Despre echilibrul interior

       

            Vreau sa vorbesc putin despre acel echilibru interior, acea stare in care totul se ordoneaza in jurul tau, in care totul curge lin si devine parte din tine si nimic din exterior nu-ti mai creaza presiune sau stres sau altfel spus, exteriorul nu te mai afecteaza. Toate sistemele corpului functioneaza fara ca tu sa le simti. Adica nu ca nu le simti, dar ele isi vad de functia lor fiziologica fara sa te deranjeze. Nu te vor deranja decat atunci cand vei iesi din starea de echilibru. Este ca un sistem de alarma care te avertizeaza de prezenta unui intrus. Toata lumea se bucura cand vede un ceas elvetian conceput sa mearga la secunda, vesnic. Asa esti si tu cand esti echilibrat. Nimic nu te mai deranjeaza. Cand esti echilibrat vor veni langa tine oameni care vor sti sa te aprecieze, sa te admire, sa se bucure ca sunt langa tine. Cand esti echilibrat, totul in jur parca iti zambeste iar tu vei elibera bucurie si lumina in jurul tau. Vibratia ta inalta va face sa rezonezi cu astfel de persoane. Vei fi ca un acrobat, mereu in echilibru, cautand mereu solutii pentru starea de echilibru.

          Starea de echilibru daca ai atins-o, nu inseamna ca si ramai cu ea. Trebuie sa stii s-o pastrezi. Trebuie s-o exersezi, sa devii din ce in ce mai bun, sa simti ca esti una cu ea. Este ca si mersul pe bicicleta. Esti in echilibru atat timp cat continui sa pedalezi. Echilibrul este o stare care se castiga, care vine in urma unui intreg proces de transformare interioara. O transformare pe care o sustii singur, nu ca ti-ar impune cineva. Te poate sfatui sau indruma cineva, dar daca nu vine din interiorul tau, daca nu porneste de la tine, sa stii ca nu este cea adevarata. Este o stare care presupune sa fii tu insuti, sa stralucesti din interior. Este o stare in care tu constientizezi ca ai mai urcat o treapta pe scara constiintei. Tu singur realizezi ca ti-e mai bine cu tine asa cum ai devenit, ca esti mai bun, ca esti mai iertator, ca esti mai intelegator, ca esti mai intelept. Pe masura ce capeti echilibru, parca si mai mult devii echilibrat. Si-ti place asa cum esti acum, te umpli de bucuria ca te-ai descoperit. Pe un copilas il ajuti sa faca primii pasi, dupa care trebuie sa-l lasi sa  descopere lumea singur. Bucuria descoperirii trebuie sa fie a lui.Trebuie sa invete singur sa-si gaseasca echilibrul. Si odata gasit, incepe explorarea. Mereu vei gasi cate ceva de adaugat la starea de echilibru. Nu este, nu exista un capat de drum, un final. Altfel ar fi o aglomeratie de nedescris in acel punct final. Ar insemna ca acolo se opreste lumea. Nu, este o continua evolutie. Universul evolueaza odata cu noi si noi odata cu el. Este o dinamica in continua desfasurare. Daca nu intelegem bine acest aspect, cadem in capcana. Multi cred ca au evoluat destul, ca au obtinut ce-au dorit in viata, ca sunt oameni echilibrati daca au o casa, o familie, o slujba, o masina, sunt bine vazuti, apreciati, etc.. Dar daca intr-o buna zi pierdem aceste aspecte materiale, aprecieri si laude, mai suntem in echilibru? Mai simtim pacea si linistea sufletului?                    
            Acumularile materiale nu fac altceva decat sa creeze dependente si atasamente, care in final duc la suferinte si dezechilibre. Aspectul material este si el important in desfasurarea vietii, dar nu trebuie sa-l ridicam la rang de tel suprem, de scopul vietii. Este de altfel capcana in care cadem cel mai adesea. Daca ne lasam cazuti in aceasta capcana, inseamna ca inca nu suntem pregatiti pentru a ne gasi calea spre armonie, inseamna ca inca vibram la o frecventa joasa. Inseamna ca aspiratiile sufletului au fost acoperite de cele materiale. O fiinta echilibrata are drumul  deschis spre armonie, a atins deja alte nivele de constiinta si din aceasta postura intelege ca si ceilalti au nevoie de ajutor. Intelege ca si ceilalti conteaza si-si doreste ca totul sa fie un echilibru. Ce rost ar avea sa fie un echilibrat si restul dezechilibrati? Pentru ca un sistem sa functioneze echilibrat, toate subsistemele componente trebuie sa functioneze echilibrat. Daca o za se rupe, lantul se destrama. Este bine sa constientizam ca a fi in echilibru cu noi insine, in interiorul nostru, este in beneficiul tuturor , ca se va reflecta si in exterior.
            Cum e in interior asa va fi si in exterior. Cred in calea fiecaruia de a-si gasi echilibrul. Exista in fiecare dintre noi gandul creator de echilibru, doar trebuie sa-l lasam sa creasca, sa-i dam voie sa iasa la suprafata, sa prinda putere. Devenim, pana la urma, ceea ce gandim. Totul se schimba cand esti in echilibru cu tine insuti si cu tot ceea ce te inconjoara. Echilibrul interior presupune echilibru in toate planurile, mental, emotional, spiritual si fizic. Asta inseamna ca ai devenit un canal deschis si energia universala curge firesc si normal prin tine si se rasfrange in mod benefic asupra celor din jur. Asta inseamna ca vibratia ta energetica a devenit una mai superioara, iar altele care sunt mai joase langa tine vor avea tendinta sa creasca si ele. Asta este marele castig. Echilibrul la care ai ajuns se va rasfrange si asupra altora, contribuind astfel la ridicarea nivelului constiintei fiintei umane. In esenta, mesajul ar fi ca cu cat devenim mai echilibrati, cu atat punem mai bine in miscare legea rezonantei universale, care-i va antrena si pe ceilalti sa rezoneze cu noi, sa-si acordeze frecventa la una mai inalta, pentru ca la nivel subconstient nimeni nu vrea sa ramana in urma. Divinitatea a randuit pentru fiecare o cale de evolutie. Cand vei fi pregatit, cu siguranta o vei descoperi.

             Descopera si tu calea spre armonie  !!

         

Despre rugaciune

             Rugaciunea. Ce este ea de fapt si de ce apelam la ea doar cand suntem suparati, frustrati, la necaz sau la durere? Sa fie oare o invocare a unei forte nevazute in care ne punem sperantele in rezolvarea unor probleme? Si daca ne punem increderea in aceasta forta inteligenta, de ce o facem doar in astfel de momente? Daca totusi credem in ea, de ce nu o folosim tot timpul? De ce sa n-o purtam in suflet mereu? Si apoi de ce sa rugam mai mereu? Doar sa cerem? Invocam aceasta Forta Divina numai cand avem probleme sau necazuri pe care mintea constienta nu le mai poate rezolva? E ca si cum ai avea un partener si l-ai ruga tot timpul sa-ti rezolve problemele. Dar daca te-ar ruga si el? Tu cum te-ai simti? Divinitatea asta careia ii adresam rugaminti, oare vrea si ea ceva de la noi? Poate vrea macar sa-i multumim pentru tot ajutorul pe care ni-l da. Poate vrea sa fim recunoscatori pentru toate cate le face pentru noi. Sa fim recunoscatori pentru simplul fapt ca existam, ca traim aceasta experienta numita Viata. Si de ce ne adresam acestei Divinitati ca si cand ea este undeva departe, ca si cand n-am avea legatura cu ea? Sau ca si cum ar fi un fel de sef pe care nu-l poti deranja oricand? Si de ce simtim nevoia sa ne rugam Divinitatii, sa ne adresam lui Dumnezeu si nu sa ne rugam unui copac, spre exemplu? Ce ne indreapta gandul spre Divinitate? E ceva inlauntrul nostru care ne ghideaza?De unde vin toate intrebarile astea? Cum iau nastere aceste ganduri si de ce?

           Pentru ca am crezut ca ne putem descurca singuri. Pentru ca am dorit separarea de Divinitate. Pentru ca nu am inteles pe deplin ca facem parte din aceasta Creatie. Pentru ca nu am inteles ca putem trai decat in interconexiune. Pentru ca i-am dat prea multa forta ego-ului interior care ne-a facut sa credem ca suntem mai presus. Am ales sa rupem armonia sufletului si acum ne rugam s-o refacem. Am ales sa credem ca putem trai fara a fi in echilibru cu tot ceea ce ne inconjoara. Si atunci subconstientul ne ghideaza spre singurul loc unde ne simtim ca Acasa. Si atunci vine momentul cand incepe rugaciunea, un ajutor tainic de la Dumnezeu, care te ajuta sa-ti eliberezi sufletul de povara greutatilor. Prin rugaciune refacem de fapt legatura subtila cu Dumnezeu si instauram starea de pace si liniste. Rugaciunea este o stare, o traire, pe care o experimenteaza doar sufletul si pe care o resimtim apoi si in corpul fizic. Aceasta stare de bucurie a sufletului trebuie traita in permanenta, in toate clipele vietii, nu doar cateva minute cat ne rugam. Sa fim in permanenta legatura cu Creatorul a Tot Ceea ce Exista. Si atunci rugaciunea se va transforma intr-una de multumire, de recunostinta.

            Oamenii care se roaga au beneficii in multiple planuri, ridicandu-si vibratia fiintei. Un corp cu vibratie inalta nu se imbolnaveste. Stim deja ca o boala apare mai intai in plan subtil, mai apoi ajunge la corpul fizic. Stim ca nivelul psihic influenteaza nivelul fiziologic al intregului corp. Medicina clasica deja a inceput sa ne spuna multe lucruri in acest sens. Sistemul imunitar simte acea stare de echilibru din timpul rugaciunii si o transforma intr-o stare de liniste la nivelul intregului corp. Rugaciunea este ceva sacru, ceva despre care stiinta inca nu are explicatii detaliate. O rugaciune profunda poate reface echilibrul la nivel de suflet.

              Ne-am obisnuit sa-l rugam pe cel de sus sa ne implineasca tot felul de cereri. Asa am fost invatati de mici copii si asa ii invatam si pe copiii nostri.  Iar daca nu se implinesc, imediat devenim suspiciosi, chiar suparati sau nervosi. Bruma de credinta se pierde de tot. Dar nu constientizam ca insusi actul de cerere este o confirmare a lipsei. Atunci cand ne raportam la lumea materiala si uitam de Divinitate, incep sa apara problemele. Rugaciunea este puternica daca o facem intr-o stare de recunostinta, de smerenie a intregii fiinte. Atunci cand reusim sa coboram in altarul inimii, acolo unde este iubirea pura, acolo unde este fiinta noastra launtrica. Atunci cand mintea se uneste cu inima si gandim din inima, cand toate emotiile se strang in inima si pleaca spre Dumnezeu incarcate cu iubire neconditionata. Are putere atunci cand atingi un nivel superior de constiinta. Daca eu il rog pe bunul Dumnezeu de exemplu ca vreau o masina , voi primi inapoi experienta cererii de a vrea, adica voi trai starea de vreau. Cererea va fi traita in realitatea mea ca o stare de dorinta. Si voi ramane cu aceasta dorinta, ca vreau. Ca o rugaminte sa se manifeste in realitate, trebuie sa te vizualizezi deja in acea realitate, este ca si cum acea rugaminte s-a implinit deja, in cazul nostru deja ai masina si te plimbi cu ea.

Calea spre armonie !

