6 luni

                 Au trecut 6 luni de zile. A fost vineri, 30 octombrie. Parca a fost ieri. Astazi este sambata, 30 aprilie. S-a oprit cumva timpul ? Sau chiar nu exista timp ? Am mai spus ca vom face o discutie si despre timp, dar uite ca inca n-a venit timpul si pentru timp. Inca este durere, inca este suferinta in sufletele celor care au pierdut fiinte dragi. Mai tineti minte sufletele din Colectiv ? Ce s-a ales din sacrificiul, din mesajul lor ? Cati ne mai amintim de ei, in afara celor apropiati care le simt lipsa ? Numarul celor care au ales sa plece in colectiv a ajuns intre timp la peste 60 de suflete, 6 luni, 60 de suflete. Si ca sa fim mai aproape de adevar, sunt chiar 64 de suflete care ne-au parasit. Au trecut 6 luni de zile si suntem in luna a patra. Total 64. O cifra a carei vibratie se reduce la 1, care inseamna un nou inceput, o noua intentie, un bun inceput pentru un salt in constiinta.

                Un nou inceput care coincide cu momentul Invierii. Care moment ce ne aduce ?Trezirea la o noua constiinta, la un nou inceput. Credeti ca in Univers sunt coincidente ? Au murit ei, ca noi sa avem sansa unui nou inceput, sa putem renaste. Am vorbit zilele trecute despre ciclul viata, moarte, renastere, reinviere. Suntem foarte aproape de momentul Invierii si nu putem, nu avem voie, sa uitam sacrificiul lor. Astazi este o zi in care Mantuitorul se odihneste in mormant, o zi in care coboara cu Sufletul Sau in Intuneric pentru a face Lumina, inainte de marea minune a Invierii, iar crestinii cinstesc aceasta sfanta zi prin liniste, reculegere, aducere aminte si rugaciune. Suntem foarte aproape sa primim Lumina in sufletele noastre. Hai sa ne gandim si la ei si sa le trimitem Lumina, atat cat ne pricepem fiecare. Intentia sincera, din inima, conteaza cel mai mult.
            Calendarul mayas ne aduce azi un Ton 8, a carui energie ne conduce spre  echilibru perfect si armonie, ne invata si ne indruma spre valorile de urmat pentru a ne putea extinde campul constiintei la nivele tot mai superioare. Este un ton cu putere maxima ce pregateste echilibrul deplin. Si daca ne dam voie sa constientizam, astazi este o zi in care suntem mai linistiti, vibratia campului nostru energetic creste, emotia asteptarii Luminii o simtim cu totii, cautam prin interiorul nostru sa vedem ce mai putem arunca. Mai simplu spus, ne gasim intr-un echilibru mai armonios. Si cred ca multi simtiti ca asa este. Cum stiau mayasii astfel de lucruri acum mii de ani ?
             Iar simbolul zilei este CIMI, care semnifica Transmutarea, schimbarea profunda. Este semnul ciclului vietii, al mortii si renasterii. Este energia care ne sustine si ajuta sa ne eliberam de tot ceea ce nu ne mai este folositor. Este energia care ne ajuta sa ne predam cu dragoste in fata lui Dumnezeu. Este energia care te cheama spre moarte, in sensul de a renunta, de a dezintegra tot ce-a fost urat si rau si de a pasi spre reinviere, spre o transformare profunda, spre deschiderea catre nou, catre noua constiinta. Lucruri despre care am vorbit in aceasta saptamana a patimilor. Coincidente ? Stiau mayasii ce vom face noi azi ? Voua cum vi se pare ? Stie Universul ca azi ne pregatim sa primim energia profunda a trecerii la Lumina ? Suntem noi constienti de ceea ce ne-a pregatit Universul ? Haideti sa transmutam toate vibratiile joase, sa ne purificam si sa ne pregatim sa primim Lumina Divina !



                  Descopera si tu calea spre armonie  !!

Vinerea Mare

                 

                      In aceasta zi, crestinii si intreaga Biserica Ortodoxa, rememoreaza rastignirea si moartea Mantuitorului pe cruce. In Tara Sfanta, in aceasta zi se reface Drumul Crucii de catre pelerini, care pornesc in aceasta procesiune incepand de la Pretoriu si pana la Biserica Sfantului Mormant, semnificand drumul pe care l-a facut Hristos cu crucea pe umeri spre Golgota, locul rastignirii. Mai este numita si Vinerea Neagra, pentru ca este ziua in care Mantuitorul traieste cele mai grele patimi, judecata, batjocura, umilinta, schingiuirea, rastignirea, moartea. In aceasta zi Mantuitorul a fost rastignit pe Sfanta Cruce, a murit si a fost pus in mormant. Credinciosii obisnuiesc ca in aceasta zi sa tina post negru.

                  Macar in aceasta zi sa traim in liniste si sa rastignim in noi toate pornirile urate, toate gandurile necuviincioase, orgoliile si trufia. Putem sta in introspectie si sa constientizam crucea pe care o avem de dus. Tot ce aveti de eliberat si curatat puneti pe aceasta cruce interioara si rastigniti-le !

                        Descopera si tu calea spre armonie  !!

Renastere

                  Suntem in saptamana patimilor, cu energii multe si puternice. Cum le simtiti, cum le traiti ? Cred ca perioada in care suntem acum, in care vorbim de renastere, regenerare, reinviere, curatare, eliberare, innoire, face ca acest subiect sa-l putem accepta si integra mai usor. Pentru ca de fapt ce inseamna renastere pentru fiinta umana ? Ce straturi profunde trebuie sa atingem ca sa incepem sa intelegem acest proces de regenerare, de renastere ? Si la ce ne referim de fapt ? La corpul nostru fizic ? La sufletul nostru ? Cine trebuie sa renasca si cine observa ca renastem ? Si ce inseamna pana la urma renastere ? Si pentru ca ne apropiem si asteptam momentul Invierii, am putea sa spunem in loc de renastere, ca ne pregatim sa re-inviem ? Ce-a facut Iisus Hristos ? A murit ca sa poata invia. A trecut prin moarte ca sa poata renaste.

                  Ne-a aratat tuturor ca moartea este doar o etapa din viata noastra vesnica. Ne-a aratat tuturor ca putem transcende aceasta frica de moarte, care pentru noi, pentru mintea constienta, este una din marile frici pe care le experimentam in aceasta viata, daca nu cumva cea mai mare. Majoritatea oamenilor se tem ca daca mor, nu vor mai exista, nu vor mai fi aici, iar acest aspect alimenteaza aceasta teama de moarte. Nu trebuie sa privim prea departe ca sa intelegem ce inseamna acest proces, moarte-renastere. Doar sa ne uitam putin la natura. Sa ne uitam cu atentie la copaci, la flori, cum renasc acum in plina primavara. Ce-a facut natura ca sa renasca ? A trebuit sa moara putin, ca sa poata reinvia. Noua de ce ne este teama sa facem la fel ? 

              Credem ca o floare sau un copac nu au suflet ? Un copac stie ca este, ca exista, ca vine un moment in care isi leapada frunzele ingalbenite ca sa faca loc altora noi. El stie ca este un ciclu al mortii si renasterii. Moartea este pana la urma un mijloc prin care viata renaste, se regenereaza. In momentul in care intelegem acest aspect, capatam mai mult curaj, viata capata mai multa armonie. Hai sa ne privim corpul fizic mai indeaproape si vom vedea ca si el trece zilnic prin acest proces. Zilnic mor sute de mii de celule in corpul nostru ca sa faca loc altora noi. Am putea spune, daca sunteti de acord, ca murim in fiecare clipa, ca sa ne putem crea in continuare. Ciclul moarte-viata este prezent in noi in fiecare clipa. Corpul nostru se schimba tot timpul. Moare si renaste tot timpul. Este un proces care se deruleaza lent si din acest motiv noi nu-l bagam in seama, nu-l constientizam. In schimb, acum cand capatam cunoastere, lucrurile ar trebui sa se schimbe.

             Corpul nostru nu mai este ca la doi ani, nici ca la zece ani, nici ca acum o zi. Moleculele nu mai sunt aceleasi. Si totusi noi existam. De ce ne este teama totusi ? Pentru ca ne-am atasat foarte mult de acest corp pe care l-am primit si cu care am fost de acord la nivel de suflet si cu care ne-am identificat. Ne simtim atat de confortabil in el, incat uitam acest aspect, iar complexul ego-minte constienta, se agata cu disperare de singurul element palpabil - corpul fizic, mai ales daca se situeaza in pozitia frunzei care trebuie si stie ca o sa cada. Nimeni nu vrea sa fie in situatia frunzei, nici macar nu vrea sa-si imagineze. Refuzam o astfel de posibilitate. Acest aspect, de transcendere a mortii personale pentru a face loc continuitatii vietii, necesita o mare intelegere pentru a putea invinge aceasta aversiune fata de acest subiect delicat si in acelasi timp a acestei frici. Cine intelege ca viata este intretesuta profund cu moartea, va dezvolta o mai mare pasiune si apreciere pentru viata. Copilul face loc tanarului, care face loc adolescentului, care face loc adultului, care face loc batranului. Care dintre noi moare ? Cine pleaca si cine ramane ? Cine se sacrifica in favoarea cui ? De la nastere si pana la moarte, chiar si dupa, corpul nostru este intr-o continua transformare, moare clipa de clipa ca sa poata renaste mai frumos, mai puternic, mai armonios. Va puteti da voie sa acceptati aceasta idee ? Recunosc, este nevoie de putin sau mai mult efort, depinde de fiecare, ca sa putem digera un astfel de concept. Dar el este adevarat. Se intimpla in mod continuu. Sunteti constienti de asta sau nu ?

