Din punct de vedere energetic, cream dezechilibre in ansamblul minte-corp-suflet. Specialistii si tot mai multa lume, incep sa recunoasca efectele dependentelor, ca a ajuns factorul principal in dezvoltarea bolilor, direct sau indirect.
            Avem o gramada de dependente si le-as numi mai intai pe cele fizice. Adica dependenta de mancare, de tutun, de alcool, de tot felul de substante, de lucruri fizice, prin care incercam sa acoperim diverse afectiuni emotionale. Ce este dependenta de bauturile alcoolice ? Putem s-o numim betie, fara rezerve. Betia este un mod de a oprima amintirile sau experientele emotionale intense, de a le ascunde cat mai profund in noi ca sa nu ne mai aducem aminte de ele. Bem ca sa uitam ceva care ne-a afectat puternic la un moment dat in viata. O despartire, o pierdere, un conflict major, etc. Depindem de alcool, credem noi, ca sa depasim un mare blocaj. Ce efecte produce alcoolul, cum poate transforma omul ? Ce efecte are pentru sanatatea noastra ? Cred ca stim cu totii si nu e cazul sa dam exemple. Dependenta de droguri ne face sa uitam de dureri, de necazuri, de neimpliniri si sa cautam placerea sau extazul. Ce efecte produc drogurile ? La fel, cred ca nici nu vrem sa le amintim. Ce inseamna dependenta de mancare si cum afecteaza sanatatea fizica si emotionala ? E de ajuns sa privim pe strada si vedem imediat. Si cu toate astea sunt oameni care sunt in asemenea dependente si carora le este foarte dificil sa renunte la ele.

          Credem ca ne indreptam spre libertatea sufletului, in timp ce ne afundam tot mai mult in dependente. Mai avem apoi dependentele la nivel psihologic, despre care nu pot spune ca sunt cele mai rele, dar cu siguranta bune nu sunt. Si dau aici doar cateva exemple din multele care sunt. De pilda, dependenta de servici, de un job. Lipsa unui servici, a unui venit constant, iti poate cauza un mare stres. Faptul de a fi dependent de o munca, este o limitare. Faptul de a fi dispus sa faci orice munca pentru a supravietui, este o dependenta distrugatoare pentru dezvoltarea ta ca fiinta umana. Dependenta de munca, te poate duce la suprasolicitare si izolare. Dependenta de tehnologie este alta si destul de acaparatoare. Si fac referire aici la dependenta de televizor, de internet, de telefonul mobil, etc. Cati copii, tineret in general si nu numai, nu cunoasteti ca fiind dependenti de astfel de mijloace tehnologice, petrecandu-si astfel ore intregi ? Ce efecte au la nivel de sanatate ? Dependenta de cumparaturi, de a controla lucrurile, de a fi mereu in actiune, de a conduce, etc. Dependenta de mancarurile fast-food. Sunt o groaza de dependente care nu ne fac bine.
            Cred ca si voi cunoasteti o multime de dependente sau poate ca si experimentati chiar, una sau mai multe. Intrebarea care se naste, este de ce am ajuns sa fim atat de dependenti ? Raspunsul l-am dat chiar de la inceput, cand spuneam ca am alunecat in limitarea sociala odata cu acoperirea adevarului din noi. Din momentul in care suntem atrasi de aspectele materiale ale vietii, apar inevitabil si dependentele. Legatura noastra cu Sinele Interior incepe sa se destrame incetul cu incetul, iar fiinta noastra nu mai este deplina. Durerile pricinuite de dependente ne fac sa cautam tot mai febril bucuria in tot felul de lucruri artificiale si intram astfel intr-un cerc vicios. Ne dorim sa iesim din aceste limitari, ne dorim sa fim liberi fata de aceste temeri, dar nu mai reusim. Este ceea ce experimenteaza acum tot mai multa lume. Cum scapam de aceste dependente, de limitari  si convingeri de fapt ? Am tot discutat pana acum, in mai toate articolele.

             Hai sa incepem mai intai sa le constientizam, sa devenim constienti de ele, sa recunoastem ca le avem si ca sunt ale noastre si nu ale altcuiva. Sa trezim observatorul tacut din interiorul nostru, sa le observam fara a emite judecati. Sa vedem in linistea observarii ce vor sa ne spuna aceste dependente si de ce am ajuns sa le acceptam astfel incat sa ne conduca viata. Sa vedem ce lectii vor sa ne invete aceste dependente si cum putem mai bine sa asimilam aceste lectii. Si cum ar fi daca am multumi unei dependente, sa-i fim recunoscatori ca ne-a facut sa intelegem cauza a ceea ce suferim ? Si ca prin recunostinta putem schimba cauza si astfel efectul ? Cum ar fi daca am iubi cauza ? N-ar disparea efectul mai usor ? Cum ar fi daca am manifesta recunostinta pentru tot ceea ce suntem, pentru tot ceea ce avem ? Daca am fi recunoscatori Universului pentru toate lectiile pe care ni le scoate in cale, oare nu ne-am putea vindeca mai usor de toate dependentele ? Cum ar fi daca am constientiza ca noi suntem Iubire si ca rolul nostru este de a radia Iubire ? Cum ar fi daca am constientiza ca noi suntem parte din acest Univers si ca suntem co-creatorii realitatilor pe care le experimentam zi de zi ? Si mai adaugati si voi cate constientizari vreti, ca am tot discutat despre ele. Raspunsul se afla in fiecare dintre noi, in fiecare dintre voi.