       Asadar incepe prin a-i multumi lui Dumnezeu pentru ceea ce vrei, inainte ca tu sa ai in realitate. Pentru ca Dumnezeu stie deja ce stim noi, ce gandim, iar ceea ce stim si gandim se va manifesta in realitatea noastra. Ceea ce vrem noi pentru noi este de fapt ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi.  Cu cat este rostita mai des si cu intensitate , cu iubire si recunostinta, rugaciunea va  capata putere. Toata viata ar trebuie sa fie o rugaciune. Una de recunostinta pentru tot ceea ce avem, pentru tot ceea ce primim, pentru tot ceea ce experimentam. Dumnezeu ne cunoaste sufletele si stie ce ne trebuie inainte ca noi sa-i cerem. Si tocmai de aceea nu ar mai trebui sa-i cerem, ci doar sa-i multumim pentru ceea ce ne va trimite. Rugaciunile se vor implini la momentul potrivit, cand vom fi pregatiti sa le primim. Rugaciunea adevarata este cea de recunostinta, de multumire si nu de cerere. Trebuie doar sa ne descoperim drumul spre starea de recunostinta si atunci ne vom ruga cu adevarat.

              Descopera si tu calea spre armonie  !!

Echinoctiul de toamna

             Astazi, 23 septembrie 2015, are loc echinoctiul de toamna, cand ziua este egala cu noaptea. Lumina si intunericul sunt in echilibru. Acestea sunt aspectele fizice pe care le percepe toata lumea sau macar cei ce stiu de existenta lor, pentru ca sunt destule persoane care nu cunosc semnificatia acestei zile. Si ar fi bine sa incepem sa cunoastem cat mai mult din aspectele acestei zile. Si ma refer la aspectele subtile, despre care cred ca este important sa le cunoastem, pentru ca au influenta. Deci dincolo de faptul ca ziua este egala cu noaptea si ca este inceputul toamnei, vreau sa impartasim cateva aspecte subtile.

             Este unul din momentele importante ale anului, este un echilibru ce rezulta din dezvoltarea continua a fiintei umane iar acum devine un moment de perspectiva. Este un moment de rearanjare a timpului si spatiului dupa alte legi, dincolo de cunoasterea noastra. Poate fi un moment de referinta, in care putem vedea ce am facut si ce urmeaza sa facem, este un moment de transformari interioare. Ca fiinte umane, renuntam la ce nu mai este necesar, la ce a devenit toxic, la tot ceea ce ne tine pe loc sau chiar ne trage inapoi si incepem sa manifestam interes pentru crestere vibrationala, pentru creativitate si progres. Fiecare are parte de un proces transformational, functie de maturitatea spirituala la care a ajuns. Eliberarea de tot felul de credinte limitative cunoaste un nivel mai profund. Sunt lucruri de care poate nu suntem constienti , dar ele se intimpla. La un nivel subtil. Este un moment de echilibru in evolutia ta si poti pleca mai departe spre armonie. Este acel moment cand hotarasti unde, cum si cu cine pleci mai departe. Sau ce proiecte urmeaza sa incepi, ce abordare, ce viziune noua apare. Poate fi un moment in care renunti la unele relatii pentru ca ai realizat ca te tin pe loc, ca au devenit nocive sau ca-ti inhiba dezvoltarea.

                Este un moment cand iti refaci conexiunea cu Sinele interior, un moment de introspectie. Putem sa-i spunem ca este un punct de start catre ceva mai frumos, mai sanatos, mai spiritual. Este nevoie doar de putin curaj pentru a lua acest start intr-o cursa in care nu ai competitie, asa ca frica nu mai este o bariera sau hai sa spun, ca nu ar mai trebui sa existe frica. Spun asta pentru ca ego-ul face eforturi mari in aceasta perioada, de a nu te lasa sa urmezi Calea si poti avea parte de framantari interioare care -ti consuma toata energia. Dar tocmai acest echilibru iti da ragazul de a te reconecta cu Divinul din tine, de a-ti regasi linistea necesara acceptarii noilor conditii evolutive. Asadar poate fi asimilat cu un moment in care schimbam treapta de viteza cu una superioara, cu un moment de ascensiune accelerat. Constientizarea acestor reflectii duce la luarea deciziei cele mai potrivite in ceea ce priveste evolutia personala. Este starea de echilibru din care nu poti lua decizii gresite, este starea din care poti privi doar inainte. Dificultatile in a-ti gasi calea spre armonie parca scad, parca dispar in oceanul cunoasterii in care te simti din ce in ce mai bine, mai in largul tau. Decizia de a-ti urma Calea, devine astfel una usoara. Incepi sa simti armonia in toate aspectele tale. Este un salt in constiinta. Este un moment de schimbare, de transformare interioara. E un alt inceput. Asa cum totul in Natura se retrage in liniste asa trebuie sa procedam si noi. Este o analiza a lucrurilor trecute si a aspiratiilor viitoare. Ziua scade treptat iar noaptea se lungeste tot mai mult. Este timpul sa ne alegem Calea.

               Descopera si tu calea spre armonie   

Ce fel de prieteni ai ?

                   Prietenia. A devenit in ziua de azi un cuvant care nu mai are transparenta, a devenit ceva mai neclar. Parca nu-i mai simtim consistenta. Cati prieteni adevarati mai aveti in ziua de azi ? Cum depistezi ca ti-a mai ramas macar unul ? Ce s-a intimplat cu prietenii din copilarie ? Unde au disparut ? Ce i-a facut sa se schimbe ? Dar tu, te-ai schimbat sau ai ramas acelasi ?

                       Un prieten adevarat te ajuta sa te dezvolti, sa evoluezi. De la el ai ce invata tot timpul si normal ar fi, daca esti constient de acest lucru, sa-l pastrezi. Cand ti-e bine sau rau, el este langa tine. Asta este primul fel de prieten si vom mai vorbi despre el. Este cel mai important, ne ajuta in evolutia noastra si merita sa spunem mai multe despre el, dar mai intai sa-i cunoastem pe ceilalti. Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur. Daca am tine seama de cate proverbe avem, cred ca ne-ar fi mai bine.

          Al doilea prieten este cel pe care nu-l gasesti cand ai nevoie de el, adica nu te poti baza pe el, dar el este prieten declarat.Unei astfel de persoane ii place mai mult sa-i oferi, decat sa-i ceri si de la un astfel de prieten nu prea ai ce invata. Energia acestui om nu este benefica pentru tine. Te simte cand ai nevoie de el si dispare.

        Al treilea prieten este cel care iti taie elanul, care te saboteaza, care te sfatuieste sa stai mai bine in banca ta decat sa te apuci de nu stiu ce proiecte ca sigur nu vei reusi. Este omul care te face sa renunti la visele tale, pentru ca nici el nu are vise. Si-atunci tu de ce sa ai? Ca sa te indepartezi de el? Nu vrea nici sa te piarda, dar nici nu te lasa sa evoluezi. El se hraneste cu energia ta, iar tu vei simti obosit, molesit, epuizat. Parca iti dispare cheful de a mai demara ceva.

         Al patrulea prieten este cel profitor. Daca vede ca-ti merge bine, devine cel mai bun prieten al tau, dar sa nu cumva sa te apuci sa-i ceri ceva pentru ca astfel de oameni au un talent deosebit de a se face disparuti. Exact ca cel de care cand ai nevoie, nu-l gasesti. Asa ca sa ne alegem foarte bine prietenii in viata, pentru ca compania lor ne poate ajuta sa urcam, dar la fel de bine ne poate face sa coboram. Ne vor influenta pana la urma caracterul si personalitatea. Multe convingeri le preluam din cercul de prieteni, mai ales din perioada tineretii cand capacitatea de discernamant inca nu e bine formata. Sistemul de valori pe care incercam sa ni-l cream, este influentat de prieteni. De altfel se spune spune-mi cu cine umbli, ca sa-ti spun cine esti. Da, influenta nefasta se raspandeste cel mai repede. Daca acceptam sa traim intr-o vibratie joasa, vom dobandi acelasi caracter negativ.

         Mai avem al cincilea prieten, cel invidios, despre care cred ca poate fi cel mai nefast pentru noi. Dupa ce ca nu este un prieten adevarat, te poate si distruge, te poate calomnia fara prea mari pareri de rau. Pentru el remuscarea nu are semnificatie. Un astfel de prieten sta langa tine atata timp cat ii este lui bine. Cand se simte amenintat, va trece la contra atac, fara sa tina cont de metodele sau mijloacele folosite. Pentru el scopul scuza mijloacele. Cu o astfel de persoana nu poti crea o conexiune energetica. Daca constientizezi o astfel de relatie este bine sa renunti la ea.

          Mai avem al saselea, prietenul indiferent, cel care nu depune nici un fel de efort ca sa mentina o relatie. Adica nu face nimic ca sa mearga o prietenie. Daca tu faci lucrurile sa mearga, totul este ok, el se va simti bine si poate avea chiar avantaje. Daca tu nu te zbati, nu e nici o problema, nu-l va deranja cu nimic. Ce ai putea sa inveti de la o astfel de persoana? Nimic. Nu e bine sa ai asa prieteni, te vor seca de energie. Plictiseala si oboseala sunt primele stari pe care le vei manifesta in prezenta acestor prieteni. Nu ai ce invata de la acesti oameni si nu e bine sa-i pastrezi langa tine.

           Un prieten adevarat te face sa visezi, te inspira, te face sa fii in echilibru, poti sta langa el fara sa fie nevoie sa vorbesti ci doar sa-i simti vibratia. O prietenie presupune doua suflete care se cauta, care se recunosc si se gasesc. Devin suflete pereche si se pastreaza unul pe altul. Cred ca prietenia este o comoara pentru suflet. Daca esti in stare s-o pastrezi, devii tu insuti o comoara pantru celalalt. Pana la urma prietenia este o stare de a fi, de a accepta un partener asa cum este. Este o stare de nonjudecata. Nu-ti faci un prieten pentru ca ai un interes sau pentru ca are un aspect placut. Ti-l faci pentru ca asa simti, pentru ca rezonezi cu el, esti pe aceeasi frecventa cu el sau daca vrei, exista o compatibilitate. Se creaza o conexiune energetica in ambele sensuri, astfel ca dupa cateva minute de conversatie simti ca-ti este prieten, te simti bine langa el, iti creaza o stare de bine. Un astfel de prieten face ca in interiorul tau sa se produca transformari benefice profunde. Te motiveaza sa evoluezi in continuare. Nu e o simpla intimplare ca astfel de prieteni apar in viata noastra. Noi atragem astfel de persoane. Vibram la aceeasi frecventa, suntem compatibili. Sufletele se deschid fara teama ca ar putea fi ranite. Comunicarea devine libera si exprima cu adevarat sentimentele interioare. Sentimentul de siguranta te face sa te simti ca acasa.

              Cunoastem acum cateva ceva despre prietenii din jurul nostru. Daca devii constient de faptul ca gupul de prieteni care te inconjoara iti poate influenta modul de gandire si evolutia, nu ramane decat sa faci alegerea care-ti este cea mai de folos. Totul este sa constientizam cine suntem, cine vrem sa fim, cu cine vrem sa fim, calea pe care vrem s-o urmam.

           Descopera si tu calea spre armonie  !!