               Realizati sau va puteti imagina cum ar arata corpul nostru fizic, daca nu ar exista acest proces de moarte si regenerare a celulelor noastre ? Daca celulele ficatului nostru s-ar dezvolta intr-una fara sa moara, realizati ce ditamai ficatul am avea ? Daca celulele epiteliale nu ar muri si nu s-ar exfolia, va puteti imagina ce piele groasa am avea ? Fiecare celula isi are programata propria moarte, altfel s-ar intoarce impotriva propriului corp. Specialistii numesc acest proces moarte celulara programata. Organismul nostru are capacitatea de a se debarasa de celulele moarte sau imbatranite si de a reinnoi mereu tesuturile. Ganditi-va mai departe, la cate procese se intimpla in organismul nostru si veti intelege cat de adevarat si necesar este acest proces. Ca noi murim si inviem in fiecare zi. Ca murim si renastem in fiecare clipa. Ne este teama sa nu murim ? Adica aceasta intrebare isi mai are rostul cand noi murim tot timpul ? Putem oare intrezari la un nivel mai profund sacrificiul de sine pe care il fac celulele noastre in sensul renasterii noastre continue ? Celulele mor pentru ca asa vor ele, pentru ca se inscriu intr-un plan divin mai presus de noi, mai presus de intelegerea umana. In acest context, putem sa intrebam acum ce-a vrut sa ne transmita Iisus ? Ca sa renastem, trebuie mai intai sa murim. Ca sa rasara noul, trebuie sa moara vechiul. Ca sa acceptam noua constiinta, trebuie sa renuntam la vechile convingeri. Va suna familiar toate astea ? Le-ati mai auzit pe undeva ? Vreau sa va mai aduc aminte doar cateva versuri ale dragului nostru Eminescu :

         "Nu credeam sa-nvat a muri, vrodata "...

          ..........................................

          Ca sa pot muri linistit, pe mine
               Mie, reda-ma . " 

Gasiti usor poezia, este peste tot, cititi-o cu atentie si simtiti adevarul din ea.

            Da, atunci cand vom constientiza in toate straturile noastre ca suntem si facem parte din acest Univers, ca suntem Iubire, Infinit, Etern, ca suntem Eu Sunt Cel Ce Sunt, va disparea teama, frica de moarte, nu va mai exista nici separarea, nici izolarea. 

             Cand vom gasi observatorul din noi si cand vom afla ce inseamna sa fii observatorul tacut a Tot Ceea Ce Exista, atunci totul este doar potentialitate pura, constiinta pura, care nu se schimba, in timp ce experientele se schimba. Sinele nostru ne observa experientele prin care trecem si stie foarte bine ca nu putem ramane fixati intr-o pozitie, pentru ca ar insemna sa ramanem inghetati, sa nu mai evoluam, ori asta nu e posibil. Totul este evolutie.
              Probabil stiti, ati auzit, ca atunci cand murim sufletul paraseste corpul fizic. Dar sufletul este, el doar Este, asa ca nu are cum sa plece pentru ca el este peste tot si nicaieri si nu are unde sa se duca si nu a venit pentru ca nu avea de unde sa plece. Sufletul nostru este non-local, doar perceptia noastra face posibil sa-i dea o locatie in spatiu si timp in corpul fizic. Deci de fapt cine pleaca ? Nu e mai corect sa spunem ca pleaca corpul fizic ? Ca pleaca in pamant unde se descompune si se intoarce la elementele primordiale ale existentei ? Si ca de fapt sufletul este cel care ramane, iar noua ne este teama ca disparem odata cu acest trup ? Intelegerea acestor aspecte, necesita intr-adevar putina munca de transformare. Nu e greu, nu e usor ! Trebuie doar sa invatam a muri, vorba poetului. Sau sa acceptam ideea ca murim tot timpul.

            Nu vorbim de fapt despre intruparile sufletului, care isi alege de fiecare data un alt corp fizic si renaste de fiecare data in ciclurile vietii ? Nu inseamna ca de fapt trupurile sunt cele care vin si pleaca ? Si ca sufletul nostru este vesnic ? Deci, de ce ne este teama ? De o iluzie. Tot ceea ce este mai putin decat Iubire, Infinit, Etern, este o iluzie. Ni se pare ca viata este continua, credem ca este liniara, pentru ca avem amintiri care ne leaga de trecut. Alegand trecutul, prin repetarea experientelor trecute, aducand in prezent emotiile evenimentelor care s-au petrecut deja, nu facem decat sa impiedicam viata sa renasca, sa se reinnoiasca. Ori ca sa facilitam aceasta renastere, trebuie doar sa ne predam in fata mortii, sa ne abandonam, ca sa intrerupem aceasta liniaritate.
             Acest act de predare inseamna a te preda lui Dumnezeu, a trai in iubirea lui neconditionata. Aceasta abandonare nu o facem pentru cineva, nu exista nici o conditionare. Ea este o stare interioara pe care fiecare o traieste functie de nivelul lui evolutiv. Si acum face sens sa spunem ca moartea nu este dusmanul nostru, pentru ca intr-adevar se intrepatrunde si face parte din ciclul vietii. Un scenariu in care celulele corpului nostru ar decide sa nu mai moara si sa se divida intr-una, cred ca nu ne-ar placea. Si din aceasta perspectiva, daca vrem sa constientizam ca asa este, ar trebui sa avem o adanca recunostinta pentru procesul moarte-renastere, care se intimpla in interiorul nostru, pentru Planul Divin din care facem parte si la care participam cu totii, constienti sau nu. Pana la urma, notiunea de a muri devine una mistica sau mai bine spus noi o transformam intr-una mistica, cand ea de fapt este una reala si se intimpla in fiecare clipa. Refuzul celulelor, daca vreti sa spunem asa,  de a nu mai muri, se transforma la nivelul corpului fizic in tumori. Cancerul, este refuzul celulelor de a nu mai muri, de a se dezvolta la nesfarsit pana se extind in tot corpul si-l sofoca. Si acum cred ca acest ultim exemplu ar trebui sa ne faca sa intelegem cat de necesar este acest proces.
                 Sunt lucruri reale pe care ar trebui sa le cunoastem, sa le intelegem si sa nu ne mai fie teama de ele. Depindem de moarte ca sa traim. Murim ca sa traim. Spuneam ca aspectul mistic care se petrece este faptul ca acest proces are loc atat de subtil incat nu-l observam, este mult prea lent, iar noi ca fiinte umane simtim ca suntem aceeasi persoana, cand de fapt noi ne aflam in mijlocul unui proces nesfarsit de schimbare a formei. Intr-adevar este nevoie de o schimbare a constiintei ca sa acceptam astfel de aspecte, care pentru unii pot parea de neacceptat. Sa mor ca sa renasc ? Garanteaza cineva asta ? Da, sunt de acord ca aceasta viata dupa moarte nu poate fi inca demonstrata in lumea materiala. Atata timp cat suntem ancorati in aceasta conditionare nu avem cum sa demonstram.
              Cand transcendem insa aceste conditionari si patrundem in lumea reala a Spiritului, toate perceptiile se schimba. Gasiti-va intotdeauna starea de Eu Sunt si veti vedea ce simtiti. Avem in noi acest Plan Divin, in fiecare celula si cu toate ca luam cu noi acest plan cu fiecare moarte, el supravietuieste. Minune ? Noi insine suntem Planul Divin. Noi insine suntem campul infinit al tuturor posibilitatilor din care alegem sa manifestam. Noi insa continuam sa privim moartea si invierea Domnului ca pe ceva mistic. Dar iata ce perspectiva putem adopta. Sunt adevaruri spirituale care incet, incet, sunt sustinute si de descoperirile stiintei. Dar bineinteles ca fiecare alege in ce sa creada. Avem liber arbitru si-l manifestam asa cum credem de cuviinta ca-i mai bine pentru noi. Fiecare suntem in cautarea caii celei mai apropiate sufletului nostru. Putem sa ne gandim acum la momentul Invierii si din alta perspectiva si sa descoperim si alte semnificatii. Putem sa intelegem din alt unghi lectia pe care ne-o transmite Iisus rastignit si inviat. De maine, Joia Mare, incep Patimile cele grele ale Mantuitorului, cu tradarea, cu vinderea Lui, cu rastignirea, moartea. Ele sunt insa cunoscute si acceptate. Este o predare, o abandonare, in fata mortii ca sa faca loc Invierii, noii vieti. Totul se petrece in interiorul nostru. Totul devine o stare. Totul este o transformare, un proces de transformare mai bine spus. Dati-va voie sa-l traiti si veti vedea efectele.
                 Simti nevoia cateodata sa impartasesti cu prietenii sau cu grupul din care faci parte, ceea ce citesti , ceea ce-ti place ? Simti ca le-ar fi de folos ? Daca da, recomanda mai departe.



                     Descopera si tu calea spre armonie  !!

Saptamana Patimilor

                    Incepem probabil una dintre cele mai puternice saptamani din punct de vedere al vibratiilor energetice care ne vor incerca. Saptamana dintre Duminica Floriilor si Inviere, este cunoscuta crestinilor ca si Saptamana Patimilor, saptamana care precede Invierea, momentul pe care il asteapta cu emotie sufleteasca milioane de crestini. Este ultima saptamana din Postul Pastelui, fiind si cea mai aspra din acest punct de vedere. Mai este numita si Saptamana Neagra, in nordul tarii spre exemplu, in care toti crestinii se pregatesc pentru ziua Invierii Domnului. Dar mai este cunoscuta ca si Saptamana Mare, perioada in care se petrec cele mai mari patimi ale Domnului Iisus. In aceasta saptamana, Domnul nostru Iisus Hristos isi face intrarea in Ierusalim, chiar de Duminica Floriilor. In aceasta saptamana se petrec cele mai mari patimi ale Mantuitorului, tradarea, judecarea si mai apoi rastignirea pe cruce. Cuvantul patima, semnifica toate chinurile, durerile, scuiparile, bataile, rastignirea, moartea Fiului lui Dumnezeu pentru mantuirea noastra.