                   Descopera si tu calea spre armonie  !!

Constienta la nivele superioare

              Am mai vorbit despre Constienta, dar de fiecare data prea putin. Probabil ca niciodata nu va fi destul. Si asta cred ca se datoreaza faptului ca nimic nu este static, nu are inceput si nici sfarsit. Pentru ca totul este evolutie. Totul face parte dintr-un Intreg Infinit, din acea Constiinta Infinita care creeaza si se recreeaza pe sine insasi la nesfarsit. Cand ne permitem sa coboram la un nivel mai profund, cand suntem in stare sa ne transcendem conditia umana, intelegem ca de fapt lumea in care traim, este lumea spiritului nostru, iar cea pe care o experimentam acum, la nivel de minte constienta, este de fapt o iluzie, un fel de umbra a acestei lumi. Am tras ca un fel de cortina intre lumea spiritului si lumea reala, fizica, pe care o traim chiar acum.  O cortina inchipuita si construita din iluzia conditionarii sociale. O cortina cusuta cu convingeri si paradigme limitative, adica credintele pe care le purtam dupa noi toata viata.

              Majoritatea dintre noi gandim ca suntem niste persoane cu un corp fizic, cu un nume, cu o functie, cu un servici si ca locuim nu stiu unde. Am mai amintit acest aspect. Am vorbit in articolele din urma, ca noi, corpurile noastre fizice, lumea fizica in general, nu suntem decat expresia propriei constiinte care interactioneaza cu propriul Sine. Si asta o spunea cu zeci de ani in urma, fizicianul John Wheeler, fost coleg cu Albert Einstein. Conform teoriei lui Wheeler, Universul nu ar exista decat daca ar fi un observator constient care sa-l observe. Ca sa dam un exemplu sau ca sa traducem intr-un limbaj mai comun, este ca si cum daca nu privesti un tablou, el nu va exista pentru tine. In momentul in care il observi, el devine realitate pentru tine, cu toate ca el era acolo. Daca nu ai vazut ultimul model de masina, ea nu exista pentru tine, cu toate ca ea exista. Cand o vei vedea, cand o vei observa pe strada, atunci ea va exista si pentru tine.
            Daca nu ai vazut niciodata un vapor, nu stii ca exista. Cand il vei observa, va deveni realitate si pentru tine, cu toate ca el plutea de multa vreme. Ganditi-va de cate ori spunem ca nici nu stiam ca exista asa ceva, pana in momentul in care am observat acele lucruri sau obiecte sau stari de existenta sau despre orice altceva. Asta este Universul nostru. Cand il observam, el exista. Lumea noastra interioara si cea exterioara apar in acelasi timp, ca urmare a acelei interactiuni a constiintei infinite cu propriul Sine Interior in urma careia rezulta aceste expresii materiale. Este vorba despre nivelul de vibratie la care ajunge spiritul nostru la un moment dat si care genereaza in final aceste experiente pe care le traim la nivel constient sau in stare de constienta, despre care facem vorbire azi. Este ca si cand ele formeaza un fel de bucla, care continua sa se desfasoare la infinit pana cand constiinta relationeaza din nou cu Sinele, determinand astfel o noua vibratie ce va genera o alta lume interioara si o alta lume exterioara.