Despre boala

              Si boala este un aspect care ne poate influenta viata intr-un moment dat. Cred ca este cu atat mai bine sa stii despre ce este vorba, nu conteaza despre ce subiect vorbim, decat sa nu stii nimic. Lucrurile despre care nu stim nimic, ne agita, ne face sa nu ne simtim confortabil. Sunt lucruri despre care nu vrem sa stim nimic, pentru ca le consideram ca fiind rele. Boala este unul dintre ele. Parca ne ferim sa vorbim despre ea, nici nu vrem sa avem de-a face cu ea, tocmai pentru ca o consideram ceva rau. Teama de boala este citeodata mai puternica decat boala insasi. Dar adevarul este ca cu cat afli mai multe despre o boala, cu cat o cunosti mai bine, cu cat ii intelegi originea, cu atat o poti depasi mai repede. Este ca la un joc de sah, daca intelegi modul de gandire al concurentului, ii poti anticipa urmatoarea mutare. Sau cand mergi cu masina la un mecanic. Cu cat ii furnizezi mai multe detalii despre simptomele masinii, mecanicul gaseste mai repede defectiunea. Si cu cat si tu intrebi mai multe despre defectiunea aparuta, cu atat vei sti mai multe data viitoare.

                La fel si la medic.Mai multe raspunsuri iti vor da mai multe detalii despre boala. Cunoscand-o mai bine, o vei invinge mai usor. Sa-ti cunosti adversarul cum se spune. Cunoasterea va influenta activitatea gandirii constiente si va determina procesele celulare functie de informatiile primite. Prin boala majoritatea dintre noi intelegem o afectiune fizica, ca ne doare efectiv ceva, un organ, o mana, un picior, ne doare capul, etc. Dar cati dintre noi ne gandim la adevaratele cauze? De unde si de ce a aparut boala? Se stie deja ca anumite tipare de gandire, de sentimente, de emotii pe care le dezvoltam, duc la aparitia bolilor. Si cum procedam? Ne grabim la doctor, ne alegem cu un diagnostic si incepem cu medicamentele. Rezultatul? In cel mai bun caz stopam efectele simptomatice si de bucurie ca am scapat de dureri nu ne mai intrebam care a fost cauza. Ne continuam stilul de viata, de alimentatie obisnuita, nu schimbam nimic, nu luam masuri. Timpul trece si uitam. Si iar apare boala. Cati dintre noi ne gandim ca boala este :

       - un mesaj al corpului ca nu ne hranim corespunzator

       - un mesaj ca nu bem destule lichide

       - un mesaj ca suntem prea stresati

       - ca nu mergem in natura sa respiram aer curat

       - ca este nevoie de o mica pauza sau chiar de un concediu

       - ca avem nevoie de iubire

       - ca este cazul sa mergem la un film bun

       - ca este cazul sa ne intrebam incotro mergem

       - ca este cazul unei introspectii

       - ca poate este cazul sa ne indreptam spre divinitate

       - un mesaj ca am creat un dezechilibru interior

       - si lista poate continua.

   Ti-ar suna ciudat sa afli ca sunt persoane care vor sa fie bolnave pentru ca este singura lor sansa sa fie in centrul atentiei, de a capta atentia familiei? Este o forma de a primi iubirea si afectiunea celor dragi. Este o parghie de manipulare. Pentru ca toti cand avem pe cineva bolnav, il vizitam, ii ducem ceva frumos, ii acordam atentie, compasiune, sentimente pe care poate nu avem timpul necesar sa le manifestam in mod curent. Si atunci ei se bucura de aceste situatii. Frica de schimbare poate fi mai mare decat boala in sine si atunci amani momentul de a te face bine. Este nevoie de o schimbare de mentalitate. Boala sau suferinta trebuie privita dintr-o alta perspectiva. Exista o cale pentru fiecare problema din viata noastra. Totul incepe prin a privi in interiorul tau, de a vedea ce faci gresit. Este o introspectie personala. Gaseste mesajul si descifreaza-l, pentru ca este personal, este doar pentru tine. Cate persoane nu sunt, care in urma unei boli, si-au regasit starea fundamentala, de unitate cu Dumnezeu, de iubire cu toate fiintele, de armonie cu tot ceea ce este. Corpul nostru ne este cel mai bun prieten si ne transmite mesaje tot timpul. El lucreaza pentru noi si nu impotriva noastra. Noi suntem cei care lucram impotriva lui. Adica cum? Pai ii dam sa manance ce nu trebuie, ii dam prea mult sa manance, ii dam sa bea alcool, il punem sa fumeze, ii mai dam tot felul de substante, etc. Si el ce face? Se chinuie apoi sa elimine toxinele pe care le introducem. Si ne mai da si mesaje prin acele dureri sau simptome dureroase resimtite pe care nu vrem sa le intelegem. Iar noi il ascultam? Nu, ii mai dam un medicament sa taca.

          Hai sa incepem sa ne ascultam corpul si sa-l respectam ca pe un prieten adevarat care ne vrea binele. Pentru ca chiar este cel mai bun prieten. Oriunde am fi, el este cu noi. Hai sa privim boala si necazurile vietii ca pe niste trepte ale evolutiei. Boala este ca o atentionare, sa vedem ce vrea sa ne transmita, sa integram intelegerea capatata si sa facem alegerile cele mai potrivite. Sa constientizam ca influenta noastra nu se limiteaza doar la cei din jur, ci merge mult mai departe.

            Descopera si tu calea spre armonie  !!

Frica

                   Frica, cum am mai spus, este una din fortele care ne guverneaza viata, in opozitie cu iubirea. Si daca ea este responsabila de toate relele de pe pamant, merita cateva clipe de atentie, in sensul ca este bine s-o cunoastem , tocmai pentru a sti cum s-o contracaram. Cum spun altii, a-ti cunoaste adversarul inseamna sa stii sa-i gasesti punctele vulnerabile. Nu vreau sa vorbesc prea mult despre frica, pentru ca o consider responsabila de tot raul care se intimpla. Dar cred ca e bine sa stim cate ceva despre ea ca s-o putem recunoaste. Frica de sine, frica de ceea ce ar putea gandi altii despre tine, frica de imaginea pe care si-o fac altii despre tine, frica de a nu supara pe altii, frica de a nu fi inselat, de a nu fi furat, frica de a spune ce gandesti, frica de gura lumii, de spatii inchise, pur si simplu frica de orice. Frica. Ce intindere si acoperire poate avea aceasta emotie si ce haos poate produce.

                 Frica de a nu te ridica la nivelul asteptarilor celor din jur, frica de a nu-ti pierde slujba, frica de a nu-ti putea plati ratele la banca, frica de a nu-ti pierde casa, etc. Aceasta stare de frica aproape ca ne poate domina viata, daca o lasam sa se instaleze. Frica este principala frina in calea dezvoltarii si evolutiei umane, putand lua diferite forme de manifestare. Gasim frica exprimata sub forma de ingrijorare, nesiguranta, pericol, suspiciune, etc. Frica te face sa lupti pentru slujba ta, pentru pozitia ta in societate, pentru orice pina la urma, pentru ca este strins legata de instinctul de supravietuire, chiar daca ni se pare ca este intr-o legatura indirecta. Aceasta frica nu poate duce decat la un lung sir de emotii negative, care in final duc la suferinta. Prin substratul ei informational nu face decat sa limiteze capacitatea de gandire, sa limiteze aria de libertate si actiune. Teama de a nu gresi sau de a pierde ce ai castigat pina acum.

                    Bineinteles ca aceasta frica poate fi invinsa sau mai bine spus poate fi depasita. Daca constientizezi ca traind in frica la capatul drumului nu te asteapta decat boala, atunci ti-ai dat o sansa la viata. Schimba ceva in modul de gandire, incepe sa atragi spre tine bucuria, fericirea, sentimentele pozitive. Noi romanii avem o vorba, de ceea ce ti-e frica, nu scapi . Asa ca gandeste pozitiv si o sa atragi aspectele pozitive in viata ta. Este vorba despre niste legi universale pe care trebuie sa le respectam si care aduc beneficii tuturor. Accepta ca trebuie sa te schimbi si-ai sa vezi ca lucrurile vor evolua inspre bine. Fiinta umana traieste ori in iubire ori in frica. Sunt cele doua stari care ne calauzesc viata. Adu iubirea in viata ta si dispare frica. Adu lumina in viata ta si dispare intunericul. Totul depinde de alegerea pe care o faci. Incepe sa recunosti starile de frica, stapineste-le, invinge-le, aprinde Lumina in sufletul tau si lasa iubirea sa te conduca. Nu este greu. Da-ti voie sa te schimbi. Accepta faptul ca aceasta frica nu-ti face bine, ca te poate izola, ca te poate deprima, ca te poate trage in jos. Accepta ca iubirea este singura stare care te dezvolta, care te face sa evoluezi. Constientizeaza ca trebuie sa faci o alegere inspre binele tau si a celor din jur. Vezi care atirna mai greu si ia o hotarire. Acum le cunosti pe amindoua. Care cale ti se pare mai buna ?

              Descopera si tu calea spre armonie   !!

Acceptarea

               Cred ca acceptarea este una din marile probleme cu care ne confruntam, una din marile probleme pe care trebuie sa le rezolvam pentru a ne continua evolutia. Cred ca este timpul sa invatam sa acceptam schimbarile, indiferent de natura lor. Sa acceptam, in primul rand, ideea de schimbare. Am mai spus, suntem aici in aceasta viata, sa ne invatam lectiile ca sa putem evolua. Iar acceptarea este un mod de a-ti da voie sa integrezi noua realitate, de a-ti da voie sa vina spre tine toate informatiile de care ai nevoie, sa incepi sa rezonezi cu noile frecvente. A accepta nu inseamna a abandona ceva sau pe cineva, ci pur si simplu inseamna sa vezi de la un alt nivel de constiinta , noua situatie, noua realitate. Nu trebuie sa te sperie gandul de a accepta orice, asa fara nici un fel de reactie. A accepta un lucru, o situatie, inseamna a face o analiza a noii situatii, de gasire a unei rezolvari care sa nu produca stres nimanui. Si acum apare intrebarea, cum fac sa devina mai usoara acceptarea ? Care este procesul? Eu cred ca primul pas ar fi acela de a te situa pe un nivel de observator. Adica tu, cel ce esti in fata unei noi realitati, sa observi si sa intelegi situatiile care te inconjoara sau care te afecteaza. Din aceasta pozitie, distanta dintre intelegerea unei situatii si aflarea metodei de rezolvare incepe sa se scurteze. Se spune ca o problema aparuta isi are rezolvarea la un nivel superior de gandire. Altfel spus, trebuie sa te detasezi de problema, s-o vezi de sus, cu alti ochi, ca sa-i gasesti solutia optima. Adica sa fii propriul tau observator. O fi greu? Incearca.

                  Intelegerea este foarte importanta in descifrarea unei situatii. Si primele semne care-ti spun ca te-ai situat pe o pozitie de observator, sunt cele in care incepi sa-ti observi propriile greseli, dezechilibrele, temerile,emotiile, etc. Faptul ca incepi sa-ti recunosti problemele este semnul ca ai inceput procesul de acceptare, ca intreaga structura interioara incepe sa se schimbe, in bine. Faptul ca incepi sa-ti aduci problemele la suprafata, inseamna ca ai inceput sa te situezi pe o pozitie de observator. Sa te observi singur. Cum gandesti, cum reactionezi la tot felul de situatii, ce reactii iti produc unele evenimente, anumite persoane din viata ta, ce amintiri ies la suprafata, ce emotii traiesti si de ce. Este un intreg proces de care trebuie sa incepi sa devii constient. Doar situindu-te deasupra problemelor, adica sa fii observator, vei reusi sa gasesti solutiile. Prin observarea detasata, prin recunoasterea problemelor cu sinceritate si aducerea lor in fata, vom reusi sa anihilam putin si din ego-ul interior care va avea de suferit de fiecare data cand vom reusi acest lucru.

