Tu iti pui intrebari ?

                Normal ca-ti pui intrebari. Normal ca vorbesti cateodata cu tine insuti si te intrebi cate ceva despre ceea ce te framanta. Ai o neliniste mai mare sau mai mica in legatura cu ceea ce te framanta si cauti explicatii. Sunt intrebari la care vrem raspunsuri. Mintea constienta te mentine intr-o stare de agitatie permanenta. Acum depinde ce fel de intrebari iti pui. Daca iti pui genul de intrebari ce-o sa fac maine, unde imi gasesc de serviciu sau daca-mi gasesc, de unde fac rost de mancare, cu ce ma imbrac maine, daca voi avea bani sa-mi platesc facturile, daca voi ajunge sa am vreodata o casa luxoasa, daca voi ajunge sa am o masina sau cu ce s-o cumpar,etc, atunci astea sunt intrebari legate de existentialitate, sunt intrebari strict legate de viata de zi cu zi sau de azi pe maine, cum spunem noi. Astfel de intrebari ne tin legati de planul material si ne fac sa intram intr-un cerc vicios. Acest gen de intrebari intaresc de fapt conditionarea sociala care ne acapareaza tot mai mult. Nu vom mai vedea nimic in jurul nostru decat aspectele egoiste, materiale ale vietii, iar planul spiritual aproape ca nu va mai exista. Este exact cortina de care am mai amintit, pe care o tragem si separam lumea reala a spiritului nostru de cea pe care o experimentam fizic.

               Dezvoltarea noastra spirituala se opreste odata cu astfel de intrebari. Ce nu intelegem noi inca, este faptul ca pe masura ce ne desavarsim spiritual, celelalte aspecte ale abundentei vor veni in intimpinarea noastra in mod firesc si natural. Nu va mai fi nevoie de toate aceste eforturi fizice si mentale pentru a atrage abundenta in vietile noastre. Atunci cand traim ca niste fiinte divine, toate vin in intimpinarea noastra fara efort. Nu se poate sa nu fi avut macar o data in viata senzatia ca toate lucrurile au decurs asa cum ati dorit, ca intr-o zi totul a fost facut cu bucurie si implinire, ca intr-o zi ati fost pe deplini fericiti si ca a fost asa dupa cum ati gandit. Atunci ati fost in fluxul energiei universale, iar fiinta divina din voi nu a facut nici un efort pentru a primi ceea ce era de primit. Ca sunt asa putine astfel de zile, asta este alta problema. Sau de ce sunt asa de putine ? Sau de ce nu putem fi asa tot timpul ?

                  Pentru ca traim tot mai mult in aceasta conditionare materiala si sociala. Pentru ca ne acoperim de tot felul de convingeri limitative. Pentru ca nu avem curajul sa privim in interiorul nostru, in adancul fiintei noastre si sa vedem adevarul din noi, sa ne vedem adevaratul potential. Pentru ca daca am avea curajul, daca ne-am da voie sa coboram in profunzimea noastra, am descoperi acea fiinta divina care suntem, l-am descoperi pe Eu Sunt, am descoperi ca suntem Iubire pura. Am descoperi ca fiinta divina din noi nu mai trebuie sa faca nici un efort, ci doar trebuie sa fie Fiinta. Si vin acum si intreb, daca iti pui intrebari, ce fel de intrebari iti pui ? Pentru ca astfel de intrebari iti definesc cumva directia in care te indrepti. Daca intelegem ca in esenta suntem fiinte spirituale si ca dezvoltarea noastra include implinirea acestei laturi, atunci va trebui sa incepem cu intrebarile primordiale, referitoare la ce si cine suntem noi de fapt. Cu cat ne intrebam mai des si profund, cine suntem, ce vrem, ce suntem in stare sa facem, care ne este scopul in viata, cu atat ne indreptam mai mult spre aflarea adevarului din noi.

                Spuneam ca traim intr-un camp infinit al tuturor posibilitatilor. In momentul in care punem intrebari, acest Univers plin de posibilitati este obligat, daca putem sa zicem asa, sa ne dea niste raspunsuri. Adica din acel proces de interactiune al constiintei cu propriul Sine, vom incepe sa facem alegeri, vor aparea primele indicii care sa raspunda intrebarilor. De aici incep sa apara intuitia, sincronicitatile sau inspiratia. Sau raspunsurile pot veni sub forma unor coincidente, intimplari, evenimente, revelatii. Cere si ti se va da. Nu trebuie sa cautam raspunsurile, ci doar sa punem intrebari iar Universul stie ce sa ne raspunda pentru ca el este in interiorul nostru, este martor la toata framantarea noastra. Tot ceea ce ne framanta, toate intrebarile isi au raspunsul in interiorul nostru, acolo in Universul nostru interior, care nu este decat o extensie a Universului Infinit.

              Ati sesizat la copiii mici acea varsta a intrebarilor ? Vine o vreme cand ne asalteaza cu : de ce, cum, unde, dar de ce, ce, de unde vine, in ce fel, etc. Ei doar intreaba. Si in timp ce intreaba, isi vad de joaca lor, nu sunt preocupati prea mult de raspunsuri. Iar noi parintii, familia in general, suntem Universul lor si suntem obligati intr-un fel sa le dam niste raspunsuri. Cum vi se pare ? Intrebati, nu incetati sa puneti intrebari, voua insiva, Universului. Intrebati-l pe Dumnezeu, ramaneti in starea de solitudine si tacere si sigur veti primi raspunsuri. Manifestati acea curiozitate de copil si intrebati. Nu cautati raspunsuri, ci doar intrebati. Treaba voastra este sa intrebati. Treaba Universului este sa va raspunda. Cand cautam raspunsuri, ne atasam cumva de rezultate. Ne-ar placea ca raspunsurile sa fie cele pe care le dorim. Dar nu intotdeuna raspunsurile dorite sunt si cele mai potrivite pentru dezvoltarea noastra. Insa cand doar intrebam, accesam campul tuturor posbilitatilor din care va veni raspunsul cel mai potrivit noua, conform vibratiei la care a ajuns Sinele nostru in directa corespondenta cu nivelul la care am ajuns in cadrul evolutiei noastre. Noi alegem tot timpul, constient sau nu. De cele mai multe ori, realizam dupa ce vedem efectele. Constientizarea insa, ne ajuta sa alegem calea spre evolutie, ne ajuta sa ne descoperim cine suntem cu adevarat.



                Descopera si tu calea spre armonie  !!