                  Este o saptamana liturgica intensa, fiind numita si saptamana deniilor, zilele acestei saptamani fiind considerate cele mai marete si sfinte de catre crestini. Deniile incep din seara de Florii si se termina in Vinerea Mare. In toate slujbele bisericesti se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pamant, inainte de Rastignirea si Invierea Lui. In ziua de Luni se face pomenirea lui Iosif, patriarhul cel vandut pentru treizeci de arginti si pomenirea smochinului neroditor. Ziua de Marti este dedicata pomenirii celor zece fecioare, cinci dintre ele avand candela fara ulei, semnificand nepasarea fata de ceilalti si cinci dintre ele avand candela cu ulei, semnificand evlavia insotita de milostenie. In ziua de Miercuri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat picioarele Domnului cu lacrimile sale si le-a uns cu mir, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos.
                          In sfanta zi de Joi din aceasta saptamana are loc Cina cea de Taina, in care sunt impartasite ultimile invataturi catre discipoli. Acum Mantuitorul da exemplu de smerenie, daruire si slujire celor doisprezece apostoli ai sai, prin pilda spalarii picioarelor. Acest obicei sau gest, traditie, se mai pastreaza inca si astazi. La noi, in unele biserici sau manastiri, aceasta randuiala se oficiaza de catre staretul locasului de cult, dupa sfanta Liturghie, cand spala picioarele a 12 credinciosi, in amintirea gestului facut de insusi Mantuitorul. La Cina Cea de Taina este instituita si Sfanta Taina a Impartasaniei. Tot in aceasta saptamana Iuda Iscarioteanul il tradeaza pe Mantuitor, culminand cu sfanta zi de Vineri, in care Mantuitorul este rastignit pe cruce. Ultima zi, Sambata Mare sau Sambata Pastelui, este zi de reculegere, in care credinciosii se pregatesc de veghe, este ziua in care trupul Domnului se odihneste in mormant. Sfintele Scripturi spun ca Iisus Hristos a prezis ca va fi tradat si rastignit, dar ca va invia in cea de-a treia zi dupa moarte. Stiindu-se aceasta, la mormantul sau este pusa paza romana, dar cu toate astea cand vin femeile sa-i miruiasca trupul, mormantul este gasit gol. Minunea s-a intimplat.
                   Invierea este biruinta asupra mortii si rautatii oamenilor, care in batjocura l-au numit regele iudeilor, punandu-i pe cap o coroana de spini. Tot in aceasta saptamana, in joia mare se vopsesc si ouale, nelipsite de pe masa oricarui crestin. Conform traditiei ouale se vopsesc in culoarea rosie, simbolizand sangele varsat de Mantuitor cand a fost rastignit pe cruce.

               O ultima saptamana ramasa pentru iertare, spovedanie, impartasanie si innoirea sufletului inainte de Inviere. Probabil in aceasta saptamana se vor rascoli in noi toate energiile nefolositoare care au mai ramas pe acolo. Probabil ne vom confrunta cu alte energii negative emise in jurul nostru. Drumul ascensiunii spre nivele mai inalte ale constiintei nu este unul tocmai usor. Nu intimplator am ales sa lucram si sa atragem langa noi atatea vibratii inalte, de-a lungul acestor saptamani. Sa le mentinem in noi si sa le crestem frecventa. Munca de curatare si eliberare nu este una usoara. Pentru unii poate fi un proces de lunga durata, dar intentia sincera este inceputul. Asadar avem parte de o saptamana cu multe incercari. Cu cat am atras mai mult langa noi vibratiile pe care le-am initiat de-a lungul acestor saptamani, cu atat vom trece mai usor peste provocarile acestei saptamani a patimilor.
                     Mayasii ne insotesc astazi cu un Ton 3, care ne sprijina in actiunile si gandurile noastre de curatare, alaturi de energia Crocodilului, care ne da forta sa pornim aceste intentii. Daca ne propunem ca in aceasta saptamana sa depasim toate provocarile, patimile, insotiti de toate vibratiile pe care le-am atras langa noi pana acum, cu siguranta vom reusi.
                       




                 Descopera si tu calea spre armonie  !!

            

Duminica Floriilor

                Am ajuns in ultima duminica de dinaintea Invierii. Este Duminica Floriilor, ziua in care Mantuitorul a intrat in Ierusalim, unde a fost asteptat si primit de multimea de credinciosi cu ramuri de maslin si finic. La noi, credinciosii poarta ramuri de salcie, semnificand astfel primirea pe care i-au facut-o Mantuitorului locuitorii Ierusalimului. Ramurile de salcie sunt sfintite si binecuvantate in biserica, dupa care credinciosii le duc la casele si gospodariile lor. Ele sunt asezate si pastrate la usi, ferestre sau in jurul icoanelor, tot timpul anului. Avand o mare putere de regenerare, ramura de salcie semnifica primavara, innoirea, renasterea naturii.

              Traditia ramurilor de salcie vine dintr-o legenda care spune ca Maica Domnului alergand spre locul rastignirii Domnului, ajunge in drumul ei la malul unui rau cu apa involburata. Ea se roaga la toate plantele s-o ajute sa treaca apa, insa niciuna nu o ajuta. Doar salcia isi apleaca crengile si o ajuta sa treaca apa. Maica Domnului, in semn de multumire hotaraste ca ramuri de salcie sa fie duse la biserica in Duminica Floriilor. Este o sarbatoare care nu are data fixa, ci este corelata cu Sarbatoarea Sfintelor Pasti si pe care crestinii o praznuiesc intotdeauna in ultima duminica dinaintea Pastelui. Popular i se mai spune si Duminica Patimilor. Aceasta sarbatoare a Floriilor aminteste si de vechea sarbatoare romana "Floralia", care se tinea la inceputul primaverii, fiind una importanta, in care romanii sarbatoreau pe zeita florilor, Flora. In semn de apreciere si importanta pentru aceasta sarbatoare, imparatii romani obisnuiau sa gratieze condamnatii din inchisori, drept pentru care mai era cunoscuta ca si Duminica gratierilor. Este duminica ce marcheaza inceputul celei mai importante saptamani, cea a Saptamanii Patimilor. Astazi Biserica a oranduit dezlegare la peste, a doua dezlegare la peste dupa cea din ziua Bunei Vestiri. Practic, incepe ultima saptamana din Postul Pastelui. Traditia populara mai spune ca asa cum este vremea de Florii, asa va fi si de Paste.
                  Tuturor celor ce poarta nume de flori si numai, Multi Ani si multe flori in viata voastra !

La Multi Ani  !!!

                       Descopera si tu calea spre armonie  !!

Sfantul Gheorghe

                   In fiecare an la aceasta data, 23 aprilie, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. Se cunoaste despre el ca este nascut pe vremea imparatului Diocletian, in Capadocia, undeva prin sec.IV-lea, fiind crescut in spiritul bisericii de parintii sai crestini. Nu se cunoaste data exacta a nasterii sale, dar scrierile bisericesti dau ca data de nastere in jurul anilor 275. In popor mai este cunoscuta ca si Sangiorz, sarbatoare ce marcheaza inceputul anului pastoral. Legenda spune despre Sfantul Gheorghe ca s-a inrolat in armata romana unde si-ar fi aratat usurinta de a manui armele si calitatile de mare luptator. Datorita calitatilor sale de mare luptator ajunge sa detina functii de conducere si chiar devine un mare tribun in armata romana, fiind apreciat de insusi imparatul roman.

                             Totodata el isi declara in mod public apartenenta la crestinism, fapt care ii atrage oprobiul imparatului Diocletian care da un edict impotriva crestinilor, urmand ca acestia sa fie arestati. Ca urmare este intemnitat si fortat sa renunte la credinta sa prin supunerea la diverse torturi fizice. Credinta in biserica, in Iisus Hristos, ii este atat de puternica incat nici o tortura nu-i zdruncina crezul. Martorii care au asistat la chinurile la care a fost supus, vazand atata darzenie, renunta la credinta lor in zeitatile pagane si trec la crestinism. Pe timpul intemnitarii sale, atinge trupul unui detiunt mort si acesta se trezeste din morti, convingand-o astfel si pe Alexandra, sotia imparatului Diocletian, sa se crestineze. Isi da toata averea saracilor si isi accepta soarta cu demnitate.
                    In cele din urma este condamnat la moarte, fiind decapitat la 23 aprilie, anul 303, langa zidurile cetatii Nicomedia. De asemenea si imparateasa Alexandra este condamnata la moarte. Trupul Sfantului Gheorghe este preluat de crestini si dus in satul sau natal unde este ingropat crestineste. In iconografie cel mai adesea este reprezentat calare pe un cal strapungand cu sulita un balaur, semnificand prin aceasta lupta dintre credinta si reacredinta, dintre bine si rau, raul fiind invins totdeauna de bine. Si astfel Sfantul Gheorghe devine purtatorul de biruinta, cel ce invinge prin credinta sa nestramutata in fata raului, a imparatului Diocletian reprezentat prin balaur.
                       Aceasta reprezentare in lupta cu balaurul vine si din legenda, una din legende, conform careia un izvor de apa ce alimenta o asezare de oameni, Silena, era pazit de un balaur, care cerea jertfe umane in schimbul accesului la apa de izvor. Fiecare familie trebuia sa aduca o jertfa pentru a imbuna balaurul. Soarta a facut ca intr-una din zile sa fie adusa spre jertfa in fata balaurului o printesa. Insa chiar atunci isi face aparitia Sfantul Gheorghe, care isi face semnul crucii si porneste lupta cu balaurul pe care il invinge strapungandu-l cu sulita, salvand-o astfel de la moarte pe printesa. Locuitorii sunt atat de impresionati de credinta si fapta lui, incat renunta la credinta lor pagana si trec la crestinism. Devine in timp un simbol al luptei pentru credinta, dreptate, pentru justitie, pentru onoare militara, multe armate preluand acest simbol. La noi, este considerat aparatorul si ocrotitorul Fortelor Armate Terestre. In acest an, sarbatoarea Sfantului Gheorghe se suprapune peste Sambata lui Lazar, cel inviat din morti de Domnul la patru zile de la moarte, zi in care se face pomenirea mortilor, o zi inainte de Duminica Floriilor, ziua in care Mantuitorul isi face intrarea in Ierusalim.
                   Celor ce poarta acest nume sfant, purtatorilor de biruinta si nu numai, le spun multi ani in Credinta si Lumina !