                   Avem un ego interior, la care trebuie sa fim atenti, pentru ca este intr-adevar o piedica mare in calea acceptarii. Ego-ul nu va fi de acord niciodata sa te duci pe calea adevarului, a iubirii, el te vrea mereu in situatii de conflict, ducand la lupte interioare care nu sunt deloc usoare. Si vorbesc de acele situatii de incertitudine, de indecizie, cand nu stii ce sa faci, ce hotarire sa iei, cand pur si simplu simti ca o iei razna. Cum sa accept eu asa ceva, cum sa-l iert cand mi-a facut atatea, cum sa ma umilesc eu in fata lui ? Si inca o mie de indoieli de acest gen. Aceasta stare de indoiala este foarte nociva. Pozitia ta de observator nu mai exista. Merita sa lupti cu ego-ul, pentru ca dizolvarea lui iti va aduce beneficii uimitoare si-ti usureaza drumul spre evolutie. Asa ca hai sa incpem lupta cu ego-ul. De fapt nu trebuie sa fie nici o lupta, pentru ca nu ducem nici un razboi cu nimeni. Totul este in interiorul nostru. Totul trebuie sa inceapa din interior. Pur si simplu situeaza-te pe o pozitie de observator. Asta nu inseamna ca esti in razboi cu nimeni. Accepta situatiile asa cum vin, gaseste solutiile cu intelepciune, nu te lasa prada sentimentelor de repulsie, de teama, de razbunare, de refuz , de obstructionare, gandeste pozitiv si este imposibil sa nu gasesti cea mai buna rezolvare. Schimba ceva in modul de a gandi, in acel superb mecanism de gandire constienta, fara de care nu putem merge inainte. Universul va lucra in modul cel mai optim pentru ambele parti aflate in conflict.

                      Acceptarea devine astfel un prim pas spre iubire. Sa invatam sa acceptam viata asa cum este, cu toate ca s-ar putea sa avem momente cand n-o sa ne convina sau alteori da. Accepta si vei putea sa-ti folosesti energia neconsumata pe alte lucruri mult mai bune. Sa invatam sa acceptam si imperfectiunile vietii, sa traim alaturi de ele. Acceptandu-le si devenind mai constienti, vom constata ca totul este aranjat perfect pentru evolutia noastra umana, ca totul face parte din experienta noastra. Ca suntem parte din Creatie. Ca fiecare este parte integranta din aceasta Creatie Divina. Si-atunci de ce sa nu acceptam ca suntem la fel si ca nu are rost sa ne facem rau unul altuia ? Sa acceptam si sa iertam, ca sa ne putem continua drumul evolutiv. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu vom intelege ca problemele ni le facem singuri si nu altcineva. Viata merge inainte, cu noi sau fara noi, cu voia noastra sau nu. Si atunci, noi suntem cei care decidem, este alegerea noastra. Alege sa te schimbi, accepta ca trebuie sa te schimbi din interior. Fa-ti curaj si pleaca pe aceasta cale, te vei simti mai liber.

                 Descopera si tu calea spre armonie  !!

Cum ne percepem ?

                Cum ne percepem noi, oamenii ? In general, noi, oamenii, suntem niste fiinte curioase, cercetatoare din fire, cu un anume grad de neincredere si suspiciune. Si aceste calitati le manifestam din dorinta de a sti tot timpul cine si cand sau cum s-a intimplat sau de ce este asa sau vesnicul de ce? si inca o multime de intrebari care ne macina tot timpul. De ce nu ne putem abtine sa stam linistiti ? Pentru ca vrem sa stim ca mergem pe un teren sigur, stabil, pentru ca vrem sa fim siguri pe ziua de maine. Pentru ca vrem sa avem un serviciu sigur, sa stim ca avem resurse financiare sigure, vrem sa stim ca putem asigura siguranta familiei pentru viitor si asa mai departe. Vrem sa stim ce se va intimpla maine. Necunoscutul ne sperie. Sunt printre noi oameni care-si pun astfel de intrebari, altii nu prea sau altii de loc. Sunt persoane care sunt foarte credule si cred orice le-ai spune. Astfel de persoane plutesc, se lasa duse de val, cum se mai spune. Plutesc ca intr-o mare plina de necunoastere si nehotarire. Ce-o fi, vom vedea. Majoritatea insa suntem circumspecti. Noi trebuie sa stim ce facem, unde mergem, cu cine mergem si cand. Altfel spus ne bazam pe cele cinci simturi de baza. Ne-am creat o lume reala definita de spatiu si timp. In momentul in care iesim din aceste coordonate, lungime, latime, adancime, timp ne simtim descumpaniti, ne este greu sa acceptam ca exista o alta realitate. Simturile de baza ne dau siguranta ca suntem cu picioarele pe pamant. Daca vad, aud, miros, gust si pot sa palpez inseamna ca sunt viu, ca ma percep. Dar daca mi-as permite sa trec de aceste simturi de baza ? Oare ce-as descoperi ? Ce-ar fi sa lasam in mod constient deoparte aceste paradigme limitative de gandire, care pur si simplu ne blocheaza ? Ce-ar fi daca am lasa curiozitatea, care ne caracterizeaza, sa ne duca dincolo? Am putea sa acceptam ideea ca exista dincolo ? Si aici sunt oameni foarte circumspecti ca ar putea exista asa ceva, altii inclina sa creada ca da iar altii, cei mai putini, chiar cred ca exista. Fiecare crede cum simte, dupa credinta lui. Diferenta o face nivelul de constiinta la care a ajuns fiecare si de aici, rezulta nivelul de evolutie. Fiecare dintre noi ne situam pe o treapta a scarii infinite a evolutiei. Suntem aici sa evoluam, fiecare la momentul potrivit. Asta este tendinta. Cu totii vom face trecerea de la fiinte traind in simturile de baza la fiinte multisenzoriale, mai devreme sau mai tarziu. Dar, intr-adevar aceasta trecere sau transcendere a simturilor, se va face functie de nivelul constiential al fiecaruia.

                   Perceptia fizica a realitatii pe care o traim sau a dimensiunii in care suntem, ne-a facut sa ne cream un limbaj limitat, in care folosim cuvinte si concepte ce trebuie sa aiba sens logic si rational, adica sa insemne ceva concret. Asa cum o vedem noi, aceasta lume fizica, reala, trebuie sa faca sens, altfel ne simtim dezorientati, chiar daca in mod intuitiv simtim ca ar putea fi si altceva. Dar preferam sa neglijam sau sa ascundem acest aspect intuitiv si sa preferam aspectul real. Ne-am departat de Sinele interior si am reusit sa desfacem legatura noastra divina si consecintele se vad. Da, am vrut sa experimentam cum este sa traim singuri. Iar adevarul este ca nu suntem singuri . Stiinta aduce la cunostinta tot felul de descoperiri ce demoleaza convingerile limitative si face ca tot felul de paradigme invechite sa se darime si astfel se lasa drum liber constiintei. Totul se schimba, incet dar sigur. Nimeni nu poate nega ca nivelul de constientizare global creste. Incet, dar creste. Acceptarea unei noi realitati presupune intr-adevar o lupta interioara a fiecaruia, o lupta cu propriul ego, adversarul schimbarii. Este o lupta care daca nu este dusa pana la capat , tulburam apele degeaba. Cu cat ne vom permite mai mult sa transcendem aceasta stare in care ne aflam acum, cu atat vom descoperi o lume in care conceptele actuale parca nu mai au inteles. Este o lume in care trebuie aduse alte concepte care sa o redefineasca. Vibratia neadevarului va scadea in aceasta noua dimensiune. Cu cat participa mai multa lume la acest proces, cu atat se va atinge mai repede acea masa critica sau acel prag despre care se vorbeste tot mai mult si care va face posibila schimbarea.

               Sa ne percepem ca fiind fiinte de lumina si chiar suntem. Cand vom constientiza aceasta stare, vom lasa intelepciunea sa ne conduca spre armonie, pentru ca asta este calea, sa traim in armonie cu tot ceea ce exista. Suntem aici si acum, fiecare pe calea lui, ca sa ne invatam lectia si sa evoluam.

                  Descopera si tu calea spre armonie  !!

