Majoritatea oamenilor considera necunoscutul ca fiind una dintre marile temeri. Oamenii au aceasta frica de necunoscut. Si suntem inclinati sa credem asta, pentru ca nu-i asa, ne este frica de ceea ce nu stim, de ceea ce nu cunoastem. Este ca si cum am intra noaptea intr-o padure, spre exemplu. Nu stim ce ne asteapta acolo, ce pericole ne pandesc, ce animale de prada ne asteapta, pe unde sau pe ce carare sa mergem, etc. De unde vine insa aceasta frica de necunoscut ? Din necunoastere, nu ? Cand stim ce se afla dincolo, necunoscutul devine cunoscut si teama de necunoscut dispare. Si atunci poate ca ar fi mai bine sa lamurim lucrurile dintre cunoscut si necunoscut.
Care este relatia dintre ele si cum ne afecteaza fiecare dintre ele. Este o granita fina intre aceste concepte si cu cat le stapanim mai usor, cu atat teama noastra de necunoscut dispare. Sau poate ca lucrurile stau tocmai pe dos. Multi dintre noi, copii fiind, am trait teama primei zile de scoala, pentru ca nu stiam ce si cum va fi. Multi traim teama primei ore de sofat sau teama primului examen, etc. Daca ne situam in pozitia observatorului tacut, care nu judeca ci doar observa, am vedea ca in fiecare experienta pe care o traim si in care consideram ca ne este teama de necunoscut, aceste doua situatii sau concepte daca vreti sa le spunem asa, exista in acelasi timp. Frumusetea consta in faptul ca tot timpul necunoscutul se transforma in cunoscut. Chiar asa si este. Puteti sa va analizati singuri toate situatiile in care v-a fost frica de necunoscut si veti observa ca toate s-au transformat in cunoscut pana la urma. Si atunci, ce este cunoscutul ?
Este ceea ce mintea constienta stie ca s-a intimplat deja, ca a devenit experienta noastra deja. Are amintirea acelui lucru sau situatii care s-a mai intimplat deja, cauta in memoria interna si-ti spune sa stai linistit ca stie despre ce este vorba. Si asa deosebim oamenii stapani pe situatie de cei speriati care nu stiu cum sa reactioneze. Cand ai mai trecut printr-o situatie si o intilnesti din nou, stii cum sa reactionezi. Mintea cauta amintirea acelei experiente si o aduce imediat in prezent prin emotie. Cand insa da de ceva nou, necunoscut, mintea va cauta explicatii pentru ce se intimpla pana va gasi o explicatie logica, care sa ne linisteasca. Ea nu sta locului o clipa. Dar cum s-a intimplat, de ce s-a intimplat asa, dar ce este asta, de unde vine, ?etc. Cu cat dureaza mai mult acest proces de cautare, cu atat starea de neliniste, de frustrare, de anxietate, nervozitate, teama, va dura mai mult. Si continua sa puna astfel de intrebari, pana ce noua situatie va deveni deja experienta, adica o vom integra in fiinta noastra. Atunci cand ea este integrata in fiinta noastra, inseamna ca ea a devenit cunoscuta pentru mintea noastra. Necunoscutul s-a transformat in cunoscut si teama de necunoscut se transcende.
Astfel necunoscutul ajunge sa devina amintire pe care mintea constienta o poate accesa cand are nevoie de ea. Orice lucru, situatie, experienta, prin care trecem, devine amintire. Dar atunci, ce este de fapt necunoscutul ? Nu este altceva decat acel camp infinit al tuturor posibilitatilor, despre care am mai amintit si din care noi alegem. Daca revenim la exemplul cu padurea, acolo vom gasi toate posibilitatile pe care le gandim, despre care credem ca le putem intimpina. Este vorba despre experientele pe care noi insisi le proiectam asupra noastra. Cred ca mai tineti minte relationarea dintre propria constiinta cu propriul Sine. In acest context, credeti ca am putea spune ca de fapt oamenii se tem de cunoscut si nu de necunoscut ? Cum vine asta ? Pai nu era vorba ca ne temem de necunoscut, de ceea ce nu cunoastem ? Pai hai sa punem altfel intrebarea. Cum putem noi oare sa ne temem de ceva despre care nu stim ce fel de experienta ne va aduce ? Abia atunci cand traim acel eveniment, situatie in care ne aflam la un moment dat, cand il experimentam efectiv in prezent si simtim ce ne transmite, ce emotii produce in interiorul nostru, abia atunci putem spune despre ce este vorba. Deci, pana atunci cum putem spune ca ne este frica de necunoscut ?