                     Astazi, calendarul mayas ne daruieste un simbol foarte puternic, Furtuna, simbol ce aduce o energie eliberatoare, care ajuta sa curatam tot ceea ce nu ne mai este de folos in viata noastra. Simbol ce se potriveste uimitor de frumos cu aceasta sarbatoare, care prin simbolul ei de luptator pentru biruinta, pentru dreptate, ne indeamna sa ne aliniem acestei energii. Tonul zilei este 1, cel ce initiaza actiunea. Deci daca ne propunem, daca intentionam, avem tot sprijinul divin. 

               Descopera si tu calea spre armonie  !!

Puterea de a fi gol

                 Mi-am propus astazi sa vorbim despre puterea de a fi gol. Orice lucru pe care-l stapanesti, pe care-l cunosti, devine o putere. Cunoasterea in sine este o putere. Si nu vreau sa ma refer la acele lucruri care chiar dau putere persoanei tale, identitatii tale sau personalitatii tale. Ci este vorba despre un altfel de putere, despre puterea de a fi gol, care putere descoperita, devine o maretie a fiintei tale, care permite Sinelui Tau sa straluceasca in Lumina fiintarii sale. Este vorba despre golirea de toate prejudecatile si de toate convingerile care ne acopera existenta in aceasta dimensiune.
                Vorbim despre capacitatea de a ne goli de toate lucrurile care ne impovareaza mintea. Este ca atunci cand vorbesti cu o persoana, sa ai capacitatea sa te golesti de toate conceptiile pe care le-ai putea avea despre persoana respectiva si doar s-o asculti din infinita ta goliciune, unde nu exista judecata, nici critica, nici aprobare, nici respingere, nici nimic altceva. A fi gol inseamna a te goli pe tine insuti de propriile conceptii despre tine, despre altii, despre tot. Inseamna sa devii observatorul tacut al tuturor experientelor care se manifesta in viata. Realizarea, atingerea si implinirea acestei stari este de fapt o putere, care atunci cand este capatata, nimic nu te mai poate dezechilibra. Avand aceasta putere, chiar si situatiile stresante par a fi parte din jocul vietii, din perfectiunea vietii.

                  Este o stare de Prezenta care doar este si, nimic altceva. Este o stare in care nu este nevoie de nici o pregatire, de nici un preambul pentru a face ceva specific, de nici o strategie de actiune, de nimic. Este ca si cum ne intilnim cu persoana de mai sus si nu ne facem nici o strategie de a o intimpina, de a discuta intr-un anume fel sau pe o tonalitate prestabilita, de a o aborda de la un nivel mai superior, etc. Pur si simplu ma intilnesc cu persoana respectiva si sunt observatorul acelei intilniri. Si totul se desfasoara din inima, din acea iubire neconditionata care face totul cu bucurie. Cumva totul decurge in mod natural si firesc. In aceasta stare te poti auzi, simti, ca esti gol pe dinauntru, ca te-ai golit de prejudecati si asta iti da constienta acestei puteri de a fi gol. Si frumusetea acum vine, pentru ca constientizezi ca acest spatiu nu este gol, ci este plin de iubire neconditionata.
                 Este maretia puterii interioare care se naste din liniste, din nimic, care nu are nevoie de judecati, de opinii, de nimic. Pare a fi o contradictie in ceea ce spun, pentru ca mintea noastra este invatata sa faca strategii tot timpul, cum sa abordam un subiect, cum sa relationam cu cineva, ce comportament sa adoptam, ce tehnici sa invatam ca sa fim mai competitivi, ce tehnici de relaxare sa mai studiem, cum sa devenim persoane mai bune, mai placute, cum sa socializam, etc. Toate sunt preocupari ale mintii si nu ne mai permitem sa accesam aceasta putere, sa ne golim. Si dupa o logica simpla invatata la scoala, cum sa ne golim daca noi tot timpul adaugam ? Intr-o discutie pe aceasta tema, cu un prieten, ma intreba cum sa faca aceasta golire, cum sa procedeze. Sincer, nu pot spune ca este vreun fel de tehnica. I-am raspuns ca este propria lui capacitate de a descoperi cum s-o faca.

             Si toti ar trebui sau ar fi benefic sa intelegem ca exista o cale pentru fiecare de a-si descoperi propriile puteri, despre orice putere am vorbi. Pur si simplu trebuie sa-ti dai voie tie insuti, sa permiti sa te golesti, sa permiti sa vina linistea in interiorul tau si atunci vei afla si ce inseamna puterea de a fi gol. Lasa sa vina aceasta stare, in mod natural. Ceea ce este fortat, nu este natural. Ceea ce ti se pare ca este greu, nu este natural. Ceea ce este din obligatie, nu e natural. Este o stare in care nu e nevoie sa stii nimic, in care nu e nevoie sa te pregatesti cu nimic, iar acest lucru iti poate aduce cea mai frumoasa stare de usurare. Usurare ! Usurarea ca nu trebuie sa mai fii stresat de cum trebuie sa te comporti sa nu cumva sa deranjezi, de felul cum sa-ti faci un discurs incat sa ai de castigat, de felul in care te imbraci si inca multe altele. Si daca vreti, coboram si la nivelul corpului fizic. Pentru sistemul imunitar este o desfatare sa nu mai fie in alerta tot timpul. E petrecere si voie buna in corpul nostru fizic atunci cand scapam de stres.
                Deci puterea de a fi gol se rasfrange asupra tuturor planurilor si starea noastra de plenitudine devine tot mai intreaga. Linistea, bucuria, iubirea, intelepciunea, increderea, armonia, toate vin sa ne intregeasca. Ce se intimpla de fapt cand venim cu o strategie prestabilita, la o intilnire, la o discutie, intr-o relatie ? Venim cu ceva care este de fapt de domeniul trecutului, venim cu o limitare, cu o conditionare. Ne-am obisnuit sa invatam, sa acumulam si apoi sa ne etalam cunostintele. Dar nu pentru a le impune. Invatam din teama de a nu ramane in urma, sa nu rada altii de noi. Atata timp cat lucrurile se desfasoara din teama, frica, nimic nu mai este natural. Deci nu este adevarata stare de Prezenta, nu e in concordanta cu Sinele Real, nu suntem noi, nu suntem Eu Sunt. Suntem deja in trecut, nu suntem in Prezent. Si de aici starea conflictuala.

                Am putea sa extindem si sa spunem ca aducem in discutia respectiva o alta dimensiune, o alta versiune a existentei noastre. Atunci cand permitem Sinelui sa ne conduca, el ne ghideaza in tot ceea ce facem astfel incat totul sa se desfasoare inspre binele suprem al nostru dar si al celorlalti. Si, pana si greseala, atunci cand noi credem ca gresim, face parte din perfectiunea Sinelui. Atunci cand esti gol, apare Sinele. El, umple tot spatiul pe care tu il lasi gol. El stie ce sa spuna, el stie ce este de facut, El te ghideaza, El este autocontrolul. Ca sa apara Sinele, trebuie mai intai sa fim goi, sa capatam puterea de a fi goi. Poate parea putin cam ciudat pentru unii, sa fii gol mai intai, ca mai apoi sa te umpli de stralucire. Este ca si cum ai vrea sa torni un lichid proaspat intr-un recipient vechi. Mai intai trebuie sa versi continutul vechi, adica sa golesti recipientul si apoi sa torni ceva nou, proaspat. Vrei sa simti Sinele cum iti umple fiinta ? Fa-ti curaj si goleste-ti mintea, interiorul de toate rezidurile, de toate conceptiile, de toate limitarile. Cum ? Pai, daca tot suntem la capitolul sau in saptamana iertarilor, de ce sa nu incercam sa iertam. Este o cale. Pentru fiecare exista o cale.
                 Astazi, Soarele incepe tranzitia in zodia Taurului, ceea ce ne va aduce perseverenta si continuitate in ceea ce ne propunem si simtul practic a ceea ce vrem sa infaptuim. Vrem sa ne golim ? Este un inceput favorabil. Tot azi, mayasii ne dau simbolul zilei, Bufnita, purtatoare de intelepciune si intentia zilei este de Ton 11, care ne indeamna la un nou inceput, la inaltare, la un salt in constiinta. Suntem inca sub influenta energiei transmutarilor, asa ca golirea interioara vine si ea ca o energie complementara. Sunt o gramada de sincronicitati care vin in intimpinarea si ajutorul nostru, o gramada de energii care ne amplifica campul vibrational. Credeti ca mai este ceva intimplator ? Voi cum simtiti ? Ne dorim sa ascensionam la nivele mai superioare ? Puterea de a fi gol, este si ea o cale, una din multele cai.

                 Descopera si tu calea spre armonie  !!

Saptamana Iertarilor

                    Credinta ne poarta incet, dar cu siguranta, catre momentul mult asteptat al re-Invierii sufletelor noastre. Ca sa putem renaste cu adevarat sufleteste, ca sa ne putem curata si elibera cu adevarat sufletele de toate poverile, cred ca cea mai buna cale este iertarea. Iertarea fata de noi insine in primul rand, fata de tot ceea ce credem noi ca am gresit. Iertarea fata de cei carora le-am gresit. Din aceasta perspectiva, hai sa lucram in aceasta saptamana cu vibratia iertarii si sa-i spunem saptamana iertarilor. Si fiecare, in felul lui unic, dupa sistemul lui de credinte, sa ne cerem iertare fata de tot ceea ce ne face sa ne simtim incomfortabil, fata de ceea ce ne simtim vinovati. Cu siguranta avem multe de iertat.

Iarta-ma !