Iubirea

               Am convingerea ca iubirea este darul cel mai de pret al omului. Iubirea uneste oamenii indiferent de culoare, religie, traditie, apartenente de orice fel. Iubirea este leacul suferintei si vindeca relatiile inter-umane. Cand traiesti in iubire, emani acea energie pozitiva in jurul tau, care are efecte benefice pentru intreaga colectivitate. Cu iubire invingi in orice situatie, treci peste orice obstacol. Cand esti in iubire tot Universul este al tau, exact ca doi indragostiti, nu sunt decat ei doi si Universul. Fiecare persoana traieste aceasta stare de iubire, de indragostit, pacat doar ca nu stim s-o pastram pentru toata viata. Iubirea este cea care stimuleaza sufletul, il face sa caute stari din ce in ce mai curate, mai inalte. Iubirea este o poarta spre Divinitate. Ea nu tine cont de varsta, de aspectul fizic sau daca ninge sau daca ploua. Noi, ca fiinte umane, suntem un produs al iubirii. Dumnezeu spune sa-ti iubesti aproapele. Dar cati intelegem cu adevarat ce inseamna sa-ti iubesti aproapele? Iubirea este Legea suprema pe Pamant si invinge in orice situatie, stie sa gaseasca solutia optima. Prin iubire invatam sa fim mai intelegatori, mai iertatori cu noi insine si cu ceilalti, invatam sa binecuvintam, sa daruim mai departe iubire, sa transmitem doar sentimente curate in loc de judecata sau critica. Cand esti plin de iubire vei atrage langa tine doar oameni care au nevoie de iubire, oameni care sunt deja pregatiti s-o primeasca, oameni care au ajuns la acelasi nivel de vibratie cu tine. Invatand sa ne tratam acele stari conflictuale interne cu mai multa iubire si intelegere, cu din ce in ce mai multa iubire si compasiune, vom observa cum sentimentele de teama, emotiile negative in general, vor scadea in intensitate, ajungand sa nu ne mai deranjeze de loc. Poate ca acest fel de emotii vor mai exista, dar nu ne vor mai afecta. Nu vor mai atinge acel nivel incat sa genereze reactii. Aceasta este starea spre care tindem, linistea dupa care tanjim cu totii, lumina de care are nevoie sufletul nostru. Sa invatam sa raspundem cu iubire tuturor, indiferent de persoana din fata, nu doar prietenilor, familiei sau persoanelor de care avem nevoie sau  interes. Ajungand in aceasta stare, vei constata ca viata ta curge altfel, vei constata ca nevoile izvorate din ego-ul interior nu mai sunt asa de presante sau deranjante. Nu vei mai simti nevoia de a-ti satisface acele pofte care nici nu stiai de unde vin.
               Iubirea produce liniste, dezvoltand un plan emotional sanatos si astfel nu vei mai putea fi afectat de orice veste, sa zicem mai neplacuta. Tratand totul cu iubire vei gasi cele mai bune solutii. La orice. Cu totii avem nevoie de iubire, familia, copiii, sotul, sotia, cei din jurul nostru, toata lumea. Fara iubire viata parca este goala, parca lipseste ceva. Trebuie sa existe in viata noastra o luminita spre care sa ne indreptam. Lipsa iubirii duce la deprimare, la retragere interioara, la lipsa de comunicare. Doar prin iubire vei sti ce inseamna sa traiesti cu adevarat, doar prin iubire vei cunoaste starea de a iubi. Intr-adevar iubirea este o poarta spre Sinele nostru Superior, legatura cu Divinul. Fiinta umana este un produs al iubirii si va simti oriunde va fi vibratia iubirii, facand sa aiba loc transformari profunde la nivel de constiinta. Este singura cale de a trece de la starile de frica la cele de relaxare si liniste, de reconectare cu Sinele Superior, iar acest lucru nu se petrece decat in interiorul, in mintea si inima fiecaruia. Nu poti trai si in iubire si in frica. Cand alegem sa traim in iubire totul in viata noastra curge natural si firesc, pentru ca iubirea nu are limite. Nu putem spune despre iubire ca o daruim cantitativ, ci pur si simplu daruim iubire. Este o stare care-i binecuvanteaza si ajuta pe oameni. V-ati intrebat ce-i iubirea de fapt? Multi traduc aceasta stare prin acele cadouri frumoase pe care le facem cuiva drag, vorbe cat mai dulci, sau un tandru te iubesc. Esenta iubirii vine din inima, altfel nu este iubire.
       Adevarata iubire vine atunci cand reusesti sa spargi zidurile care-ti inconjoara inima, ziduri care nu lasau emotiile sa ajunga la cel de langa tine. Iubirea nu tine cont de ceea ce se intimpla in jur, ea doar are legatura cu inima. Iubirea este neconditionata. Asa este iubirea adevarata. Iubesti pe cineva pentru ca pur si simplu exista, nu pentru cum arata sau ceea ce face. Cand ai asteptari de la o persoana inseamna ca deja pui conditii.
                  Stim deja ca inima emite cel mai puternic camp din tot organismul si atunci cand suntem in iubire, vibratia energetica atinge persoanele din jur, influentandu-le in mod benefic. Inimile noastre sunt intr-o continua interactiune chiar si atunci cand emitem emotii mai putin benefice. Sa ne deschidem inima din ce in ce mai mult si vom constata ca si ceilalti si-o vor deschide. Nu astepta iubirea altora, ofera tu mai intai. Binecuvanteaza pe cei din jurul tau, pentru ca binecuvantand, ii accepti langa tine. Acceptand, te deschizi, lasi iubirea sa iasa la suprafata. Spre asta ar trebui sa tindem. Iubirea te ajuta sa fii mai afectuos cu ceilalti, te ajuta sa-ti dezvolti personalitatea si capacitatea de comunicare. Nu exista decat doua mari stari de a fi, care ne guverneaza viata. Una este iubirea care genereaza toate calitatile benefice si tot ce este frumos. A doua stare este frica, care genereaza tot ce este rau, care stopeaza sau chiar distruge evolutia . Cunoscand acum aceste stari de baza, totul sta in alegerea noastra. Nu mai putem spune ca nu am stiut nimic despre toate astea. Acum vom alege in cunostinta de cauza si ne vom asuma consecintele alegerilor. Va fi un rezultat al transformarilor la nivel de constiinta. Nimeni nu este raspunzator pentru alegerile noastre, asa ca sa nu dam vina pe altii. Avand iubirea in noi, vom avea parte de bucurii, de satisfactii, de impliniri care vor naste aspiratii sufletesti din ce in ce mai inalte, pentru ca evolutia spirituala nu are capat. Este o dinamica continua. Aspiratia este de fapt o cautare permanenta a sufletului, te indeamna sa-ti depasesti conditia umana, te indeamna spre Divinitate, spre Unimea cu Totul. Cat de mare este cuvantul iubire si cat de mic se scrie. Dar cata forta are si cat cuprinde in el. Iubirea este vindecarea noastra. Cand aceasta hrana subtila, iubirea, va fi prezenta in viata noastra atunci vom incepe sa urcam spiritual, vom incpe sa depasim conditia umana, vom trai in armonie cu noi insine si cu intreg Universul.
                  A iubi pe cineva, inseamna a vedea persoana respectiva asa cum este in realitate, nu cum ti-ai dori tu sa fie sau ce calitati ai vrea sa aibe. Inseamna sa lasi deoparte toate conceptele, etichetele, prejudecatile, proiectiile pe care le-ai preluat din societate si din toate experientele. Pana nu ne debarasam de toate astea nu vom reusi sa vedem adevarata realitate. Nu vom reusi sa iubim neconditionat. La iubirea curata si neconditionata nici nu putem sa-i dam vreo definitie asa cum s-a mai incercat. Ea este, pur si simplu. Vine la tine atunci cand n-o astepti. Lasa-te surprins de ea si-o vei trai. Da-ti voie sa fii liber, sa traiesti pentru tine. Cand esti in iubire, dansezi dupa muzica inimii tale. Lasa definitiile, etichetele, conceptele puse de altii, ca nu sunt adevarate. Este adevar doar ceea ce simti tu. Iubirea nu se cunoaste, ea trebuie simtita, traita, gustata, ca sa-i simti adevarata senzatie. Nu trebuie s-o cunosti din carti. Trebuie s-o traiesti, altfel sunt vorbe goale. Nu avem cum sa fim in starea de iubire atata timp cat intarim conceptul de frica sau de rau. Nu exista rau atata timp cat noi nu-l construim. Nu exista intuneric atata vreme cat tinem lumina aprinsa.
                     Traieste in iubire si nu va exista frica !

              Descopera si tu calea spre armonie  !!

Inaltarea Sfintei Cruci

          Astazi si in fiecare an, pe data de 14 septembrie, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Inaltarea Sfintei Cruci. Este o zi care ne aduce aminte de Patimile si Rastignirea Mintuitorului Hristos si tocmai de aceea se celebreaza prin zi de post. Crucea devine astfel pentru intreaga crestinatate un simbol de mare cinstire. Este cea mai veche si mai importanta sarbatoare ortodoxa inchinata Sfintei Cruci. De unde data de 14 septembrie? Sunt doua evenimente importante care duc la aceasta data :

    - Gasirea Sfintei Cruci si inaltarea ei in fata credinciosilor pentru prima data in ziua de 14 septembrie

    - Intoarcerea Sfintei Cruci de la persi si depusa in Biserica Sfantului Mormint de la Ierusalim,urmata

      de a doua ceremonie de inaltare, tot in zi de 14 septembrie.

              Inceputurile acestei cinstiri se regasesc undeva prin anul 312, cand imparatului Constantin Cel Mare, aflat in lupta de cucerire a Romei, i-a aparut pe cer imaginea crucii, pe care hotaraste s-o puna pe steagurile,scuturile si emblemele de lupta, acest lucru aducandu-i victoria. Realizeaza ajutorul dat de semnul crucii si chiar pune sa se faca o statuie in Roma ,cu el tinand in mana o cruce. Alte doua aparitii ale imaginii crucii in alte batalii castigate ii intaresc credinta in Sfanta Cruce si o roaga pe mama sa, Sfanta imparateasa Elena sa plece in cautarea Sfintei Cruci de la Ierusalim, cea pe care a fost rastignit Mantuitorul nostru. Dupa indelungate cautari cauzate de distrugerea Templului si a Ierusalimului de catre romani, in final sunt gasite cele trei cruci, pe care au fost rastigniti Mantuitorul si cei doi talhari. Nestiind care a fost Sfanta Cruce, pe care a stat Mantuitorul, Sfanta Elena impreuna cu episcopul Macarie al Ierusalimului de atunci, au hotarat sa aduca un bolnav si sa-l atinga de cele trei cruci, urmand sa vada in urma careia se va vindeca. Si astfel s-a vazut care este adevarata Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul Hristos, ea fiind aratata si inaltata inaintea credinciosilor de catre chiar episcopul Macarie pentru prima data in ziua de 14 septembrie, anul 335. Bucati din Sfanta Cruce se afla acum in diferite parti ale lumii, Roma, vechiul Constantinopol, Vatican, muntele Athos si chiar la noi in tara la Bucuresti, 

                Al doilea moment legat de inaltarea Sfintei Cruci este prin anul 629, cand Sfanta Cruce este recuperata de la persi si adusa inapoi la Ierusalim de catre imparatul Heraclie, urmand o a doua ceremonie de inaltare in fata credinciosilor si tot in zi de 14 septembrie. Se impune astfel ca fiind o sarbatoare pentru toti crestinii.

                 Sfanta Cruce devine in timp pentru credinciosi simbol de putere si har, smerenie si blandete, de ascultare si mantuire. Astfel se spune ca fiecare om are de dus o cruce, crucea vietii, mai grea sau mai usoara . Dumnezeu ne cunoaste sufletele si da fiecaruia dupa cat poate sa duca. Noi trebuie sa avem curajul si puterea de a duce aceasta cruce pe umerii sufletului, care a devenit simbol de viata pentru fiecare dintre noi. Mantuitorul Hristos ne spune: "Oricine doreste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie ".

                   Aceste semnificatii trebuie integrate in toata fiinta noastra pentru a ne apropia si bucura cu adevarat de esenta Inaltarii Sfintei Cruci.

             Descopera si tu calea spre armonie  !!

Descopera-te pe tine insuti

        Adevarata viata incepe atunci cand incepi sa te descoperi pe tine insuti, cand incepi sa te cunosti, cand incepi sa te accepti asa cum esti si sa nu te mai ascunzi de tine insuti, pentru ca de fapt, tu esti cu adevarat cel ce esti in interior. Cel care vrea sa vada, sa cunoasca, sa intinda mana sa atinga realitatea si care se teme de primul val pe care-l provoaca atunci cand atinge cu degetul lacul linistit. Nu mai trebuie sa te retragi imediat in interior. Paseste cu incredere in viata. Teama te face sa te retragi si te izoleaza. Bucuria descoperirii de sine te impinge spre evolutie. Da-ti voie sa te descoperi. Atunci cand incepi sa te dezbraci de conceptele vechi care te incorsetau, vei vedea o alta realitate pe care pina acum n-o vedeai. Descoperirea de sine este o cale personala. Iar bucuria descoperirii de sine iti apartine in totalitate si viata ta se reechilibreaza. Reechilibrarea vietii te conduce spre a trai in armonie cu tot ceea ce te inconjoara. Asa este si-mi place sa spun ca este o cale pentru fiecare spre armonie, doar ca trebuie s-o descoperi singur. Este o cale personala, este evolutie personala. Esti unic, ai o cale unica. Bineinteles ca povestiri despre alte cai, experientele altora te pot ajuta sau inspira. Dar nu uita ca fiecare are propria cale. Cu totii ne indreptam spre acelasi loc, doar ca alegem cai diferite. Cand iti dai voie sa redevii tu insuti, cel adevarat, inseamna ca ai inteles ca faci parte din acest Univers in care traim cu totii, constientizezi ca relationezi cu tot ceea ce este in jurul tau si ca actiunile tale au influenta.Este un proces de trezire. Te-ai trezit ca esti tu si vrei sa spui lumii ca te-ai descoperit, ca stii cine esti, ca locul tau este acolo, printre ei. Bucuria nu te va mai incapea si se va revarsa asupra celor din jur. Echilibrul tau se va extinde in afara ta si incepi sa simti fluxul de energie care se cheama viata.