           Acum, chiar in acest moment, experimentam o stare mentala, o lume interioara si o lume exterioara conform vibratiei la care a ajuns Sinele nostru in relatie cu constiinta noastra, ca urmare a pozitiei pe care o avem in cadrul procesului evolutiv. Fiind un proces evolutiv, inseamna ca nu sta pe loc. Inseamna ca starea nostra de Constienta se transforma continuu. De pilda, starea noastra normala de constienta este cea in care suntem treji sau in starea de veghe, cum o numesc altii, in care putem constientiza. In aceasta stare de Constienta Obisnuita, constientizam aparenta, adica vedem ceea ce vede toata lumea, adica vedem ceea ce este evident. Daca spre exemplu intram intr-o stare de meditatie sau de liniste profunda, daca reusim sa spargem granitele aparentei, daca reusim sa trecem dincolo, incepem sa cunoastem o alta stare de Constienta, in care putem accesa alte realitati, alte taramuri, depasind astfel granitele lumii fizice.
           Constienta noastra este o stare, o vibratie, care se extinde tot mai mult, pe masura expansiunii constiintei. Si astfel realizam ca lumea fizica, cea pe care o experimentam ca fiind realitatea noastra, este un fel de dublura sau mai bine zis o umbra deformata a adevaratei lumi. De ce este un fel de umbra ? Pentru ca am lasat conditionarea sociala sa se interpuna intre aceste lumi. Poate mai tineti minte, vorbeam despre Separare. Noi singuri facem aceasta separare. Iar acum ne luptam sa ne refacem legatura cu Sinele Interior. Cum o facem ? Prin acel proces de trezire spirituala despre care am mai vorbit si in urma caruia incepem sa ne intrezarim sufletul, incepem sa fim in legatura cu el, sa comunicam cu el din ce in ce mai des.
          Incepem sa accesam o stare mai inalta de constienta, in care sufletul nostru devine constient de noi insine si in stare a de veghe si in cea de somn sau chiar de vise. Adica devine un observator tacut al nostru. Doar sta si ne observa, fara a emite judecati. Este ca si cum te-ai uita la un meci de fotbal si nu tii cu nici o echipa, nu judeci nici pe una nici pe alta daca au pierdut sau au castigat, doar ai urmarit o partida de fotbal. Cand suntem in lumea fizica, putem spune ca Constienta noastra are o localizare in timp si spatiu, pentru ca traim in aceasta conditionare si limitare fizica. Dar cand incepem sa patrundem mai profund inspre taramul spiritual, Constienta devine una non-locala, ea transcende limitarile fizice. Suntem conectati tot timpul la Sursa, dar nu mai apartinem acestei lumi fizice. Aceasta este starea de Constienta Cosmica. Starea in care devenim constienti de noi tot timpul. Starea in care ajungem sa realizam ca echilibrul tuturor energiilor este starea noastra normala.

           In aceasta stare de constienta cosmica, integram in fiinta noastra ca nu suntem nici corpul fizic pe care-l avem acum, nici mintea noastra care ne conduce, nici functia pe care o avem, nici toate acumularile materiale si nici toate lucrurile. Aici incepem sa ne descoperim observatorul tacut din noi. Aici incepem sa-l descoperim pe Eu Sunt, aici incepem sa descoperim ca Eu Sunt nu moare si nu dispare niciodata, ca el este Iubire, Infinit, Etern. Eu Sunt incepe sa-si reveleze adevaratul sens si incepe sa ma patrunda ca fiinta. Coborand in profunzimea constientei dam de o stare si mai inalta. O stare in care simtim prezenta spiritului peste tot. Patrundem intr-un camp de lumina, unde spiritul straluceste. Este starea de Constienta Divina, in care constiinta noastra se extinde pana depaseste granitele timpului si spatiului. Aici suntem in siguranta si pace launtrica. Aici se implineste EU Sunt. In tot ceea ce observam, sufletul nostru recunoaste un alt suflet. Si intr-o floare si intr-un copac si in cel de langa noi, vedem si recunoastem ca exista un suflet. In aceasta stare suntem in legatura cu Divinitatea si nu in sensul strict de legatura ci pur si simplu traim Divinitatea si o exprimam in tot ceea ce facem.
          Este o stare de trezire in care putem intra in comunicare cu alte suflete, traim iubirea si recunostinta fata de tot ceea ce exista. Daca putem comunica cu orice suflet inseamna ca si acel suflet ne poate raspunde. Experimentam un fel de intimitate spirituala cu toate sufletele. Asa explicam si fenomenul telepatiei. Este de ajuns sa comunicam spiritual cu o persoana, ca mai apoi la scurta vreme sa ne intilnim sau sa vorbim la telefon cu acea persoana. Asa explicam de ce unele persoane pot vorbi cu plantele sau cu animalele. Asa ajungem sa explicam unele evenimente carora noi le spunem miracole. Pentru ca am ajuns sa simtim ca in toate exista un suflet. Poate asa va explicati cum de stiu mamele ce se intimpla cu copiii lor. Pentru ca ele sunt conectate permanent cu sufletul copiilor. Nu spune mama mereu : tu esti sufletelul meu ? Nici nu ne dam seama cat adevar spun mamele in acele momente.