                    Si cel mai important este ca prin iertare, prin atragerea acestei energii a iertarii, ne putem elibera fiinta interioara, ne putem apropia de cei din jur, putem sa-i iubim si sa-i apreciem din nou ca fiind suflete. Si este atat de frumos acest proces al iertarii. Pur si simplu pentru ca se petrece in noi. Nu e nevoie sa strigam in gura mare, nu e nevoie sa ne stie nimeni. Daca vreti, nici macar nu este nevoie sa mergem fizic in fata cuiva sa ne cerem iertare. Intentia curata din inima noastra, demareaza acest proces interior si ne creste vibratia atat de mult incat si ceilalti vor observa schimbarea. Nu e nevoie de cuvinte speciale, de ritualuri, ci pur si simplu fiinta ta trebuie sa-si doreasca acest lucru. Lasa sufletul sa-ti vorbeasca. Lui nu-i place supararea, vinovatia, invinuirea.

                      Sufletul nostru vrea sa ierte ca sa-si poata manifesta bucuria, iubirea fata de alte suflete. Poate sunt persoane in fata carora am gresit si nu mai sunt prezente langa noi sa le putem cere iertare. Rugaciunea de iertare, intentia curata din inima noastra va ajunge la cine trebuie. Saptamana trecuta am dedicat-o relatiilor. Iata ca acum iertarea vine ca o continuare, pentru ca totul se rasfrange in relatii. Si ce cale mai buna decat sa-i iertam pe cei cu care relationam si despre care credem ca gresesc in fata noastra. Poate credem ca propriul copil greseste in fata noastra si asteptam ca el sa-si ceara iertare. Oare noi n-am gresit in fata lor ? Ce-ar fi sa ne cerem noi primii iertare ? Sau inca mai consideram ca autoritatea adultului trebuie sa domneasca in continuare ? Ca parintele este mare, stie multe si trebuie ascultat in orice situatie ? Pana la urma, asa cum spunem adesea, greseala este omeneasca. Trebuie doar sa constientizam greselile, sa le acceptam si sa incepem sa iertam.

                 

                Daca nu iertam vom bloca vibratia iubirii sa creasca intre noi. Prin iertare redescoperim sufletele de langa noi, ii recunoastem ca fiinte spirituale. Cu cat iertam mai mult si din toata fiinta noastra, cu atat creste bucuria si recunostinta ca am readus la lumina si alte suflete. Fiecare purtam samanta dumnezeiasca in noi si atunci cand iertam, iarta si Dumnezeu odata cu noi. Vibratia iertarii face loc iubirii pentru aproapele tau. Iisus Hristos, rastignit pe cruce spunea : " Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac ". Iar noi sa nu putem ierta micile greseli ale noastre sau ale altora ? Haideti sa incepem aceasta saptamana cu aceasta intentie curata, de a ierta. Poate nu avem curajul necesar pentru a ne cere iertare direct in fata cuiva, poate nu avem curajul de a sta in genunchi in fata unui parinte, poate nu avem curajul de a sta cu capul plecat in fata partenerului de viata in fata caruia am gresit. Dar cu siguranta putem incepe sa stam in genunchi in fata lui Dumnezeu, in altarul nostru interior, sa stam de vorba cu el si sa ne ajute sa implinim iertarea. Nu se poate sa nu gasim calea spre iertare daca asta ne dorim cu adevarat. Parintele Arsenie Boca spunea ca daca noi nu iertam, nici Dumnezeu nu iarta.

                         Primul pas cu care incepem este sa spunem " Iarta-ma " ! Si ceva se va schimba. In Mine, in Tine, in Ei. Sunteti dispusi sa iertam o fiinta importanta din viata noastra ? Este vorba despre ego-ul interior, care ne tine intr-un vesnic conflict, care nu ne permite sa evoluam. Hai sa-l iertam si sa intelegem ca de fapt ne aduce in fata lectii din care invatam. Iertandu-l, il vom incarca cu iubire si-l vom ajuta si pe el sa se descarce de cat mai multe vibratii joase si totodata si pe noi.

                            Este un nou inceput de saptamana in care mayasii ne aduc un simbol foarte puternic, Jaguarul, ce ne aduce multa intelepciune si ne aliniaza cu Vointa Divina. Ori ca sa fim in Gratia Divina trebuie sa dam dovada de multa intelepciune, sa iertam si sa ne impacam cu toate fiintele, sa avem o relatie profunda cu tot ceea ce este. Este arhetipul care ne arata ca acum este vremea Marii Schimbari, de a ne deschide spre nou. Ne provoaca spre a trece in alt plan de constiinta. Prin iertare, putem trece intr-adevar la un alt nivel, mai inalt, de constiinta. Jaguarul este singurul simbol samanic din Calendarul Mayas si vine sa se manifeste tocmai la acest inceput de saptamana, sa ne arate ca prin iertare ne putem vindeca de ranile pe care le purtam in noi. Sa ne vindecam pe noi si sa-i ajutam si pe ceilalti sa se vindece. Jaguarul este ajutat azi si de Tonul 9, un ton de putere, care creeaza miscarea inainte. Practic, intentia acestei saptamani este sprijinita de energii benefice. Asadar, suntem ajutati. Da-ti drumul acestei vibratii de iertare din toata inima si veti observa efectele !

                       Descopera si tu calea spre armonie  !!

Copilul

               Astazi cateva aspecte referitoare la relatia cu copilul nostru. Cum ne crestem copiii si care este efectul relatiei pe care noi o imprimam asupra lor. Care este relatia noastra cu parintii nostri pentru ca si noi suntem copiii cuiva. Pentru ca multe aspecte le mostenim, pe altele le preluam si tot asa. Ce sunt de fapt parintii pentru noi sau noi parintii, pentru copiii nostri ? Parintii sunt persoanele care ne iubesc cel mai mult pe lumea asta, nu-i asa ? Asa declaram toti. Parintii sunt langa copii inca din primele clipe de viata, ii sprijina, ii cresc, etc. Parintii vor tot binele din lume pentru copiii lor si fac tot ce stiu pentru asta. Tot ce stiu ! Si cat este de adevarat, ca intr-adevar fac ce stiu.

                   Sau poate e mai nimerit sa spunem ca fac tot ce-au invatat la randul lor de la parintii lor, plus ce-au mai acumulat in viata lor. Putem da sfaturi copiilor nostri crezand ca e bine pentru ei, cu toate ca s-ar putea sa nu fie tocmai cel mai bine, pentru ca asa am fost si noi educati. Stim noi oare care este binele suprem pentru altcineva ? Hai sa ne situam in pozitia copilului si sa vedem ce ne spun parintii nostri, ca sa intelegem ce simt si copiii nostri, cand noi ii indrumam si le dam sfaturi. Ne incurajeaza atunci cand ne este greu, ne sustin si ne sunt alaturi mereu cu o vorba buna sau o alinare. Simtim iubirea lor. Nu ne mint, nu ? Sau ne mint, dar poate neintentionat, adica nu cu vreun vreun scop ascuns. Sau poate este pur si simplu nestiinta. Dar n-am avut si conditionari ? N-am avut si limitari ?
               De cate ori nu ni s-a spus ca n-avem voie sa facem cutare lucru sau sa spunem ce gandeam la un moment dat despre cineva sau despre o situatie ? Am fost cu siguranta si laudati, dar de cate ori am fost apostrofati ? De cate ori nu ni s-a spus ca avem si defecte ? Sau sa tacem ca nu stim nimic, ca suntem prea mici ca sa realizam nu stiu ce situatie. Nu ne-au certat atunci cand am gresit, in opinia lor, cu toate ca noi aveam dreptate ? Sau poate ne-au limitat sansele la speranta, spunandu-ne ca e un vis prea frumos pentru noi, ca nu e de nasul nostru ? Ori poate am mai luat si vreo doua palme, cine mai stie ? Ce sentimente se nasteau in copilul din noi in acele momente si unde se acumulau ? Putem sa ne transpunem in copilul nostru si sa-i simtim frustrarea atunci cand il certam sau ii interzicem anumite lucruri ? Sau am uitat sau le consideram parte din educatia pe care trebuie s-o dam mai departe ?
              Prin astfel de atitudini nu facem altceva decat sa-i limitam si sa-i conditionam. Trebuie sa facem in asa fel incat sa se simta liberi, daca ii iubim asa cum pretindem. Daca vii cu nota 10, iti cumpar nu stiu ce. Daca esti cuminte te las sa pleci in vacanta. Vorba cantecului lasa-ma papa la mare . In primii ani de viata, parintii sunt zeii universului nostru, asa ca asimilam fara discernamant tot ceea ce ne invata. Inca nu stim cine suntem, cu toate ca la nivel de suflet stim. Ca parinti, credem ca-i iubim atat de mult, incat ii scoatem din lumea copiilor si-i aducem in lumea noastra adulta, plina de dualitati. Ar trebui sa constientizam ca noi suntem primii formatori ai sistemului lor de credinte cu care pleaca in aceasta aventura numita viata.



                        Si daca este sa stam stramb si sa judecam drept, perioada asta in care ii dadacim, trebuie sa recunoastem ca este cam lunga incat nu le mai lasam libertatea sa-si formeze propriile opinii. Este indeajuns sa privim la pasari cum isi incurajeaza puii sa-si ia zborul, sa capete incredere in fortele proprii. Nu fac altceva decat sa le spuna ca pot. Sa dea din aripi, ca restul vine de la sine, ba chiar e o placere sa zbori. Noi de ce sa nu le spunem copiilor nostri ca pot ? Ca pot trai singuri daca-i lasam liberi ? Sa descopere si ei bucuria de a trai precum bucuria puilor de a zbura ? Ne este teama ca-i pierdem ? Exista pe undeva vreo samanta de egoism ? Pai cum ramane cu iubirea noastra pentru ei ? Iubirea adevarata neconditionata presupune sa le acordam toata libertatea si increderea noastra, mai ales cand credem noi ca gresesc. Nu ne bucuram cel mai mult cand ii vedem ca-si iau zborul, ca reusesc in viata, ca isi gasesc echilibrul ? Nu e o bucurie sa vedem ca descopera cine sunt si ce potential au ? Pentru asta nu trebuie decat sa-i lasam sa fie. Sa zboare. Sa le dam increderea ca pot. 