         Descoperirea de sine nu poate sa aduca decat echilibru in viata, pentru tine in primul rand si apoi si pentru ceilalti. Descoperirea de sine inseamna ca ai urcat la un nou nivel de constiinta, ca ai avut curajul de a depasi bariere si de a schimba concepte si credinte limitative. Ti-ai facut curaj sa evoluezi. Vei ajunge sa constientizezi ca ai refacut legatura dintre tine si tine, vei ajunge sa spui ca eu am redevenit eu. Eu sunt Eu. Nu mai esti cine vor altii sa fii, esti pur si simplu tu, plin. Si nu mai are loc nimeni in tine, decat tu. Devii vertical, nimeni si nimc nu te mai poate dobori. Ti-ai refacut legatura cu Divinul. Odata intrat in Gratia Divina, eu cred ca nu mai vrei sa te intorci la cum ai fost pana acum, nu cred ca mai este cale de intoarcere. Si tot ceea ce este in interiorul tau se va reflecta in exterior. A te descoperi pe tine insuti presupune a-ti asuma si responsabilitatea asupra ceea ce faci, a propriilor actiuni si ganduri. Descoperirea de sine presupune o armonie intre ceea ce gandesti, intre ceea ce exprimi si intre ceea ce intreprinzi efectiv, presupune sa fii in acord mental si emotional. Discrepanta intre planuri face sa nu mai fii tu insuti. Trebuie sa constientizam ca suntem aici si acum. Sa lasam trecutul si viitorul si sa traim in acum, sa lasam regretele si sa fim noi insine. Daca faceam cutare lucru acum puteam sa fiu nu stiu cine. Dar sunt aici si acum si trebuie sa accept realitatea, sa ma accept asa cum sunt, cine sunt, sa-mi dau voie sa fiu eu. Sa ma bucur de momentul prezent. Sa traiesti clipa, cum se spune. Noi avem multe proverbe dar nu le mai dam importanta. Sunt multi intre noi care fac multe lucruri deodata, spre exemplu servesc masa, citesc ziarul, privesc la tv, vorbesc la telefon,etc. Si de fapt nu sunt atenti la nici una, nu beneficiaza de nimic. Fiecare actiune in parte este o stare, o traire si daca nu ai bucuria trairii experientei respective, beneficiile sunt minore. Cand esti prezent in fiecare actiune, capeti echilibru, bucurie, armonie. Si atunci beneficiile in plan emotional, mental si psihic sunt mari si nu le poti cuantifica, doar se reflecta in descoperirea ta de sine. Esti alt om. Pana la urma descoperirea de sine este o stare de bucurie, te bucuri ca ai redescoperit acel copil mic din interiorul tau care statea ghemuit in tine si nu avea curaj sa iasa la lumina. Bucuria unui copil care se joaca este molipsitoare. Asa suntem si noi cei mari. Doar sa vrem, sa nu ne mai pese de parerea celor din jur, sa nu mai avem mintea in zece locuri in acelasi timp. Poate fi o iluzie si chiar este, ca esti prezent, cand de fapt mintea rataceste in alta parte. Descoperirea de sine inseamna sa treci peste concepte, vorbe, filozofia cuvintelor si sa ajungi sa traiesti experienta de a fi tu insuti, sa descoperi emotia de a fi. Prin echilibrul interior devii liber in a te exprima, in a trai asa cum simti, in a-ti impartasi emotiile. Cei din jur vor simti acest echlibru si se vor simti atrasi de tine, de bucuria ta interioara pe care o exprimi, se vor simti bine linga tine. Asta inseamna ca tu, cel ce te-ai descoperit, raspindesti deja in Univers energie benefica. Ti-ai regasit locul iar asta te face sa te simti din ce in ce mai bine, mai iubitor, mai iubit, mai responsabil. mai constient de tine si de actiunile tale, de rolul pe care ti-l asumi.

       Descoperirea de sine este ceva care se traieste. Limbajul modern pe care-l folosim este prea limitat pentru a exprima trairile descoperirii interioare. Poate si din acest motiv, multi nu inteleg ce inseamna de fapt a te descoperi pe tine insuti. Nu este o reinventare a persoanei, esti tot tu, doar ca esti cel adevarat. Si care   pana azi ai stat imbracat in hainele iluziei. Bucuria descoperirii de sine te face sa nu mai judeci pe altii, iar faptul ca cei din jur pot veni linga tine fara teama ca-i etichetezi si ca se simt liberi in prezenta ta, este semnalul ca tu esti in echilibru cu tine insuti, ca vibrezi la un nivel superior si asta-i armonizeaza si pe ei, ii faci sa rezoneze cu tine. Cand traiesti dupa cum vor altii nu  ai cum sa mai fii tu insuti. Teama de a nu-i dezamagi pe ei si pe tine, blocheaza calea de a te descoperi. Nu trai in frica pentru ca niciodata n-ai sa fii tu insuti. Nu te raporta la exterior, la cei din jur, pentru ca te indepartezi de adevarul tu. Esti tu cu adevarat, doar in interior si doar frica te poate acoperi. Bucuria in schimb, te aduce la suprafata. Descoperirea de sine inseamna ca ai gasit drumul de acces la propria persoana, ca in sfarsit iti poti lua viata in propriile maini, ca tu hotarasti de-acum ce faci cu viata ta. Vrei sa fii timplar, este alegerea ta. Vrei sa devii doctor, este alegerea ta. Dar sa fie alegerea din inima, din toata fiinta ta, iar asta te va implini. Asta inseamna sa-ti manifesti adevaratul potential pentru care ai venit in aceasta viata. Este un proces in continua desfasurare. Nu exista limite in a te descoperi. Nu exista o bariera si dincolo de ea esti tu. Este o continua descoperire. In fiecare zi descoperi o piesa din puzzle-ul infinit care esti tu. Ai curajul de a te descoperi. Da-ti voie sa te descoperi si vei trai altfel.

             Descopera si tu calea spre armonie  !!

Gandurile

          Gandurile sunt motorul fiintei umane si al vietii noastre, conducand acest vehicul al evolutiei noastre, corpul fizic. Avem o capacitate foarte mare de a atrage tot ceea ce ne dorim prin simplul control al propriilor ganduri. Suntem fiinte energetice. Gandul este energie. Suntem si existam pe aceasta planeta, intr-un cimp electromagnetic alcatuit din frecvente la diferite nivele de vibratie. Nivele vibratoare produse de gandurile noastre. Va puteti imagina ce cimp rezulta in urma manifestarilor gandurilor a 6,5 miliarde de oameni? Daca privim atent in jurul nostru, putem aprecia ce fel de ganduri sunt emise cel mai adesea. Si astfel realizam ca suntem sub influenta unui cimp compus din frecvente joase, ca suntem cu totii victime fara stirea noastra ale gandirii colective emise sub forma de ura, furie, suparare, stres, framantari sociale, etc. Ganduri la frecvente joase care determina realitatea in care traim. Spre deosebire de gandurile bune, de iubire, care emit o energie cu frecventa inalta, atragand astfel vibratii inalte. Gandurile negative au o frecventa joasa si atrag energii cu vibratie scazuta. Universul este influentat de ceea ce gandim si el influenteaza viata noastra de zi cu zi prin energia ce corespunde cu emisiile noastre vibratoare.Universul nu sta sa analizeze ceea ce dorim sau detestam la un moment dat, el este indiferent, daca vreti, la rugamintile noastre. Pentru el nu este diferenta intre pozitiv si negativ, intre bine si rau. Astea sunt concepte adoptate de noi. Universul este energie si functioneaza pa baza de energie, raspunde conform legii atractiei, una dintre legile universale. Astfel ca, daca emitem ganduri, emotii, de iubire, compasiune, intelepciune, adica emitem o energie benefica, astea se vor intoarce la noi tot sub forma benefica. Atragem ceea ce am emis. Dar daca emitem ganduri de ura, dusmanie, tristete, etc.,adica emitem energie nebenefica, se va intoarce la noi tot o energie nebenefica, de frecventa joasa.
            Furia, ura, resentimentele, stresul, indoiala, frustrarea, cele mai mici grij ne induc imediat o stare de anxietate, opusul bucuriei. Toate aceste ganduri "negative" vibreaza la frecventa joasa si sunt cauza comportamentului de "nemultumit". Stiinta a inceput sa confirme ca prin schimbarea gandurilor nebenefice, ne putem schimba starea generala in bine. Deci prin schimbarea modului de gandire ne putem imbunatati viata. Orice vindecare incepe prin schimbarea gandurilor. Gandurile asa zis negative domina atat de mult gandirea constienta a persoanei, incat aceasta ajunge sa-si piarda identitatea si sa fie nefericita. Unul dintre cele mai nefaste ganduri este furia, sursa sigura de a dezvolta afectiuni. Furia este o ura intensa ce afecteaza intelectul, puterea de discernamant si starea de spirit. Gandurile noastre reprezinta un proces de creatie. Noi suntem cei care ne cream propria realitate si suntem intr-un proces continuu de creatie. Gandurile noastre influenteaza Universul iar acesta la randul lui, pe noi. Pur si simplu este vorba de energie care vibreaza la diferite frecvente. Energie plina de informatie. Energie informationala. Daca ne gandim la cineva, la o persoana anume, efectiv realizam o conexiune energetica cu acea persoana si-i putem transmite din gandurile noastre. Asa se face ca persoana respectiva la care ne-am gandit, ne contacteaza in scurt timp, vorbim cu ea la telefon sau chiar ne intilnim cu ea. Ne place sa-i spunem telepatie. De fapt noi am comunicat energetic cu acea persoana, am stabilit o legatura energetica la nivel subtil. Gandurile sunt o forta extraordinara in Univers, pot aduce pacea si linistea sau dimpotriva. Sa ne imaginam pentru putin, cum ar fi lumea noastra daca toti, cate miliarde de oameni suntem pe aceasta planeta, am emite doar ganduri bune, de iubire si intelegere, de armonie cu tot ceea ce ne inconjoara. Puteti vedea imaginea? Realizati starea de bine care s-ar genera? Va puteti imagina ca bolile ar putea disparea? Ca raul n-ar mai fi o problema?
                Toate gandurile emise, nu conteaza natura lor, se aduna deasupra noastra intr-o pinza uriasa de paianjen nevazuta ce constituie o stuctura energetica nevazuta, pe care unii o numesc matrice energo-informationala, sau Sursa de viata, sau Matricea Divina, sau Univers sau in multe alte feluri. Cel mai important este sa constientizam ca exista o Energie Universala Inteligenta, ca noi contribuim cu gandurile noastre la continua ei transformare si ca ne raspunde la fel cum ii vorbim, functie de ce ganduri transmitem. Aici totul functioneaza dupa legi universale, asa cum este si legea bumerangului, care spune ca totul se intoarce la tine. Cu alte cuvinte daca emiti in Univers ganduri malefice, tot ganduri malefice se vor intoarce la tine. Ce semanam, aia vom culege. Odata cu trecerea timpului, datorita vietii moderne , care ne-a acaparat cu totul am inceput sa nu mai tinem cont de aceste legi universle, sa le scadem importanta. Acum suntem in cautarea puterii, acumularii de bunuri, de functii, etc., care ne conduc spre o lume iluzorie si care duc la ganduri de neputinta, de neajutorare, de amaraciune, de frustrare. Sufletul nostru nu agreaza astfel de ganduri. El este legatura noastra intima cu Dumnezeu, cu Creatorul a Tot Ceea Ce Exista. Numiti-l voi cum va este mai bine, conform credintelor voastre. Dar odata ce ai inceput procesul de trezire in constienta, nu ai cum sa nu realizezi importanta gandurilor emise. Gandul este cel care sta la baza creatiei. Este primul din triada gand-cuvant-fapta. Noi suntem creatorii vietilor noastre, sau mai bine zis suntem co-creatorii. Gandul este ca o samanta, creste pina cand capata putere de exprimare si odata exprimat trece la actiune, la fapta, se materializeaza. Si astfel devine noua realitate. Cu cat uzi mai bine samanta-gandul-cu atat va da roade mai bune. Nimeni nu se va indoi de puterea exprimarii cuvintelor tale daca ele vin din saminta gandurilor cele mai curate. Vei avea putere de convingere, pentru ca in cuvintele tale sta adevarul, iar adevarul nu stie decat un singur drum. Sa iasa la suprafata. Suntem ceea ce gandim si devenim ceea ce gandim. Spune-mi ce gandesti ca sa-ti spun cine esti. Unde ne este gandul, acolo va fi si energia noastra. Sa fim constienti ca afectam, influentam, intreg universul cu gandurile noastre, indiferent de natura lor. Vrei sa fii in armonie? Deja stii raspunsul. Traieste armonios cu tot ce-i in jurul tau, creste-ti vibratia gandurilor si ai sa vezi ca se poate. Constientizeaza puterea gandului, fii echilibrat in actiunile tale, lasa bucuria vietii sa emane din tine si ti se va intoarce recunostinta si iubire.