           Apoi ajungem sa traim Constienta Unimii, sau a Unitatii, cand spiritul nostru se uneste cu spiritul din orice altceva, devenind un singur spirit. Iar acest spirit suntem si devenim Noi. Iar Universul intreg, este manifestarea acestui spirit rezultat in urma relationarii Constiintei Infinite cu propriul Sine. In aceasta stare de Unime, Sinele Personal devine Sinele Universal si invers. Acum putem afirma ca intregul univers se afla in fiinta noastra. Daca spunem acum ca lumea este in noi, ca noi suntem creatorii realitatii exterioare, nu ni se mai pare chiar asa de ciudat. Totul incepe sa faca sens. Poate pana mai ieri ni se parea ciudat cand faceam astfel de afirmatii. Dar acum sper sa le intelegem la alt nivel de constienta. Cu cat ne dam voie mai mult sa accesam aceste stari profunde, cu atat vom intelege mai bine despre ce vorbim. Coborati tot mai mult in profunzimea fiintei voastre si veti vedea ca totul are sens. Totul trebuie privit holistic. Nu suntem nici singuri, nici separati. Doar mintea constienta ne duce in lumea iluziilor.
            Si pentru ca Universul este infinit, intram si noi in starea de Constienta Infinita, unde constientizez ca eu sunt observatorul, ca eu sunt cel care ma creez pe mine insumi ca si observator, ca eu creez tot ceea ce este in jurul meu, ca particip la procesul de observare, ca eu insumi sunt procesul de observare. Si in final constientizez ca fac parte si particip la procesul de creatie a tot ceea ce exista, ca sunt co-creator la Tot Ceea Ce Exista. Constientizez, inteleg, aprofundez si integrez tot mai profund ca sunt expresia interactiunii constiintei infinite unice cu propriul Sine, in urma careia rezulta acele frecvente vibratorii care produc manifestarea fizica a ceea ce sunt acum. In aceasta stare, constientizez ca sunt manifestarea simultana atat a observatorului cat si a ceea ce observ.

              Ajung sa inteleg ca natura fundamentala din care sunt creat este constiinta pura si ca de aici se dezvolta toate starile de constienta pe care le experimentez de-a lungul procesului evolutiv. Acum intelegem mai bine si capata sens cand spunem ca atunci cand ma uit la tine, de fapt ma uit la mine, concept pe care sigur l-ati mai auzit. Poate fi dificil de inteles la nivelul mintii constiente, atata timp cat traim in limitare. Cand incepem procesul transformational interior, perceptiile se situeaza la nivele din ce in ce mai inalte. Usile catre aceste stari de constienta incep sa se deschida una dupa alta. Depinde doar de noi daca vrem sa pasim prin aceste usi. Daca ramanem inca orbi fata de propria constiinta, vom cadea prada iluziei ca lumea materiala este cea reala. Daca vom nega in continuare procesul de modificare a constiintei, in sensul evolutiei ei, schimbare pe care o aduce Procesul Divin al Creatiei, probabil nu vom avea curajul de a intra prin acele usi eliberatoare. Vrem nu vrem, suntem parte a acestui Plan Divin, de expansiune continuua a Creatiei, participam ca si co-creatori, ne extindem si atingem nivele noi de constiinta care determina constientizarea starilor de Constienta. Pe masura ce acest proces evolutiv trece prin noi, vom putea accesa toate aceste nivele. Sa avem deci curajul de a ne lasa abandonati in grija Gratiei Divine si cu siguranta vom accesa toate aceste stari. Este un proces lin, transformator, in care trebuie sa-ti dai voie cu incredere sa intri. Universul iti va recunoaste imediat intentia si va veni in ajutorul tau, deschizandu-ti acele usi, cai, pe care trebuie sa pasesti. Gaseste-ti si tu propria cale de a pasi prin aceste usi !



                     Descopera si tu calea spre armonie  !!

Semintele dezvoltarii

                    Un nou inceput de saptamana, un nou start sau o continuare a ceea ce am inceput. Oricum ar fi ,este un nou inceput. Si ca niste buni gospodari ce suntem, ce trebuie sa facem ? Nimic altceva decat sa plantam semintele a ceea ce vrem sa culegem in aceasta saptamana sau pe termen mai lung. Ce sunt aceste seminte ? Sunt ideile, gandurile, proiectele, emotiile, sentimentele, viziunile despre ceea ce vrem sa incepem. Gandul este prima samanta pe care o ai la indemana, prima pe care o insamantezi. Din multele ganduri care-ti trec prin minte unul dintre ele va fi pregatit ca tu sa-l insamantezi. Altfel spus, el va fi samanta de care trebuie sa ai grija, cum si unde s-o plantezi astfel incat sa-ti dea roadele planificate.