             Copiii rareori simt nevoia sa le vorbim. Cel mai adesea simt nevoia sa-i ascultam. Cel mai adesea simt nevoia sa fie egalii nostri. Cum ar fi sa ne schimbam perceptia despre ei si sa devenim noi egalii lor ? Ar capata mai multa incredere, mai mult curaj in fortele proprii ? Asta presupune sa facem un salt in constiinta noastra. La urma urmei, parintii sunt niste modele pentru copii. Copilul va deveni cine esti tu, asa ca fii tu in fiecare clipa cine vrei ca el sa fie sau sa devina !



                      Descopera si tu calea spre armonie  !!

Despre relatii

                    Spuneam ca intentia noastra pentru aceasta saptamana sa fie indreptata asupra relatiilor. De orice fel, de orice natura ar fi ele. Pentru ca noi traim prin relatii. Interactionam de cand ne trezim de dimineata si pana seara tarziu. Ele, relatiile, sunt o parte foarte importanta din viata noastra. Va faceti cand si cand un calcul sa vedeti cat timp petreceti la birou, alaturi de colegi ? Si cat de important este sa ai o relatie frumoasa, armonioasa, cu colegii langa care lucrezi sau cu care esti in contact direct ? Si nu te gandi ca ei ca trebuie sa-ti zambeasca primii sau ca ei sa vina sa-ti ureze pur si simplu o zi buna. 

               Fii tu primul care zambeste, care dai buna dimineata, care le strangi mana. Fii tu primul care-si deschide inima si ofera iubire. Probabil va intrebati ce inseamna sa oferi iubire sau cum sa oferi iubire unor colegi de munca. Nu trebuie sa te arunci in bratele colegilor si sa le spui ca-i iubesti, cu toate ca ai putea sa faci si asa si s-ar putea chiar sa le faci o surpriza placuta. Pur si simplu trebuie sa fii tu insuti. Daca permiti sufletului tau sa iasa la suprafata si sa-i intimpine el pe colegi, vei face totul cu bucurie. Sufletul nostru functioneaza la o frecventa inalta in mod normal si atunci cand ii permitem sa fie liber, campul nostru vibrational creste atat de mult incat ii cucerim pe cei din jur.

           Vibratia noastra ii atinge si pe ceilalti si vor simti iubirea noastra. Daca insa plecam de acasa si ne imbracam masca de serviciu, care iti impune sa ai o atitudine de sef sau una mai distanta, mai rece, sa nu cumva sa ne cada gradele, atunci pui o bariera in calea sufletului si nu-l mai lasi sa se exprime liber. In acest caz nu mai ai cum sa oferi iubire. Deci iubirea nu presupune sa te indragostesti de vreun coleg sau colega, cu toate ca nici asta nu este exclus, ci pur si simplu ceea ce faci pentru ei sa faci cu bucurie adevarata, pentru ca de fapt este bucuria ta interioara pe care o manifesti in exterior. Cum e in interior asa e si in exterior. Vibratia bucuriei adevarate se extinde in jurul nostru in mod natural si firesc, nu avem cum s-o oprim si nici nu vrem asta. 

              Un suflet adevarat nu stie ce inseamna egoismul, el vrea sa impartaseasca bucurie si celorlalte suflete, asta este rolul lui. Manifesta recunostinta pentru toate experientele de la servici, pentru ca toate vin in calea ta sa te ajute sa evoluezi, cu toate ca la momentul respectiv s-ar putea sa nu-ti convina sau sa nu le intelegi pe deplin. Fiind in bucurie si recunostinta, le vei intelege a doua zi sau mai tarziu. Multa lume nu realizeaza ca la nivel de servici se creeaza o constiinta colectiva, la care contribuim cu toti prin gandurile, actiunile noastre, prin atitudinea noastra sau prin comportamentul noastru. O energie pe care o influentam si care ne influenteaza. Si una este cand te incarci cu energie pozitiva si alta este cand te incarci cu energie negativa. Pentru ca plecam acasa cu acesta energie si o descarcam fara sa vrem in familie.

            Sunt foarte multe de spus despre relatiile de serviciu, pentru ca ele sunt cam majoritare in viata noastra, ne petrecem cea mai mare parte a zilei la serviciu, la un birou sau oriunde in alta parte alaturi de colegi si se rasfrang in viata particulara sau de familie. Ganditi-va ca petrecem o buna parte din viata la o slujba sau la un servici, cum vreti sa-l numiti. Bineinteles ca fiecare isi alege cum sa-si traiasca viata in relatia cu altii, depinzand de sistemul de credinte in care a fost crescut sau si l-a insusit de-a lungul vietii sale. Dar n-ar fi mai potrivit sa existi in acele vibratii mai inalte, de bucurie, recunostinta si iubire ? N-ar fi viata mai frumoasa, a ta si a celorlalti ? 

          Suntem intr-o perioada energetica extrem de benefica pentru a sustine astfel de vibratii. Tocmai de aceea am si venit cu aceste intentii saptamanale, inainte de portalul energetic al Invierii, sa ne crestem campul vibrational cat putem de mult. Vrem sa renastem, vrem sa reinviem sufleteste. Dar ce facem pentru asta, cum ne pregatim si cum asteptam acest moment ? Iubeste-ti aproapele !  Mai crede cineva ca este intimplator acest indemn ? Atata timp cat inca experimentam dualitatea, parerile, atitudinile, opiniile, alegerile si exprimarile vor fi impartite. Un suflet evoluat va respecta intotdeauna orice alegere. Exista o cale pentru fiecare. Constientizarea efectelor benefice ale relatiilor este una dintre ele. Astazi am facut referire doar la relatiile de serviciu, la cateva aspecte, dar relationarile sunt multiple, aspectele sunt mult prea diverse si timpul fizic prea putin pentru a le dezvolta pe toate, dar cu siguranta le vom mai aminti si in alte ocazii. 

                        Descopera si tu calea spre armonie  !!

Saptamana relatiilor

               Un alt inceput,  o alta saptamana. Daca suntem plini de bucurie, daca simtim cum este sa daruim si sa primim, daca simtim recunostinta in noi, atunci unde ar fi mai potrivit sa emitem aceste vibratii decat in relatiile noastre ? Deci sa ne concentram energia in cadrul relatiilor, sa lasam vibratiile pe care le-am atras pana acum sa se reverse asupra celor de langa noi, asupra celor apropiati, asupra celor dragi noua. Sa fie saptamana relatiilor. Sa fie o saptamana in care sa nu mai trecem pe langa cei din jur, fara sa-i observam. Si ei sunt suflete precum si noi suntem. O privire plina de apreciere fata de un coleg de servici. O privire plina de iubire fata de partenerul de viata. O privire plina de compasiune fata de cineva care trece printr-o situatie dificila. O privire plina de intelegere pentru copilul care greseste. Doua lacrimi pe obrazul unei persoane sarmane careia tocmai i-ai oferit ceva de mancare. O strangere de mana, o imbratisare calda.

              Si inca multe altele. Toate astfel de gesturi pot imbunatati relatiile dintre oameni. Toate manifestarile venite din iubire ne schimba viata in bine, a noastra si a altora. Sa nu mai privim relatiile ca pe ceva din care avem de castigat, ci am face bine sa ne gandim cu ce anume venim in relatia respectiva. De ce trebuie sa punem interesul personal inainte de toate intr-o relatie ? Daca procedam asa, inseamna ca am conditionat acea relatie. Intr-o relatie, indiferent de natura ei, e bine sa intram cu persoana adevarata care suntem, cu Eu Sunt. Nu trebuie sa avem sau sa cautam motive sa intram intr-o relatie. Cele mai frumoase si benefice relatii sunt cele in care fiecare creste si se simte liber fara a-i stirbi cu nimic cresterea si libertatea celuilalt. Este recunoasterea ca si celalalt de langa noi este tot un suflet. O relatie se dezvolta armonios atunci cand nu facem nimic din obligatie. Cand venim cu Iubire intr-o relatie, avem toate sansele ca relatia sa ne dezvolte si sa ne inalte sufletele.
                 O saptamana magnifica pentru toate sufletele !!



                             Descopera si tu calea spre armonie  !!

Intuneric si Lumina

                      Probabil ati auzit expresia de lucrator intru lumina. Si cand auzim despre cineva ca este sau se proclama lucrator intru lumina, ne asteptam dupa logica mintii constiente sa fie o persoana plina de lumina, aplecata doar spre lumina, care cauta doar aspectele pozitive si le respinge pe cele negative. A lucra in Lumina, nu inseamna doar a lucra cu aspectele pozitive, benefice, ci este nevoie si de integrarea Intunericului. Pentru fiecare dintre noi vine un moment cand trebuie sa ne exploram si partea mai intunecata a fiintei. Ca sa devenim asa zisi lucratori in Lumina, trebuie sa stim, sa avem intelepciunea tot timpul sa lucram si cu Intunericul. Pentru ca si partea mai intunecata face parte tot din fiinta noastra. Este acolo in noi, este constructia noastra. Este depozitul nostru in care aruncam tot ceea ce nu ne mai convine. Este ca o groapa de gunoi, daca vreti, in care depozitam resentimente, frici, temeri, experiente neplacute, rani emotionale, pierderi si tot ceea ce nu mai vrem sa stim. Le ingropam pe toate in Intuneric.