Dar in timp ce experimentam necunoscutul, el se transforma deja in cunoscut, pentru ca tocmai il experimentam, devenind astfel amintire pentru mintea noastra. Si atunci ? Ei bine, noi oamenii ne temem de fapt de cunoscut. Pentru ca acum cunoastem necunoscutul, tocmai il traim si-i vedem, simtim, efectele. Iar a trai in cunoscut, inseamna de fapt a trai in amintiri, a trai in ceea ce s-a intimplat deja. Iar a trai in trecut, parca am mai discutat ca nu e tocmai indicat. Bineinteles ca ne referim la trecutul, la evenimentele trecute, mai putin placute, ca sa nu le spunem altfel, pentru ca la cele care ne-au produs bucurie este placut sa ne intoarcem. Ce se intimpla de fapt cand pasim in necunoscut, dincolo ? Sufletul cunoaste libertatea de miscare. Cunoaste neconditionarea. Scapa de limitarea conditiei umane si sociale, scapa de timp si spatiu. Scapa de teama, de iluzii. Deci, de ce anume ne temem cel mai tare, de fapt ? Cand sufletele noastre pasesc in necunoscut, se simt libere de orice limitare, pentru ca patrundem in spatiul infinitelor posibilitati, care devin disponibile pentru noi si asteapta ca noi sa alegem conform vibratiei la care a ajuns Sinele nostru.
Constientizarea acestei libertati, inseamna putinta de a renunta la trecut si de a imbratisa cu incredere necunoscutul, care este de fapt lumea reala a spiritului nostru. Noi spunem ca ne este teama de necunoscut, pentru ca de fapt avem niste temeri imaginare despre ceea ce ar putea fi sau intimpla intr-o anume situatie, lucruri pe care mintea nu stie sa le explice si atunci creeaza aceste temeri imaginare. Cand insa renuntam la conditionare si trecut, putem alege posibilitatea care va deveni noul moment acum. Fiecare moment pe care il traim este plin de posibilitati ce asteapta sa le alegem. Noi suntem cei care dam realitate fiecarui eveniment din viata noastra, scapand astfel si de amintirea unui trecut imaginar si de temerea unui viitor anticipat. Asadar, sa ne depasim teama de necunoscut sau de cunoscut prin trairea in aici si acum ! De cate ori n-ati spus sau auzit in jurul vostru : "m-am saturat de situatia asta, eu merg inainte, ce-o fi o fi" sau " eu merg cu Dumnezeu inainte" sau "am vazut cum este, nu mai vreau sa trec prin spaima asta, prefer orice altceva". Deci omul a cunoscut experienta cunoscutului, a simtit pe propria piele ce inseamna si mai degraba s-ar avanta in experienta necunoscutului, pentru ca simte ca poate alege altceva mai bun pentru el. Nu aveti senzatia cateodata ca vreti sa stiti mai mult despre ceva anume ? Nu simtiti ca vreti sa va aventurati in necunoscut, sa stiti, sa aflati, sa vedeti ? N-ati vrea sa mergeti pe Luna sau sa calatoriti prin Cosmos, prin marele Necunoscut, cu toate ca nu stiti nimic despre ce este pe-acolo ? Si mai intreb inca o data. De ce ne este de fapt teama ? Fii tu insuti, gaseste-l pe Eu Sunt, afla si constientizeaza ca esti o fiinta divina si toate temerile vor disparea una cate una !
Descopera si tu calea spre armonie !!