                 Acest gand trebuie dezvoltat, incarcat cu iubire si dus mai departe. Spre exemplu iti trece prin minte gandul ca ai vrea o casa sau orice altceva. Acest gand apare printre multe altele. Daca te opresti doar din cand in cand asupra lui si gandesti ca nu e cazul acum sau ca nu ai cu ce sa incepi sau nu stii nimic despre acel lucru, inseamna ca acel gand nu este samanta cea mai potrivita pentru tine la acel moment. Dar daca te opresti din ce in ce mai des asupra unui gand, el va deveni samanta cea mai potrivita. Este ca si cum ai fi plantat acel gand in mintea ta. Si cu cat te preocupa mai mult acel gand, incepi sa-l infasori in emotie, sentimente despre cum va fi, despre cum va arata, despre cat te va bucura. Incepi sa-l imbraci in viziuni. Incepi sa traiesti in noua realitate pe care singur ti-o creezi. 

           Gandul, samanta pe care ai plantat-o in interiorul tau, a inceput sa germineze si sa creasca. Deja nu mai este samanta, a devenit planta care tot creste. Adica gandul tau a devenit deja proiect, incarcat cu sentimente, emotii, viziuni. Cresterea plantei inseamna actiunea la care ai trecut pentru a-ti vedea realitatea indeplinindu-se. Si tot cresti pana la aparitia fructului, adica proiectul tau prinde contur, incepe sa se vada rezultatul. Bucuria, iubirea cu care plantezi aceasta samanta, va face fructul sa se coaca si sa fie bun de cules. La fel, iubirea, bucuria, daruirea, pasiunea, devotamentul pe care le depui in actiunea ta, te vor aduce mai aproape de momentul in care iti vei termina proiectul sau actiunea in care ai pornit.

              Ai un gand care iti tot apare prin minte ? Poate ar fi cazul sa-l analizezi. Poate vrea sa-ti spuna ceva, poate vrea sa constientizezi ca poate fi samanta potrivita pentru a fi plantata. Constientizeaza gandurile care-ti apar cel mai des si vezi care ar fi cel mai potrivit sa-l alegi pentru a-l duce mai departe. El va fi samanta perfecta pentru tine. Gradinarul uda cu apa aceasta samanta, noi sa udam cu iubire aceasta samanta si vom vedea cum creste.

                 Daca inca nu va e clar ca nimic nu e intimplator, va mai dau un aspect. Despre cum functioneaza Universul si ghidarea noastra interioara. Dupa ce-am  terminat articolul, zic sa ma uit putin si pe calendarul mayas. Uimire cu bucurie maxima. Semnul solar mayas pentru azi este SAMANTA, insotita de ton 4, care da stabilitate. Ce sa mai zic ? De ce am scris despre asta, despre plantarea semintelor ? Va doresc din tot sufletul sa traiti si voi astfel de bucurii, sa simtiti ca sunteti in acel flux de energie universala, ca faceti parte din aceasta viata, ca va puteti crea propriile experiente. Este un inceput de saptamana, alegeti-va o " samanta " si plantati-o in solul plin de iubire din interiorul vostru. Este o zi perfecta pentru a planta seminte.

                    Descopera si tu calea spre armonie  !!

Te simti liber ?

           Adica, simti ca traiesti in acea stare de libertate, in care poti gandi liber fara constrangeri ? Simti ca sufletul tau este liber sa se exprime pe sine insusi ? Ce inseamna de fapt sa traiesti liber ? Pentru ca peste tot se proclama libertatea. Dar oare suntem cu adevarat liberi, traim starea de libertate ? Toti suntem liberi, avem si legi care ne garanteaza libertatea, libertatea de exprimare, libertatea presei, etc. Dar in adancul vostru, traiti liber ? Libertatea depinde de ceva sau de cineva ? Stiti cum este cu sanatatea ? Cand suntem sanatosi nu realizam si nu apreciem aceasta stare decat atunci cand nu o mai avem, cand ne imbolnavim. De-abia atunci vedem diferenta dintre a fi sanatosi si a nu fi sanatosi.

           Cam la fel cred ca este si cu aceasta stare de a te simti liber. Cand ne simtim constransi, limitati in alegerile noastre, imediat simtim lipsa libertatii. Si unde simtim cel mai rapid aceasta stare ? O simtim la nivelul sufletului nostru. Toata nesiguranta, toata lipsa de libertate vine din ingradirea sufletului nostru. Am construit in jurul sufletului un zid din convingeri, din paradigme si concepte, pe care le-am acceptat ca si adevaruri. Iar aceste false adevaruri ne-au condus la o stare de rigiditate sau de inflexibilitate daca vreti, din care cu greu iesim. Altii compara sau spun ca ne construim propria inchisoare a sufletului. Cam asta este adevarul. Noi suntem cei care ne inchidem in propriul interior. Si atunci cand auzim sau citim despre daramarea acestor ziduri ale inchisorii interioare a sufletului, poate sa ni se para usor confuz. Dar aici este si gasim adevarata libertate.

           Avem ganduri, avem sentimente si emotii, carora le dam o interpretare dupa cum am fost conditionati, determinandu-ne astfel experientele de viata. Cei mai multi dintre noi, traim intr-o dependenta creata de aceste convingeri limitative. Intelegand si constientizand convingerile in care traim, ne putem elibera de aceste dependente si putem ajunge sa simtim libertatea sufletului. Cand ne descoperim adevaratul potential interior, ajungem sa fim liberi. Cand ajungem sa-l descoperim pe Eu Sunt, atunci vom trai starea de a fi liberi. Este libertatea pe care ti-o da cunoasterea de a sti cine esti cu adevarat. Este libertatea ce vine din cunoasterea ca faci parte din ceva mult mai maret decat credeai pana acum. A constientiza profund ca faci parte din Tot Ceea Ce Exista, rupe toate convingerile  care te incorsetau. A sti ca esti un camp de constiinta inteligenta, care interactioneaza cu tine insuti si poti si ai puterea de a-ti crea propriile experiente de viata, cred ca te duc sa traiesti si sa te simti cu adevarat liber.

         Atunci cand il traiesti pe Eu Sunt, cred ca te simti liber. Si nu ma refer la libertatea pe care oricum o avem, ci la altfel de libertate. La libertatea de a fi Tu insuti. In aceasta stare de libertate poti trai si fericirea si durerea, placerea sau suferinta, dar fara sa ne atasam de ele. In libertate ne pierdem pana si teama de moarte, pentru ca si aceasta teama este tot o credinta mostenita, o convingere creata tot de noi. Spiritul nostru nu are cum sa moara pentru simplul fapt ca el nu s-a nascut. El pur si simplu Este. Identificarea cu Spiritul nostru ne aseaza in aceasta stare de a fi liberi, in starea de A Fi, in starea in care fiecare moment este liber. Si fiecare moment este liber, pentru ca suntem in starea de Prezenta, pentru ca doar prezentul conteaza, pentru ca noi traim tot timpul doar acum, nu traim nici in trecut, nici in viitor. Totul se intimpla doar aici si acum. Viata ne traieste acum. Acum suntem liberi sa lansam intentiile noastre in Univers. Acum avem libertatea de a alege, de a ne detasa de rezultate, de atasamente, de griji sau suparari. 

           Daca vrem sa scapam de orice, acum este momentul cel mai potrivit sa actionam, prezentul. Nu putem actiona in trecut si nici in viitor, asa-i ? Toate amintirile, emotiile, le putem aduce insa acum in prezent si de aici actionam asupra lor. Aici si acum ne putem elibera de ele si putem fi liberi. Acum ne putem detasa de ele, le putem analiza, le putem lasa sa iasa la suprafata, le lasam sa vedem ce vor sa ne transmita. Din toate avem cate ceva de invatat. Cand le privim cu detasare, amintirile sau emotiile trecute ne pot fi chiar de folos. Daca insa, ne folosesc ele pe noi, situatia se schimba. Am mai discutat aceste aspecte si in articolul despre emotii.

             Suntem aici sa invatam mereu cate ceva, sa evoluam, sa invatam ca suntem fiinte libere. Ca nu suntem fiinte limitate, ci ca suntem fiinte dornice sa ne cunoastem pe noi insine. Vrem sa stim tot timpul cine suntem, chiar daca o facem la modul inconstient. Asadar, cand suntem in starea de Constienta si ne depasim conditionarile, avem acces la adevaratul liber arbitru si chiar putem face alegeri in consens cu Sinele nostru. A fi liber inseamna a trai permanent constient de Sinele interior.

              Vrei sa simti ca esti liber ? Traieste-l pe Eu Sunt. Identifica-te cu Sinele Tau. Traieste in Prezent. Traieste in aici si acum. Traieste si simte ca esti o Fiinta Divina, ca faci parte din ceva mult mai maret decat iti poti imagina ! Si cu siguranta te vei simti altfel ! Traim intr-un camp infinit al posibilitatilor si noi trebuie doar sa alegem !

                     Descopera si tu calea spre armonie  !!

Corpul nostru

            Despre corpul uman sunt si se scriu sute de carti. Sa-i lasam pe specialisti sa ne spuna ce stiu, pentru ca aduc si mai multa cunoastere. Noi sa privim corpul nostru din alte perspective, pentru ca unele dintre notiuni sunt deja invechite sau ceea ce stiam s-ar putea sa nu mai fie chiar asa de adevarat. Sa incercam sa-l privim sau mai bine spus, sa ne privim corpul ca pe cel mai bun prieten, pentru ca el este mereu cu noi, peste tot unde mergem. Daca avem grija de el, cel mai probabil si el va avea grija de noi. Stiinta aduce zilnic aspecte noi. Invataturile antice ne spun si mai multe lucruri, pe care oamenii de stiinta abia acum incep sa le descopere. Pentru ca stiinta trebuie sa dovedeasca, nu-i asa ? Trebuie sa aduca dovezi solide pentru ceea ce stiau anticii de multa vreme si carora nu le trebuiau dovezi.