               Descopera si tu calea spre armonie  !!

Sa dam jos masca

                Cred ca observati si voi ca majoritatea oamenilor si-au construit o masca, sub care se ascund, sub care se afla adevarata lor identitate. Este ca la teatru. Isi pun o masca si joaca roluri. Cu diferenta ca la teatru stii ca actorii  chiar poarta o masca. Daca inca nu observati mastile, e cazul sa incepeti sa le observati. Pentru ca sub aceasta masca se afla de fapt adevaratele lor sentimente, trairi, temeri, ganduri, griji, emotii pe care nu vor sa le arate si altora pentru a nu se sti adevarul despre ei, pentru a nu fi judecati, pentru a nu fi considerati slabi sau pentru a nu fi jigniti, pentru a nu fi ignorati. Si atunci, sub aceasta masca, oamenii afiseaza o fata cat mai luminoasa, stralucitoare, vor sa arate o latura pozitiva, curajoasa, cand ei de fapt ascund frica, temerea, esecul, etc. Aceasta masca creeaza sentimentul de siguranta, un sentiment care nu va dura foarte multa vreme, pentru ca mai devreme sau mai tarziu aceasta masca va crapa si atunci vor iesi la suprafata toate sentimentele inchise acolo. Nu le poti ascunde la nesfirsit. Nici n-o sa mai stii cine esti. Nu ai cum sa evoluezi spiritual daca porti masca. Masca ajuta oamenii sa para "normali", bine adaptati, ca pot sa se descurce in orice situatie. Purtind masca, ceilalti nu-ti mai vad frica, rusinea, neputinta, tristetea, framantarile inimii, agitatia interioara. Vrem sa aratam bine, sa avem o infatisare cat mai placuta, pentru a inspira incredere, placere, respect. Nu ne mai miram cand oamenii isi fac tot felul de operatii estetice pentru a-si imbunatati aspectul fizic. Astea nu sunt decat iluzii, pentru ca dureaza putin timp. Corpul uman este intr-o continua transformare. O operatie estetica are efect un an, doi ani, putin timp, dupa care urmeaza alta operatie si tot asa. Cat te poti ascunde? N-ar fi mai bine sa dai jos masca si sa te accepti asa cum esti? Nu ti-ar sta mai bine sa fii natural, sa fii tu insuti? Pentru ca adevarata fericire n-ai s-o gasesti in exterior, ci chiar in interiorul tau. Acolo este frumusetea ta. Dincolo de masca pe care ti-ai fabricat-o cu atata grija de-a lungul timpului. Cu cat te adancesti sub masca ta, cu atat se va mari distanta dintre tine si inima ta, incat o sa ajungi sa nu mai cunosti emotia adevarata. Accesul la fiinta interioara va din ce in ce mai greu.

                  Oamenii vor agrea masca pe care o purtam, pentru ca noi ne straduim sa fie una cat mai placuta.Sau unii n-o vor agrea. Dar majoritatea da, pentru ca si ei sunt la fel, poarta si ei o masca. Si ajungem sa jucam un fel de teatru. Ne ascundem in spatele mastilor. Si ce este mai urat, este ca ne-am obisnuit atat de tare cu ele, incat le purtam peste tot, chiar si acasa, in familie, unde totusi ar trebui sa ne simtim in siguranta. Aproape a devenit "normal" sa porti masca. Cand dam masca jos, raminem surprinsi de ceea ce vedem, de ceea ce descoperim. Pe cand atunci cand purtam o masca, ce ar putea cineva sa vada la noi? Un om fals. Un om inchis intr-o colivie, ca o pasare care nu e libera. Vrei s-o mangai, dar nu poti ajunge la ea. La fel este si cu oamenii. Poate cineva ar vrea sa te mangaie, sa te iubeasca, dar nu poate ajunge la tine din cauza mastii pe care o porti. Poate cineva ar vrea sa-ti aline durerea, suferinta, dar tu esti cel care nu-i da voie. Pentru ca porti o masca. Mai trist este faptul ca incepem sa ne fabricam aceasta masca inca de cand suntem copii. Suntem "ajutati" de cei mari. Vedem asta in familie, in scoala, in cercurile de prieteni, la servici, peste tot, incat parca asa ar trebui sa fie. Daca nu porti masca de om fericit esti exclus. Esti expus izolarii. Depinde de noi ce vom alege. Pentru ca nici a-ti construi o masca nu este la indemina oricui. Pentru ca sunt oameni care refuza a purta o masca, nu se pot supune unor astfel de reguli si atunci se retrag, fiind expusi pericolului retragerii intr-o temnita emotionala. Iar asta este un lucru printre cele mai grave, evolutia fiind stopata. Nu mai vrei sa vezi pe nimeni, te feresti de critici, ti-e teama de respingere, ai vrea sa devii invizibil daca s-ar putea. Este groaznic la ce se poate ajunge. Ajungi sa te rupi de Sinele tau interior, de fiinta ta interioara, de legatura ta cu divinul intr-un final. Ajungi sa nu mai simti viata, ca traiesti degeaba, ca nu vei fi niciodata fericit. Si atunci ce-i de facut? Hai sa alegem sa dam masca jos. Fiecare sa si-o dea pe-a lui, pentru ca daca incepi tu primul ai sa vezi ca si altii te vor urma. Doar ca ei inca nu au curaj. Da-ti voie sa accepti ca a venit timpul sa dai masca jos. Nu vrei sa te simti liber, sa-ti poti exprima potentialul la adevarata ta valoare?

                    Nu e usor dar nici dificil. Si iarasi spun ca trebuie sa umblam la mecanismul de gandire. Sa devenim constienti de cine suntem. Sa incepem sa nu ne mai prefacem ca suntem altcineva, sa ne recunoastem partile bune si mai putin bune, sa le aducem la lumina. Lumina lumineaza intunericul si nu invers. Acest lucru ar trebui sa-l stim pentru totdeauna. Sa incepem sa fim sinceri, sa recunostem ca ne este frica, ca ne este rusine de ce am facut, sa recunoastem ca suferim, sa incepem sa ne acceptam asa cum suntem. Acceptarea este primul pas catre iertare. Sa ne iertam pe noi in primul rand, ca mai apoi sa putem ierta si altora. Sa incepem sa nu mai emitem judecati, pentru ca vom fi judecati, judecatori si calai in acelasi timp. Nu ne vom vindeca pina nu ne vom ierta. Sa ne impacam cu noi insine, sa putem fi liberi. Sa nu mai traim in minciuna. Sa daruim ceea ce am vrea sa primim. Vrem sa primim iubire, atunci sa daruim iubire. Vrem sa primim afectiune, atunci sa daruim afectiune.

                In general, asa de suprafata, toata lumea are intentii bune, cel putin cu cunoscutii, cu apropiatii. Insa aceasta nu este tocmai profunda. Daca cineva ne deranjeaza, imediat apare si reactia, explozia. Aceste sentimente zac in emotionalul nostru inca din copilarie, cand poate cineva ne-a adus critici severe, poate chiar parintii, constient sau nu, cu voie sau fara, sau alte figuri autoritare care au generat sentimente de frica, anxietate si care s-au asezat bine de tot in plan emotional si acum ies la suprafata. Cand ti-e lumea mai draga.

Asa se explica atatea scene violente, tineri care-si pierd cumpatul si alte asemenea. Nu ne vom vindeca pina nu incepem sa acceptam starile noastre interioare, in special cele care produc efecte nebenefice. Ele trebuie analizate si lasate in urma. Cand incepem sa devenim constienti de sentimentele de frica, rusine, acestea incep sa-si piarda din intensitate, incep sa se diminueze. Iertarea va duce la compasiune, dupa care va urma iubirea. Si atunci vom fi pe calea cea buna. Incepe sa se instaleze starea de echilibru in care iti poti dezvolta potentialul interior. Rezultatul va merita efortul. Sa avem grija la ceea ce gandim, pentru ca am vazut deja ce este gandul si ce putere are. Actiunea sau fapta in sine incepe sub forma gandului. Este alegerea noastra sa renuntam sau nu la masca. Este alegerea noastra sa ne simtim si sa ne exprimam liberi sau nu. Este alegerea noastra sa-i invatam sau nu si pe copii sa-si puna o masca. Si cand constientizam efectele mastii, mai este o alegere? Pai daca constientizarea efectelor ti-a atins acele nivele superioare ale constiintei, totul se duce catre o singura alegere, pe care sper ca si tu ai s-o faci. Este o cale pentru fiecare.

             Descopera si tu calea spre armonie  !!

Cuvintele

          Cuvintele sunt mijlocul cel mai folosit de a comunica, dar as vrea sa va supun atentiei ca pot fi cel mai putin eficiente.De ce spun asta? Pentru ca ele pot deforma adevarul, pot ascunde adevarata fata a ceea ce gandesti, a sentimentelor pe care le ai la un moment dat.In majoritatea cazurilor suntem tentati sa inflorim cuvintele, sa alegem cuvinte cat mai frumoase, sa construim fraze cat mai elevate, asa incat cel ce ne asculta sa-si faca o impresie buna despre noi. Te poti ascunde in spatele cuvintelor si chiar a devenit o arta sa faci asta. Poti ascunde emotii, intentii, sentimente. Cuvintele pot fi intelese gresit sau sa duca la interpretari eronate. De ce ?Pentru ca ele nu exprima cu adevarat sentimentele, gandurile, adevarul adevarat, realitatea ta interioara. Ce ironie! Sa vorbesti, sa folosesti cuvinte, si sa nu poti spune adevarul. Saminta de adevar ramane adanc in sufletul tau. Prin cuvinte poti crea confuzie. Da, cu ele construim fraze intortocheate cu care incerci sa exprimi ceva sau incerci sa faci pe altii sa inteleaga ceva. De cate ori n-ati urmarit emisiuni din care nu se intelege nimic? Pentru ca ascund adevarul in spatele cuvintelor. Ironic, dar asta e modul nostru de a comunica. Mai ales cei ce nu au curajul de a spune adevarul devin cu adevarat experti in a folosi cuvintele.

            Mergand pe aceasta cale viata devine o confuzie generala. Si atunci ce-i de facut, pe ce sa ne bazam atunci cand vorbim cu cineva? Avem alternative.Sentimentele, gandurile, emotiile, intuitia, experienta. Cum comunica doua suflete? Prin sentimente. Acestea sunt limbajul sufletului. Doua persoane care sunt indragostite si se privesc in ochi, mai au nevoie de cuvinte? Nu. Ele comunica prin sentimente. Sufletele lor se simt reciproc. Cand tii in brate un copil mic, te uiti in ochii lui si intuitiv stii ce-i trebuie si nu folosesti nici un cuvant. El oricum nu a invatat  acest mijloc de comunicare. Nu inca. Sa-i lasam pe copii sa zaboveasca cat mai mult in lumea lor. Daca sunt spuse cu intentie rea, cuvintele pot rani, te pot bloca, iti pot scadea respectul de sine, te pot jigni, te pot face sa te simti inferior, etc. Spuse din gura unui bun orator pot deveni arme distrugatoare. Folosite cu maiestrie, in gura unui avocat, te pot priva de libertate, chiar daca nu reflecta realitatea. Indiscutabil prin cuvinte poti ucide, poti elibera, poti cobori, poti inalta, poti face bine sau rau.