                       Cu cata generozitate preia acest Intuneric toate reprimarile noastre, le arhiveaza si le tine minte pe toate, iar noi il etichetam ca fiind partea noastra launtrica intunecata. De ce il etichetam astfel, cand el este doar o alta parte a fiintei noastre, care asa cum spuneam este atat de iubitor incat ne preia fara suparare toate insuccesele, toate frustrarile, toate convingerile invechite, toate lipsurile ? Si apoi ne batem cu pumnul in piept ca ne indreptam spre Lumina. Noi vrem Lumina ! Si cu partea mai intunecata ce facem ? Cui o dam ? Putem s-o rupem asa pur si simplu din noi sau incercam s-o transformam ? Sau ar fi mai bine s-o acceptam si s-o luam si pe ea in calatoria noastra spre Lumina ? Nu trebuie sa fugim de Intuneric si in nici un caz nu trebuie sa ne fie teama de aceasta parte din noi, pentru ca mai devreme sau mai tarziu tot ne vom confrunta cu ea. Avem nevoie de Intuneric ca sa putem vedea Lumina ! 

                  Important este sa constientizam ceea ce vrem sa facem pentru a putea aprinde o lumina. Subtilitatea drumului catre lumina consta in transformarea partii mai intunecate astfel incat sa ne bucuram pe deplin de viata si de energia creatoare pe care o avem. Lumina si Intunericul fac parte din realitatea duala in care traim. Nu putem exclude intunericul din viata noastra, dupa cum nu putem exclude noaptea din realitatea noastra. Noaptea ne ofera cel mai bun timp pentru odihna si refacerea corpului, cu toate ca noaptea este asociata Intunericului. Exista un echilibru intre Lumina si Intuneric. Universul exista in echilibru si face totul pentru a exista acest echilibru. Cum ar fi daca ar exista doar ziua, ar fi prea multa lumina nu-i asa ? Daca stam tot timpul in Soare, ne vom praji, corect ? Avem nevoie si de Lumina si de Intuneric. Trebuie sa iubim in egala masura aceste aspecte. Avem nevoie in aceasta lume duala si de polaritate. Exista si bine si rau, exista si inalt si scund, exista si frumos si urat. Si toate celelalte.

                    Constientizarea ca ele sunt de fapt complementare si ca dau o nota mai intensa experientelor noastre, ne conduce la o integrare mai profunda a lor in fiinta noastra. Daca n-ar fi si partea "rea" a lucrurilor, am mai constientiza binele ? Nu spunem noi cateodata "ti s-a urcat binele la cap?" sau " ai uitat de unde ai plecat?". Daca toti am fi la fel de scunzi, oare am mai sti ce inseamna inalt ? Sau daca unul singur ar fi inalt si restul scunzi, cum ar fi ? Am considera poate ca este o anomalie sau un dezechilibru. Atunci cand imbratisam doar o anumita latura, doar un anumit aspect, de fapt suntem in dezechilibru, ne lipseste partea complementara. Va intrebati de ce exista femei si barbati ? De ce nu exista doar barbati sau doar femei ? Pentru ca sunt parti complementare. Una are nevoie de cealalta. Cate cupluri ati vazut ca sunt de aceeasi inaltime ? De ce un partener este mai inalt si altul mai scund si cum de se accepta aceste diferente ? Daca nu am accepta aceasta dualitate probabil ne-am mai gasi foarte greu un partener de viata. 

                  Creatia are nevoie de ambele parti ca sa existe si sa se dezvolte in continuare. Dumnezeu insusi a coborat in Intuneric, tocmai ca sa faca Lumina. Noi de ce sa negam aceasta latura, aceasta umbra a noastra ? Cand stam in Lumina producem si o umbra. Asezati orice obiect doriti in lumina si veti vedea ca apare imediat partea lui complementara, umbra lui. Stati voi insiva la soare si veti fi acompaniati imediat de umbra voastra. De ce sa fugim de ea, de partea intunecata, cand ea este a noastra si ne insoteste peste tot ? N-ar fi mai indicat s-o tratam cu iubire si s-o transformam in cel mai bun prieten, din moment ce este de nedespartit ? Iubeste-ti neconditionat "dusmanul" si-l vei transforma in cel mai bun prieten. In experienta umana avem intr-adevar dualitate si polaritate. Si ca sa le putem transcende, avem nevoie sa le experimentam.

                Trebuie sa experimentam partea mai "rea", ca sa putem aprecia partea mai "buna". Nu vom cunoaste frumosul pana nu vom sti ce este uratul. Nu vei cunoaste dulcele pana ce nu vei gusta amarul. Vei cunoaste cu adevarat bucuria dupa ce vei fi trait tristetea. Si exemplele pot continua la nesfarsit, pentru ca orice parte buna are si o parte mai putin buna. Este nevoie doar sa le gasim echilibrul. Daca chiar vrem sa fim lucratori in Lumina, atunci trebuie sa coboram in Intuneric si sa aprindem Lumina. Este ca si cum am patrunde intr-o incapere intunecata de care ne este putin teama si aprindem lumanarea. Dintr-odata se face lumina. Intunericul se transforma in Lumina. Noi facem Lumina. Noi insasi suntem Lumina !
                Daca privim cu teama spre ceva, acel ceva va ramane intunecat. Daca privim cu iubire spre acel ceva, il vom umple de Lumina. Asta face daca vreti un adevarat lucrator intru Lumina. De la o lumanare putem aprinde o mie de alte lumanari. Daruieste iubire persoanei de langa tine si o vei aseza in Lumina. Ofera o imbratisare plina de iubire si un zambet si vei aprinde o luminita in sufletul cuiva. Cu siguranta ii vei scoate din Intuneric. Aplica asta in viata ta si vezi daca-i adevarat. Nu trebuie si nu te obliga nimeni sa crezi tot ceea ce citesti. Intotdeauna adevarul se verifica pe pielea ta. Viata noastra este plina de zone intunecate. Cine le-a intunecat ? Noi. Cine le poate ilumina ? Noi.

                Trebuie doar sa avem curajul sa intram in acele camarute intunecate in care am depozitat tot felul de energii urate si sa aprindem cate o lumanare. Energiile negative se topesc atunci cand sunt in Lumina. Daca vrem sa scapam de intuneric atunci hai sa tinem lumina aprinsa ! Intunericul ca si Lumina este tot o forma de energie si ca atare daca rezonam cu el il vom atrage langa noi sau in viata noastra. Ele sunt forme opuse, dar nu pot exista una fara alta. Echilibru inseamna echilibrul dintre Lumina si Intuneric. Noi asociem Intunericul cu raul, cu tot ceea ce consideram noi ca este rau, cu toate ca nu exista rau in Intuneric. Este doar perceptia noastra de a duce raul in zona intunericului. De fapt si asta poate suna cam ciudat, Intunericul lucreaza in echilibru cu Lumina sau in armonie daca vreti. Si atunci cand vorbim de un "rau", vorbim de fapt despre un dezechilibru intre cele doua. Dam mai multa energie Intunericului decat Luminii si viata noastra devine putin mai intunecata, suntem mai anxiosi, mai depresivi, mai nervosi si etc.

             Cam asta se intimpla cand stingem Lumina. Stricam relatia dintre cele doua aspecte, stricam echilibrul. Dupa toate astea, credeti ca mai e asa de valabila expresia de lucrator in lumina ? Poate ar trebui sa-i spunem lucrator in Intuneric. Sau lucrator in Lumina si Intuneric. Sunt fatetele realitatii duale pe care o experimentam la momentul actual. A exclude una sau alta inseamna separare, limitare. Ori nu avem cum sa le separam, ele se intrepatrund precum ziua cu noaptea. Este principiul Yin/Yang. Yin-ul se transforma in Yang si invers. Intunericul vrea sa fie adus la Lumina ! Nu asta vrem sau ne-am propus toti, sa scoatem la suprafata, la lumina, aspectele negative din fiinta noastra ? Despre ce vorbim ? Nu noi suntem cei care tinem Intunericul in Intuneric ? Haideti sa-i mai aruncam din cand in cand cate o scanteie de lumina, sa luminam intunericul. Putem sa acceptam ideea ca si Intunericul simte nevoia de iubire ? Sa ne gandim de pilda la un copil parasit de parinti, caruia i s-a luat iubirea si care va aluneca usor in intuneric si va lua cu el si dorul de iubire. Intunericul simte nevoia sa fie iubit, sa fie recunoscut de Lumina ! Ofera ocazia Intunericului de a se lumina. Iisus Hristos ne spune : "Eu sunt Lumina lumii; cel ce imi urmeaza Mie nu va umbla in Intuneric, ci va avea Lumina vietii". Suntem intr-o perioada energetica foarte benefica pentru curatare, eliberare de tot ceea ce nu ne mai este de folos. Suntem intr-o perioada in care scotocim prin intunecimea sufletului, il pregatim pentru renastere. Ne pregatim pentru Inviere. Ce vreme perfecta pentru a scoate Intunericul la Lumina ! Calea de la Intuneric spre Lumina o fi cumva asemanatoare Invierii sufletului ? Voi ce parere aveti ?




               Descopera si tu calea spre armonie  !!

Abundenta

             Un subiect care cred ca preocupa pe toata lumea. Mai putin pe cei care au inteles ca acumularea materiala poate fi o bariera in dezvoltarea personala. Am propus ca aceasta saptamana sa fie una a recunostintei. Una in care sa fim recunoscatori pentru Tot Ceea Ce Exista. Cred ca vibratia recunostintei are legatura directa cu atragerea abundentei in viata noastra si din acest motiv cred ca este nimerit sa abordam si acest subiect. Si din acest punct de vedere, hai sa intelegem ca abundenta nu se refera doar la partea materiala, la a avea bani sau functii aducatoare de profit. Abundenta se manifesta sub diverse forme in viata fiecaruia. De pilda daca esti o persoana sanatoasa, poti considera ca e o forma de abundenta in viata ta si chiar asa este, daca vrei sa constientizezi acest aspect. Adica poti spune ca nu mai cheltuiesti bani pe medicamente, tratamente, vizite la doctor, etc. Acei bani pe care i-ai fi dat pe medicamente si tratamente, iti raman tie, deci e o forma de abundenta.
                Daca ai o familie fericita, la fel poti spune ca este o forma de abundenta in viata ta. Fericirea in familie te face mai echilibrat, mai linistit si te poti ocupa in liniste de alte proiecte care iti pot aduce abundenta materiala. In caz contrar ai fi poate nevoit sa apelezi la alte servicii care cu siguranta costa. Cred ca ar fi bine sau ar fi timpul sa ne schimbam perceptia despre abundenta materiala. Daca reusim sa facem aceasta schimbare, ne vom elibera de multe griji si stres. Referitor la bani, pentru ca aici este cheia, noi consideram banul ca fiind simbolul abundentei in aceasta viata. Ai bani, esti mare. N-ai bani, esti un nimeni. Cu aceasta paradigma trebuie sa lucram, pentru ca daca privim atent in jur mai toata lumea este inca sub aceasta influenta.

              Acest concept al abundentei prin prisma banilor trebuie privit putin mai relaxat, adica nu inseamna ca banii nu sunt buni, pentru ca ei totusi ne ajuta sa ne sustinem existenta, sa ne asiguram hrana de zi cu zi sau sa platim taxe. In sensul adevarat al abundentei putem avea bani cat de multi. Si nu cantitatea este importanta, ci modul in care vin acesti bani inspre noi, modul in care ii atragem. Ca sa atragem aceasta vibratie a abundentei in viata noastra, trebuie mai intai ca noi sa vibram in aceasta vibratie, sa existe in noi mai intai. Indiferent daca vorbim de bani, casa, masini sau orice altceva. Totul este energie vibrationala. Noi, suntem energie vibrationala. Secretul consta in vibratia la aceeasi frecventa, indiferent despre ce vorbim. Iubirea are o vibratie, frica are o alta vibratie, abundenta are o alta.
             Atunci cand ajungem sa rezonam cu ceea ce ne dorim, totul curge in viata noastra in mod normal. Cand traim aceasta stare, putem spune ca nu facem nici un efort ca sa obtinem tot ce ne dorim. Abundenta curge in mod firesc pentru ca am gasit frecventa vibratiei. Cand privesti la televizor, ai la dispozitie o telecomanda si schimbi frecventele pana gasesti postul potrivit. Cand ai gasit ceea ce cautai, te linistesti imediat, te relaxezi si primesti, traiesti, informatia dorita. Inseamna ca ai gasit frecventa. Esti in acel post, in acea vibratie, iti place ce privesti, ti se potriveste. Cam despre asta este vorba atunci cand spunem sa fim in rezonanta cu ceea ce cautam sau ne dorim. Bun, la televizor e simplu. Dar cum e in viata de toate zilele, cum gasesc frecventele potrivite? Cum fac sa gasesc frecventa banilor, ca asta e subiectul de care ne incurcam mai toti. Pai as putea spune ca frecventele in acest caz, sunt convingerile sau sistemele de convingeri pe care le avem despre ideea de abundenta si in mod specific despre bani.

               Pentru ca, constienti sau nu, majoritatea inca avem convingeri limitative (posturi tv) care nu ne permit sa prindem frecventa dorita. Nu toata lumea isi doreste la fel de multi bani. Unii isi doresc bani doar cat sa-si cumpere o masina, altii cat doar pentru o casa, altii etc. Si astfel sunt o groaza de posturi de cautat. Cu cat dam la o parte aceste convingeri, cu atat ne vom apropia de frecventa abundentei. Ce sunt aceste convingeri si de unde le avem ? Pai, cam tot ce-am acumulat in aceasta viata si pe deasupra ce-am mai si mostenit. De la familie, bunici si strabunici, scoala, prieteni, etc. Daca am fost crescuti intr-o familie unde ideea era ca " banii sunt o sursa a raului ", pentru ca uite ce a patit cutare din cauza banilor, normal ca la nivel subconstient aceasta idee devine o convingere, ca nu e bine sa ai bani multi, ca uite ce necazuri poti avea. Si in timp aceasta convingere devine chiar un fel de program dupa care vei functiona toata viata si care te va impiedica sa mai gasesti vreodata frecventa potrivita pentru abundenta.
               Daca ai fost crescut in ideea ca toti oamenii bogati devin avari, lacomi, rai si insensibili, cu siguranta iti acoperi la nivel subconstient aceasta frecventa a banilor. Iti vei dori sa fii o persoana buna, sensibila, mai degraba decat una rea. La nivel subconstient se face o asociere a banilor multi cu un om rau si atunci normal ca nimeni nu va alege raul. Sau exista ideea ca trebuie sa muncesti foarte mult ca sa obtii bani, ceea ce este o alta convingere limitativa. Daca familia a muncit din greu pentru bani, la fel trebuie sa fac si eu. Si voi munci atat de mult si greu pentru ei, incat nu-mi va mai ramane timp sa ma gandesc la ei cu dragoste, cu iubire. Nu voi mai avea timp pentru a-mi ridica vibratia pana la a-i iubi astfel incat sa-i atrag langa mine. Banii sunt energie. La nivel fizic ei sunt niste simple hartii, carora noi le dam o anumita valoare. Din aceeasi hartie se fac bancnotele si de 5 si de 10 si de 100. Conteaza valoarea pe care noi o dam acestor hartii.

           Dar la un nivel subtil ei sunt energie. Si de asemenea si ei au o frecventa vibratorie. Cautati postul potrivit si ei vor veni. Fii pregatit sa primesti informatiile pe care ti le ofera acest post al banilor. Deci este foarte important sa-ti recunosti convingerile care te impiedica sa ajungi la frecventa banilor. Cand le constientizezi, lucreaza cu ele pana reusesti sa le indepartezi si vei simti cum vibratia creste cate putin, vei simti cum atasamentul fata de bani se disipa si in schimb va aparea iubirea pentru ei, precum iubirea pentru copilul tau. Nu-ti iubesti copilul pentru ca asa trebuie, ci il iubesti pentru ca asa simti, pentru ca este natural si firesc. Banii trebuie sa vina langa tine la fel, in mod natural si firesc.
             Ei sunt energie si fiind energie inseamna ca sunt nelimitati. Deci putem avea nelimitat, daca avem acea constiinta a abundentei. De-abia atunci, vibratia banilor te va recunoaste, te va inconjura cu dragoste, iti va creste campul tau vibrational. Daca vei iubi banii, ei iti vor raspunde la fel. Nu este o iubire declarativa, doar din vorbe. Intreaba-ti prietenii daca iubesc banii si vezi cum raspund. Starea noastra naturala este sa fim in abundenta in toate planurile si din acest punct de vedere nu este nimic in neregula sa ne bucuram de bogatie, de bani sau de orice altceva atata vreme cat aceste bogatii nu ne poseda ele pe noi. Atata timp cat nu adoram banii si nu alunecam inspre lacomie, abundenta materiala manifestata fizic va fi o reflexie a abundentei spirituale. Cum ar fi daca ne-am schimba perceptia despre bani si sa incepem sa facem bani din pasiune si nu din obligatie ? Probabil ati citit sau auzit exemple despre persoane care si-au pierdut averea dar care au fost in stare sa se refaca intr-un timp destul de scurt. Asta pentru ca nu si-au pierdut vibratia abundentei. Au pierdut doar niste bani, niste hartii. Daca am iubi ceea ce facem, oare Universul va simti vibratia pasiunii noastre ? Mai este cazul sa ne facem griji, cand Universul stie in fiecare clipa de ceea ce avem nevoie ? Pune pasiune si daruire in tot ceea ce faci si Universul te va rasplati.

                Intrebati in jurul vostru si vedeti cati oameni vor sa fie bogati, sa nu aibe probleme financiare, sa nu duca lipsuri de orice fel. Toti vrem sa stam fara grija in privinta platii facturilor sau taxelor si cam aici se situeaza nivelul constiintei colective. In schimb cand ajungem la nivele superioare ale constiintei, vom realiza ca de fapt totul este la dispozitia noastra, ca noi suntem deja abundenta si ca nu trebuie sa mai cautam abundenta. Exista o abundenta divina care ne este oferita fara limite. Cand aceasta abundenta divina este implementata in constiinta noastra, emisia ei devine la fel, fara limite. Daca reusim sa constientizam ca abundenta este o calitate divina, atunci nu are rost sa mai cautam abundenta de orice fel ar fi ea in afara sinelui. A pretinde ca ai acumulat abundenta, duce la separare. Priviti in jur si vedeti cati vor sa imparta ce-au acumulat. A simti si trai abundenta devine o stare de constiinta.

                  O stare inalta a constiintei in care constientizezi ca totul vine in urma unui proces transformational ce-ti permite sa manifesti aceste calitati divine, de iubire si recunostinta fata de tot ceea ce este. O stare de constienta divina, prin care Divinitatea se exprima la nivelul nostru fizic. Manifestand recunostinta fata de ceea ce avem, dispare dorinta de a acumula abundenta, pentru ca ea este deja prezenta. A dori abundenta in viata ta, tine de conditionarea sociala umana. Cand depasim aceasta conditionare, depasim si dorinta de acumulare. Pentru cineva care traieste in constiinta saraciei, probabil va fi foarte greu sa dobandeasca abundenta. Inca o data, abundenta nu inseamna doar bani. Exista intotdeauna si pentru fiecare in parte, ceva, un lucru, un aspect, care ne produce multumire, bucurie, extaz, o stare de bine. Exista lucruri indestulatoare in viata noastra pentru care ar trebui sa manifestam recunostinta. Daca facem asta ne ridicam incet vibratia abundentei si vom ajunge sa traim in constiinta abundentei, sa absorbim acea energie creativa pe care o putem manifesta sub forma banilor daca asta dorim sau sub orice alta forma dorim. Trecem cu prea multa usurinta pe langa lucrurile care ne duc bucurie si ne concentram in schimb pe ceea ce ne lipseste, atragand astfel vibratia lipsurilor. Asadar, alege vibratia in care vrei sa traiesti. Iti poti schimba viata, schimbandu-ti felul in care simti, gandesti si vibrezi !



                      Descopera si tu calea spre armonie  !!