             Ni se spune si simtim si noi prin experientele senzoriale de care avem parte, ca suntem un angrenaj solid de materie. Ne pipaim corpul, il vedem, il simtim si spunem ca este solid. Insa, daca consultam si cerem punctul de vedere unui fizician, lucrurile se schimba total. El ne va spune ca suntem alcatuiti din atomi, care la randul lor sunt formati din particule ce vibreaza prin spatii uriase vide, ne va spune ca suntem un urias spatiu vid, in care vibreaza aceste particule, care formeaza pana la urma materia care ne delimiteaza corpul fizic. Fizica cuantica ne spune ca suntem in mare parte spatiu vid si ca acest spatiu vid este de fapt plin de inteligenta imateriala, ca este insasi constiinta pura.
            Corpul nostru este un tipar de inteligenta care gandeste si interactioneaza cu noi insine in fiecare clipa. De fiecare data cand respiram, inhalam mii de atomi ce ajung in componenta celulelor noastre si la fel cand expiram, eliminam mii de atomi ce ajung in acest univers in care traim. Pur si simplu interactionam cu el, la modul inconstient. Cercetatorii ne spun ca avem mai mult de o suta de trilioane de celule in corpul nostru. Si ca o curiozitate, numarul acestora este mai mare decat cel al stelelor din Calea Lactee. Destul de interesant, nu ? Sunt studii care ne spun ca celulele corpului nostru se schimba periodic, fiecare organ avand perioada lui specifica. Deci corpul nostru nu mai este acelasi cu cel de la doi ani sau cu cel de la zece ani sau de la douazeci de ani. Tot timpul ne schimbam. Noi credem ca suntem acelasi corp, dar uite ca stiinta ne demonstreaza ca nu mai suntem aceeasi.
               Noi ca si corp ne schimbam in fiecare clipa, suntem intr-o continua transformare. In fiecare clipa exista comunicare in interiorul corpului nostru. Avem un corp care gandeste si din acest punct de vedere nu putem limita mintea doar la creier. Fiecare celula a corpului gandeste. Fiecare celula are proprii receptori prin care primeste si da mai departe informatii despre ce se intimpla in corpul nostru. Fiecare celula proceseaza mii de operatiuni in fiecare secunda si in plus stie si ce fac celelalte celule ale corpului. Adica se coreleaza cu restul corpului. Daca n-ar fi asa, va dati seama cat de greu am face un pas ? Sau cat de greu ar fi pentru un atlet sa parcurga o cursa ? Daca n-ar exista aceasta sincronizare, corelare instantanee, probabil ar trece linia de sosire dupa o saptamana. Fiecare gand sau emotie produce acei neurotransmitatori, care produc reactii fizice. Avem un sistem imunitar care vegheaza tot timpul, are propria inteligenta. Cand suntem binedispusi, sistemul imunitar ne linisteste. Cand suntem nervosi, sistemul imunitar produce celule nervoase care strabat tot corpul si intram in starea de alerta. Avem in corpul nostru, cel mai bun prieten.

   

        Corpul nostru este cel mai bun farmacist care poate exista. Poate produce orice substanta in doza potrivita, pentru orgnul potrivit si la momentul potrivit. Si cel mai important este ca nu produce efecte secundare. De cate ori nu ne-am zgariat sau lovit sau ars si corpul nostru s-a vindecat singur, fara ajutorul medicamentelor ? De cate boli serioase nu ati auzit ca au disparut de la sine ? Sigur ati auzit de cazuri chiar de cancer pe care corpul le-a rezolvat singur, cand medicii nu mai dadeau sanse. Avem in interior o farmacie extraordinar de rafinata, care ne face sa gandim ca intregul nostru corp este un camp de inteligenta extraordinara. De cate ori n-ati afirmat " simt ca-mi plesneste capul" sau "simt ca-mi explodeaza inima de bucurie" sau "simt fluturi in stomac" ? Cine spune aceste lucruri ? V-ati intrebat vreodata ? Inima, ficatul, fiecare organ are inteligenta proprie. Chiar suntem un tipar de energie inteligenta care vibreaza in campul posibilitatilor infinite.
              Corpul nostru este capabil sa faca mai multe lucruri simultan. Adica, in timp ce se desfasoara spre exemplu procesul digestiv, noi respiram, creierul gandeste, sistemul imunitar este la datorie sa nu scape vreun agent patogen, ochii vad, urechile aud, etc. Suntem parte a acestui Univers si ne corelam cu el. Functionam dupa ciclurile universului, in acelasi ritm cu el. Sa luam doar exemplul ciclului zi-noapte. Constientizati ca noi ne rotim odata cu rotirea Pamantului in jurul propriei axe ? Si ca ritmul nostru biologic este influentat de aceasta miscare de rotatie ? Poate ati fost intr-o calatorie intr-o tara indepartata si ati ajuns acolo la diferenta de ore dar dupa alt fus orar si pana v-ati acomodat au trecut cateva zile. Pur si simplu ati plecat dintr-un loc si ati ajuns in altul la distanta mare in doar cateva ore si asta a dereglat functionarea biologica. V-a scos din armonia universala. Tot ceea ce se intimpla in Univers ne afecteaza in cele din urma si pe noi. Si tot ceea ce facem noi, influenteaza Universul.