Care este relatia dintre ele si cum ne afecteaza fiecare dintre ele. Este o granita fina intre aceste concepte si cu cat le stapanim mai usor, cu atat teama noastra de necunoscut dispare. Sau poate ca lucrurile stau tocmai pe dos. Multi dintre noi, copii fiind, am trait teama primei zile de scoala, pentru ca nu stiam ce si cum va fi. Multi traim teama primei ore de sofat sau teama primului examen, etc. Daca ne situam in pozitia observatorului tacut, care nu judeca ci doar observa, am vedea ca in fiecare experienta pe care o traim si in care consideram ca ne este teama de necunoscut, aceste doua situatii sau concepte daca vreti sa le spunem asa, exista in acelasi timp. Frumusetea consta in faptul ca tot timpul necunoscutul se transforma in cunoscut. Chiar asa si este. Puteti sa va analizati singuri toate situatiile in care v-a fost frica de necunoscut si veti observa ca toate s-au transformat in cunoscut pana la urma. Si atunci, ce este cunoscutul ?
Astfel necunoscutul ajunge sa devina amintire pe care mintea constienta o poate accesa cand are nevoie de ea. Orice lucru, situatie, experienta, prin care trecem, devine amintire. Dar atunci, ce este de fapt necunoscutul ? Nu este altceva decat acel camp infinit al tuturor posibilitatilor, despre care am mai amintit si din care noi alegem. Daca revenim la exemplul cu padurea, acolo vom gasi toate posibilitatile pe care le gandim, despre care credem ca le putem intimpina. Este vorba despre experientele pe care noi insisi le proiectam asupra noastra. Cred ca mai tineti minte relationarea dintre propria constiinta cu propriul Sine. In acest context, credeti ca am putea spune ca de fapt oamenii se tem de cunoscut si nu de necunoscut ? Cum vine asta ? Pai nu era vorba ca ne temem de necunoscut, de ceea ce nu cunoastem ? Pai hai sa punem altfel intrebarea. Cum putem noi oare sa ne temem de ceva despre care nu stim ce fel de experienta ne va aduce ? Abia atunci cand traim acel eveniment, situatie in care ne aflam la un moment dat, cand il experimentam efectiv in prezent si simtim ce ne transmite, ce emotii produce in interiorul nostru, abia atunci putem spune despre ce este vorba. Deci, pana atunci cum putem spune ca ne este frica de necunoscut ?
Constientizarea acestei libertati, inseamna putinta de a renunta la trecut si de a imbratisa cu incredere necunoscutul, care este de fapt lumea reala a spiritului nostru. Noi spunem ca ne este teama de necunoscut, pentru ca de fapt avem niste temeri imaginare despre ceea ce ar putea fi sau intimpla intr-o anume situatie, lucruri pe care mintea nu stie sa le explice si atunci creeaza aceste temeri imaginare. Cand insa renuntam la conditionare si trecut, putem alege posibilitatea care va deveni noul moment acum. Fiecare moment pe care il traim este plin de posibilitati ce asteapta sa le alegem. Noi suntem cei care dam realitate fiecarui eveniment din viata noastra, scapand astfel si de amintirea unui trecut imaginar si de temerea unui viitor anticipat. Asadar, sa ne depasim teama de necunoscut sau de cunoscut prin trairea in aici si acum ! De cate ori n-ati spus sau auzit in jurul vostru : "m-am saturat de situatia asta, eu merg inainte, ce-o fi o fi" sau " eu merg cu Dumnezeu inainte" sau "am vazut cum este, nu mai vreau sa trec prin spaima asta, prefer orice altceva". Deci omul a cunoscut experienta cunoscutului, a simtit pe propria piele ce inseamna si mai degraba s-ar avanta in experienta necunoscutului, pentru ca simte ca poate alege altceva mai bun pentru el. Nu aveti senzatia cateodata ca vreti sa stiti mai mult despre ceva anume ? Nu simtiti ca vreti sa va aventurati in necunoscut, sa stiti, sa aflati, sa vedeti ? N-ati vrea sa mergeti pe Luna sau sa calatoriti prin Cosmos, prin marele Necunoscut, cu toate ca nu stiti nimic despre ce este pe-acolo ? Si mai intreb inca o data. De ce ne este de fapt teama ? Fii tu insuti, gaseste-l pe Eu Sunt, afla si constientizeaza ca esti o fiinta divina si toate temerile vor disparea una cate una !
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu