Renastere

                  Suntem in saptamana patimilor, cu energii multe si puternice. Cum le simtiti, cum le traiti ? Cred ca perioada in care suntem acum, in care vorbim de renastere, regenerare, reinviere, curatare, eliberare, innoire, face ca acest subiect sa-l putem accepta si integra mai usor. Pentru ca de fapt ce inseamna renastere pentru fiinta umana ? Ce straturi profunde trebuie sa atingem ca sa incepem sa intelegem acest proces de regenerare, de renastere ? Si la ce ne referim de fapt ? La corpul nostru fizic ? La sufletul nostru ? Cine trebuie sa renasca si cine observa ca renastem ? Si ce inseamna pana la urma renastere ? Si pentru ca ne apropiem si asteptam momentul Invierii, am putea sa spunem in loc de renastere, ca ne pregatim sa re-inviem ? Ce-a facut Iisus Hristos ? A murit ca sa poata invia. A trecut prin moarte ca sa poata renaste.

                  Ne-a aratat tuturor ca moartea este doar o etapa din viata noastra vesnica. Ne-a aratat tuturor ca putem transcende aceasta frica de moarte, care pentru noi, pentru mintea constienta, este una din marile frici pe care le experimentam in aceasta viata, daca nu cumva cea mai mare. Majoritatea oamenilor se tem ca daca mor, nu vor mai exista, nu vor mai fi aici, iar acest aspect alimenteaza aceasta teama de moarte. Nu trebuie sa privim prea departe ca sa intelegem ce inseamna acest proces, moarte-renastere. Doar sa ne uitam putin la natura. Sa ne uitam cu atentie la copaci, la flori, cum renasc acum in plina primavara. Ce-a facut natura ca sa renasca ? A trebuit sa moara putin, ca sa poata reinvia. Noua de ce ne este teama sa facem la fel ? 

              Credem ca o floare sau un copac nu au suflet ? Un copac stie ca este, ca exista, ca vine un moment in care isi leapada frunzele ingalbenite ca sa faca loc altora noi. El stie ca este un ciclu al mortii si renasterii. Moartea este pana la urma un mijloc prin care viata renaste, se regenereaza. In momentul in care intelegem acest aspect, capatam mai mult curaj, viata capata mai multa armonie. Hai sa ne privim corpul fizic mai indeaproape si vom vedea ca si el trece zilnic prin acest proces. Zilnic mor sute de mii de celule in corpul nostru ca sa faca loc altora noi. Am putea spune, daca sunteti de acord, ca murim in fiecare clipa, ca sa ne putem crea in continuare. Ciclul moarte-viata este prezent in noi in fiecare clipa. Corpul nostru se schimba tot timpul. Moare si renaste tot timpul. Este un proces care se deruleaza lent si din acest motiv noi nu-l bagam in seama, nu-l constientizam. In schimb, acum cand capatam cunoastere, lucrurile ar trebui sa se schimbe.

             Corpul nostru nu mai este ca la doi ani, nici ca la zece ani, nici ca acum o zi. Moleculele nu mai sunt aceleasi. Si totusi noi existam. De ce ne este teama totusi ? Pentru ca ne-am atasat foarte mult de acest corp pe care l-am primit si cu care am fost de acord la nivel de suflet si cu care ne-am identificat. Ne simtim atat de confortabil in el, incat uitam acest aspect, iar complexul ego-minte constienta, se agata cu disperare de singurul element palpabil - corpul fizic, mai ales daca se situeaza in pozitia frunzei care trebuie si stie ca o sa cada. Nimeni nu vrea sa fie in situatia frunzei, nici macar nu vrea sa-si imagineze. Refuzam o astfel de posibilitate. Acest aspect, de transcendere a mortii personale pentru a face loc continuitatii vietii, necesita o mare intelegere pentru a putea invinge aceasta aversiune fata de acest subiect delicat si in acelasi timp a acestei frici. Cine intelege ca viata este intretesuta profund cu moartea, va dezvolta o mai mare pasiune si apreciere pentru viata. Copilul face loc tanarului, care face loc adolescentului, care face loc adultului, care face loc batranului. Care dintre noi moare ? Cine pleaca si cine ramane ? Cine se sacrifica in favoarea cui ? De la nastere si pana la moarte, chiar si dupa, corpul nostru este intr-o continua transformare, moare clipa de clipa ca sa poata renaste mai frumos, mai puternic, mai armonios. Va puteti da voie sa acceptati aceasta idee ? Recunosc, este nevoie de putin sau mai mult efort, depinde de fiecare, ca sa putem digera un astfel de concept. Dar el este adevarat. Se intimpla in mod continuu. Sunteti constienti de asta sau nu ?

               Realizati sau va puteti imagina cum ar arata corpul nostru fizic, daca nu ar exista acest proces de moarte si regenerare a celulelor noastre ? Daca celulele ficatului nostru s-ar dezvolta intr-una fara sa moara, realizati ce ditamai ficatul am avea ? Daca celulele epiteliale nu ar muri si nu s-ar exfolia, va puteti imagina ce piele groasa am avea ? Fiecare celula isi are programata propria moarte, altfel s-ar intoarce impotriva propriului corp. Specialistii numesc acest proces moarte celulara programata. Organismul nostru are capacitatea de a se debarasa de celulele moarte sau imbatranite si de a reinnoi mereu tesuturile. Ganditi-va mai departe, la cate procese se intimpla in organismul nostru si veti intelege cat de adevarat si necesar este acest proces. Ca noi murim si inviem in fiecare zi. Ca murim si renastem in fiecare clipa. Ne este teama sa nu murim ? Adica aceasta intrebare isi mai are rostul cand noi murim tot timpul ? Putem oare intrezari la un nivel mai profund sacrificiul de sine pe care il fac celulele noastre in sensul renasterii noastre continue ? Celulele mor pentru ca asa vor ele, pentru ca se inscriu intr-un plan divin mai presus de noi, mai presus de intelegerea umana. In acest context, putem sa intrebam acum ce-a vrut sa ne transmita Iisus ? Ca sa renastem, trebuie mai intai sa murim. Ca sa rasara noul, trebuie sa moara vechiul. Ca sa acceptam noua constiinta, trebuie sa renuntam la vechile convingeri. Va suna familiar toate astea ? Le-ati mai auzit pe undeva ? Vreau sa va mai aduc aminte doar cateva versuri ale dragului nostru Eminescu :

         "Nu credeam sa-nvat a muri, vrodata "...

          ..........................................

          Ca sa pot muri linistit, pe mine
               Mie, reda-ma . " 

Gasiti usor poezia, este peste tot, cititi-o cu atentie si simtiti adevarul din ea.

            Da, atunci cand vom constientiza in toate straturile noastre ca suntem si facem parte din acest Univers, ca suntem Iubire, Infinit, Etern, ca suntem Eu Sunt Cel Ce Sunt, va disparea teama, frica de moarte, nu va mai exista nici separarea, nici izolarea. 

             Cand vom gasi observatorul din noi si cand vom afla ce inseamna sa fii observatorul tacut a Tot Ceea Ce Exista, atunci totul este doar potentialitate pura, constiinta pura, care nu se schimba, in timp ce experientele se schimba. Sinele nostru ne observa experientele prin care trecem si stie foarte bine ca nu putem ramane fixati intr-o pozitie, pentru ca ar insemna sa ramanem inghetati, sa nu mai evoluam, ori asta nu e posibil. Totul este evolutie.
              Probabil stiti, ati auzit, ca atunci cand murim sufletul paraseste corpul fizic. Dar sufletul este, el doar Este, asa ca nu are cum sa plece pentru ca el este peste tot si nicaieri si nu are unde sa se duca si nu a venit pentru ca nu avea de unde sa plece. Sufletul nostru este non-local, doar perceptia noastra face posibil sa-i dea o locatie in spatiu si timp in corpul fizic. Deci de fapt cine pleaca ? Nu e mai corect sa spunem ca pleaca corpul fizic ? Ca pleaca in pamant unde se descompune si se intoarce la elementele primordiale ale existentei ? Si ca de fapt sufletul este cel care ramane, iar noua ne este teama ca disparem odata cu acest trup ? Intelegerea acestor aspecte, necesita intr-adevar putina munca de transformare. Nu e greu, nu e usor ! Trebuie doar sa invatam a muri, vorba poetului. Sau sa acceptam ideea ca murim tot timpul.

            Nu vorbim de fapt despre intruparile sufletului, care isi alege de fiecare data un alt corp fizic si renaste de fiecare data in ciclurile vietii ? Nu inseamna ca de fapt trupurile sunt cele care vin si pleaca ? Si ca sufletul nostru este vesnic ? Deci, de ce ne este teama ? De o iluzie. Tot ceea ce este mai putin decat Iubire, Infinit, Etern, este o iluzie. Ni se pare ca viata este continua, credem ca este liniara, pentru ca avem amintiri care ne leaga de trecut. Alegand trecutul, prin repetarea experientelor trecute, aducand in prezent emotiile evenimentelor care s-au petrecut deja, nu facem decat sa impiedicam viata sa renasca, sa se reinnoiasca. Ori ca sa facilitam aceasta renastere, trebuie doar sa ne predam in fata mortii, sa ne abandonam, ca sa intrerupem aceasta liniaritate.
             Acest act de predare inseamna a te preda lui Dumnezeu, a trai in iubirea lui neconditionata. Aceasta abandonare nu o facem pentru cineva, nu exista nici o conditionare. Ea este o stare interioara pe care fiecare o traieste functie de nivelul lui evolutiv. Si acum face sens sa spunem ca moartea nu este dusmanul nostru, pentru ca intr-adevar se intrepatrunde si face parte din ciclul vietii. Un scenariu in care celulele corpului nostru ar decide sa nu mai moara si sa se divida intr-una, cred ca nu ne-ar placea. Si din aceasta perspectiva, daca vrem sa constientizam ca asa este, ar trebui sa avem o adanca recunostinta pentru procesul moarte-renastere, care se intimpla in interiorul nostru, pentru Planul Divin din care facem parte si la care participam cu totii, constienti sau nu. Pana la urma, notiunea de a muri devine una mistica sau mai bine spus noi o transformam intr-una mistica, cand ea de fapt este una reala si se intimpla in fiecare clipa. Refuzul celulelor, daca vreti sa spunem asa,  de a nu mai muri, se transforma la nivelul corpului fizic in tumori. Cancerul, este refuzul celulelor de a nu mai muri, de a se dezvolta la nesfarsit pana se extind in tot corpul si-l sofoca. Si acum cred ca acest ultim exemplu ar trebui sa ne faca sa intelegem cat de necesar este acest proces.
                 Sunt lucruri reale pe care ar trebui sa le cunoastem, sa le intelegem si sa nu ne mai fie teama de ele. Depindem de moarte ca sa traim. Murim ca sa traim. Spuneam ca aspectul mistic care se petrece este faptul ca acest proces are loc atat de subtil incat nu-l observam, este mult prea lent, iar noi ca fiinte umane simtim ca suntem aceeasi persoana, cand de fapt noi ne aflam in mijlocul unui proces nesfarsit de schimbare a formei. Intr-adevar este nevoie de o schimbare a constiintei ca sa acceptam astfel de aspecte, care pentru unii pot parea de neacceptat. Sa mor ca sa renasc ? Garanteaza cineva asta ? Da, sunt de acord ca aceasta viata dupa moarte nu poate fi inca demonstrata in lumea materiala. Atata timp cat suntem ancorati in aceasta conditionare nu avem cum sa demonstram.
              Cand transcendem insa aceste conditionari si patrundem in lumea reala a Spiritului, toate perceptiile se schimba. Gasiti-va intotdeauna starea de Eu Sunt si veti vedea ce simtiti. Avem in noi acest Plan Divin, in fiecare celula si cu toate ca luam cu noi acest plan cu fiecare moarte, el supravietuieste. Minune ? Noi insine suntem Planul Divin. Noi insine suntem campul infinit al tuturor posibilitatilor din care alegem sa manifestam. Noi insa continuam sa privim moartea si invierea Domnului ca pe ceva mistic. Dar iata ce perspectiva putem adopta. Sunt adevaruri spirituale care incet, incet, sunt sustinute si de descoperirile stiintei. Dar bineinteles ca fiecare alege in ce sa creada. Avem liber arbitru si-l manifestam asa cum credem de cuviinta ca-i mai bine pentru noi. Fiecare suntem in cautarea caii celei mai apropiate sufletului nostru. Putem sa ne gandim acum la momentul Invierii si din alta perspectiva si sa descoperim si alte semnificatii. Putem sa intelegem din alt unghi lectia pe care ne-o transmite Iisus rastignit si inviat. De maine, Joia Mare, incep Patimile cele grele ale Mantuitorului, cu tradarea, cu vinderea Lui, cu rastignirea, moartea. Ele sunt insa cunoscute si acceptate. Este o predare, o abandonare, in fata mortii ca sa faca loc Invierii, noii vieti. Totul se petrece in interiorul nostru. Totul devine o stare. Totul este o transformare, un proces de transformare mai bine spus. Dati-va voie sa-l traiti si veti vedea efectele.
                 Simti nevoia cateodata sa impartasesti cu prietenii sau cu grupul din care faci parte, ceea ce citesti , ceea ce-ti place ? Simti ca le-ar fi de folos ? Daca da, recomanda mai departe.



                     Descopera si tu calea spre armonie  !!