            In fiecare clipa a existentei noastre, aceasta condensare a materiei pe care o numim corpul uman, schimba informatie si energie cu Universul. Nu stim, pentru ca o facem la modul inconstient. Ne corelam ritmul biologic cu ciclurile Universului. Putini sunt cei care constientizeaza acest aspect. Trezirea constiintei este un proces de-abia inceput. Cat dureaza ? Nu stiu daca cineva poate da un raspuns concret. Cu cat se trezesc mai multe constiinte, cu cat ne apropiem de acea masa critica despre care se vorbeste, cu atat probabil vom incepe sa intrezarim un raspuns ceva mai clar. Daca vrem sa acceptam, putem realiza ca noi, corpul nostru fizic interpreteaza si participa in fiecare clipa la propria sa experienta, generand astfel in fiecare clipa efecte asupra tiparului energetic al corpului sau asupra corpului energetic care ne inconjoara. Cu cat vorbim mai mult si analizam mai mult aceste aspecte, cu cat le vom integra mai profund in fiinta noastra, cu atat vom intelege mai bine conceptul de camp infinit al constiintei in care traim si care interactioneaza cu propriul Sine generand astfel expresia materiala a corpului fizic care suntem acum.
             Nu mai putem vorbi in acest moment de Separare, pentru ca este evident ca nu suntem separati de nimeni si de nimic. Suntem, facem parte din Intregul Infinit. Participam si suntem co-creatori la Tot Ceea Ce Exista. Totul trebuie privit holistic. Separarea nu exista decat atunci caboram in conditia sociala pe care o traim acum in aceasta tridimensionalitate. Ne cream aceasta iluzie a separarii pentru ca ne confundam prea des cu acest corp fizic in care traim si ne bazam pe experienta senzoriala. Suntem sub o asa numita hipnoza sociala, o hipnoza a conditionarii sociale, a gandirii societatii mostenite genetic sau la nivel istoric sau acumularii de-a lungul vietii. Cum putem trece peste asta ? Pur si simplu devenind proprii observatori, observand si constientizand ceea ce se intimpla cu noi tot timpul. Constientizand ca traim intr-un camp infinit de posibilitati si ca putem alege in fiecare moment. De altfel, cred ca stiti deja ca tot ceea ce facem este alegerea noastra.

             De pilda, daca am stabilita o intilnire, pot si am la indemana o infinitatte de motive ca sa pot anula, intarzia, decala acea intilnire. Deci traiesc intr-un camp infinit de posibilitati care ma asteapta rabdator sa aleg varianta care-mi va defini experienta de viata. Sunt la un servici oarecare, nu conteaza ce, in care nu ma simt tocmai confortabil. Cine ma opreste sa nu plec si sa nu-mi caut adevaratul talent sau adevarata placere de a face ceva anume ? Teama. Conditionarea sociala. Cand vom realiza ca suntem un suflet care traieste in acest corp fizic prin insasi proiectia lui proprie, atunci lucrurile se vor schimba total, perceptia despre viata se va schimba, perceptia despre tot ce ne inconjoara se va schimba. Cand ceva se schimba, totul se schimba. Ideea este ca nu trebuie sa ne consideram doar a fi un corp fizic. Am scos in evidenta doar cateva aspecte din multele care sunt si care sper sa ne dea o idee despre cum ar trebui sa ne privim. Despre cum sa constientizam cine suntem de fapt. Corpul fizic vine si pleaca. Totul se transforma. Ramanem noi, Esenta Fiintei Divine, care este o realitate neschimbatoare in acest camp infinit al Constiintei.
              Vrem sa acceptam acest aspect ? Vrem sa constientizam ? Avem infinite posibilitati de alegere !




                     Descopera si tu calea spre armonie  !!