             Nu vom sti niciodata ce se ascunde in spatele cuvintelor rostite de altcineva. Doar in spatele cuvintelor rostite de noi insine stim ce se ascunde cu adevarat. Si chiar noi avem impresia uneori ca nu  stie nimeni ce gandim sau ce intentii avem cu adevarat. Dar adevarul este ca stie cineva. Tu. Tu stii. Este cineva din tine care contabilizeaza tot ce spui, tot ce gandesti, tot ce faci si care asteapta cu nerabdare sa-ti arate tot ceea ce ascunzi. Este constiinta ta, eul tau superior, sau cum vrei sa-l numesti. Este legatura ta subtila cu Divinitatea. Legatura pe care inca nu ai curajul s-o recunosti si s-o marturisesti ,dar care mai devreme sau mai tarziu va iesi la suprafata. Preferabil cat mai devreme,sa mai avem timp sa mai schimbam ceva. Schimbarea asta e necesara. Daca nu acceptam ideea de schimbare, atunci inca vom trai in amagire, ne vom pacali in continuare. Suntem aici pe Pamant ca sa evoluam, sa cautam adevarul, nu sa cautam minciuna. Cuvintele care contin adevar sunt cele mai clare si doar ele pot fi receptionate de suflet. Cuvintele sunt o expresie a gandurilor iar gandul stim deja ca este energie, deci cand ne exprimam emitem energie, benefica sau nu. Abuzul verbal, mai ales daca este acuzator, lipsit de bunatate, lipsit de dragoste poate duce la aparitia bolilor. Cuvintele aspre, jignitoare, umilitoare, produc cele mai grave boli in plan emotional pentru ca patrund adanc in subconstient. Sunt cuvinte care te inhiba, iti opresc evolutia, te pot izola de societate. Ajungi sa crezi ca nu mai esti bun de nimic. Asadar sa fim atenti cand folosim cuvintele. Jocurile de cuvinte pot nauci mintea. Cuvantul face parte din triada gand- cuvant-fapta. Cuvantul este exprimarea gandului care devine astfel fapta. Daca vrem sa dam nastere la actiuni benefice, trebuie sa avem ganduri bune. Pe cand gandurile rele vor da nastere la actiuni negative. A venit timpul sa intelegem cu totii ca asta este calea cea buna, sa emitem ganduri bune pentru a beneficia de efecte pozitive. Constienti sau nu, suntem fiinte sensibile, iubitoare, suntem rezultatul iubirii si nu avem cum sa nu fim afectati de cuvinte. Sunt cuvinte care ranesc, care dor, care patrund pana in adancul sufletului. Cuvinte care spuse de o persoana draga tie, au un impact distrugator, de pe urma carora poti suferi o viata intreaga. Cuvinte care se infiltreaza in subconstient si care necesita mult efort ca sa scapi de ele. Stim ca inainte de Babilon se vorbea o singura limba, o limba unica prin care oamenii comunicau chiar si cu animalele. Si acel limbaj era cel al emotiilor. Se comunica din inima. S-au descoperit de-a lungul timpului tot felul de documente, manuscrise , referitoare la diferite limbaje si culturi, dar nicaieri nu s-a descoperit vreun indiciu al limbajului fara cuvinte. Si asta pentru ca nu era scris, nu era prin cuvinte, era din inima si se exprima prin emotii. Inima nu minte niciodata. Nu este extraordinar sa comunici fara sa folosesti cuvinte? Dar a venit un moment in care oamenii au vrut sa experimenteze experienta rationalului, a separarii de Divinitate. Si au aparut diferitele limbi, care ne-au separat si mai mult. Si azi experimentam realitatea pe care am creat-o.

                Te poti imagina ca participi la un consiliu de conducere, de exemplu japonez, cum toti intra intr-o stare de comunicare la nivel subtil, si la final cineva spune, da asa facem si toti sunt de acord? Nu ramai cel putin uimit? Cum au facut asta, cand au vorbit, ca nu ai auzit nici un cuvant? Cum te-ai simti tu cel cu mintea rationala si plin de logica ? Coboara in inima ta si vei afla secretul. Acolo vei afla multe raspunsuri. Incepe sa comunici cu tine. Incepe sa inveti sa iei legatura cu Sinele tau interior, cu Spiritul tau Divin. Spune-i cum vrei, dar incepe sa comunici cu el. Incepe sa descoperi limbajul fara cuvinte.Lasa emotiile sa te traiasca si vezi ce vor sa-ti transmita. Sa nu-ti fie teama, pentru ca incet vei atrage linga tine doar oameni care stiu deja acest limbaj. Este o vorba, ce semeni aia vei culege. Fii atent la cuvintele pe care le folosesti, fii atent la exprimarea lor. Pune iubire in gandurile tale si te vei exprima prin cuvinte clare, adevarate.

             Descopera si tu calea spre armonie  !!

Concepte si credinte limitative

           De mici copii am fost invatati ca pentru a fi fericiti iti trebuie bani, situatie materiala buna, un partener de viata care sa arate cat mai bine, o familie frumoasa, copii frumosi, un serviciu bun si bine platit, prieteni cu bani si influenti, masini frumoase, sa poti calatori in locuri la care altii nici nu viseaza.Si poti adauga la aceasta lista inca o mie de alte motive.Daca nu atingi aceste aspecte nu vei fi fericit.Asa ni se spune si le vedem la altii, asa incat ajungem sa ni se para normal.Ca asta este drumul spre fericire.Aceste lucruri ni s-au implantat adanc in subconstient si au devenit incet dar sigur, convingeri.Convingeri sau credinte limitative.Si devin atat de puternice incat se transforma in adevarate programe dupa care functionam o viata intreaga.Da, devin atat de puternice incat este foarte greu sa le schimbi.Cum sa ajungi sa schimbi pe cineva, sa-i spui ca poate fi fericit cand el nu are un serviciu, cand nu are o casa, o familie, un partener de viata, cand nu are bani, etc. ?Daca esti prizonierul acestor tipare limitative, va fi foarte dificil.Va fi destul de greu sa iesi din aceasta inchisoare, pentru ca n-ai sti ce sa faci cand vei iesi in afara .Asemenea persoane nu-si pot imagina viata fara astfel de etape de acumulari materiale.Aceste convingeri, false de altfel, se imprima in fiinta ta, ajung sa se inradacineze tot mai adanc si esti gata.Viata ta va fi condusa dupa aceste tipare, convingeri false, iar drumul tau evolutiv va fi unul anevoios.Toate aceste credinte limitative pe care le primesti inca din copilarie, devin ca un program soft dupa care vei rula intreaga viata.Solutia ? Schimbarea softului.Dar ca la orice schimbare de soft, mai apar probleme de implementare.Sa ne imaginam ce inseamna o schimbare de program intr-o fiinta umana, ce efort trebuie sa depuna la nivel de constiinta, ce lupta interioara trebuie dusa.

              Cat timp poate lua o asemenea schimbare.Depinde de cat de inradacinate sunt aceste convingeri in interiorul fiintei umane.Depinde de cat de deschisa este persoana pentru schimbare.De cat vrei sa accepti din schimbare.Cat de pregatit esti pentru a primi schimbarea? Sunt intrebari care te vor macina din interior.Odata pornit, acest suvoi de intrebari te va conduce usor la ideea de acceptare a schimbarii .Vei ajunge sa constientizezi ca vechile concepte si credinte nu-ti mai sunt de folos si ca gandirea ta constienta este gata sa accepte noul adevar, care de fapt a fost dintotdeauna, dar care ti-a fost distorsionat, cu buna sau rea intentie.Importanta este schimbarea, acceptarea ei, dupa care raspunsurile incep sa vina de la sine.Schimbarea trebuie sa vina din tine.Degeaba muti mobila prin camera dintr-un loc in altul, ca tot camera aia este.Fiecare are propriul program soft.Altfel spus, fiecare are propriul sistem de concepte si convingeri dupa care se ghideaza in viata.Diferenta intre diferite persoane o face puterea de acceptare si deschiderea catre schimbare.De fapt vorbim despre modul de gandire, de accesare a unui nivel superior al constiintei.Fiecare individ se afla pe un nivel de constientizare. Sunt persoane care au conturi semnificative in banci si totusi se simt nesigure, nefericite, nu-si gasesc linistea.Iar altele care nu au asa ceva se simt mult mai linistite.Pacea si linistea nu se gasesc in conturi bancare.Acumularea de bunuri materiale naste alte nevoi de acumulare.Se creaza atasamentele fata de bunuri, fata de obiecte.Cand ti-ai vazut masina nou nouta la scara, cat a durat emotia? Cat dureaza pana cand treci la urmatorul atasament ? Aceste acumulari materiale nu fac altceva decat sa ne satisfaca nevoia de a ne compara cu ceilalti, de a ne situa pe o scara valorica pe care tot noi am inventat-o.Sa avem puncte de referinta.Si cu cat acumulam mai mult cu atat ni se pare ca suntem mai presus de altii. Totul este iluzie.Convingeri iluzorii. Oare asta inseamna sa fii fericit ? Sa ai sapte masini luxoase, sapte vile, sapte conturi, sapte..... ?

                  Este vorba despre cum ai fost programat sa intelegi fericirea.Este vorba despre nivelul de constiinta la care ai ajuns ca sa incepi sa intelegi fericirea. Avem programe soft pentru tot si pentru toate si nu trebuie decat sa-l alegem pe cel de care avem nevoie la momentul "acum". Un program care sa ne trezeasca, sa ne faca sa intram in starea de constienta. Sa ai curajul de a spune Nu oamenilor.Sa spui nu, este primul pas in procesul de trezire interioara.Sa ai curajul sa-i spui Nu celui mai bun prieten fara teama ca l-ai putea pierde.Fericirea ta nu depinde de nimeni, ea este in tine si nu ti-o poate lua nimeni.Nu trebuie sa faci lucruri extraordinare pentru a o accesa.Ai nevoie de libertate.Starea ta naturala este iubirea, sa daruiesti iubire, nu sa fii iubit. In momentul in care astepti sa fii iubit, deja depinzi de cineva.S-a creat atasamentul.Iar asta duce la suferinta.Daca nu vei mai fi iubit, vei suferi.Ai nevoie de oameni?Ai nevoie de oameni care sa te aplaude sau sa fie de acord cu tine?Ce se va intimpla in ziua in care nu te vor mai aplauda sau nu vor mai fi de acord cu tine ? In momentul in care nu-ti va mai pasa de ceea ce spun colegii, prietenii, vecinii, despre tine, vei fi liber.Vei deveni o persoana libera.Vei deveni constient de cine esti, de ceea ce esti, de realitatea din jur.Si bineinteles ca vei avea probleme. Vei fi privit altfel. Prietenii nu vor fi prea bucurosi sa vada ca te-ai schimbat, ca ai inceput sa gandesti altfel si vor incerca sa te excluda din cercul lor. Prea tirziu.Tu esti deja liber. Ai evadat din propria celula. Ai redevenit o fiinta umana. Si cu cat renunti la mai multe convingeri limitative, cu atat te vei simti mai liber. Renunta la balast si vei fi mai usor. Spun balast pentru ca tot ce inseamna credinte si convingeri invechite si nefolositoare atirna greu si te trag in jos. Nu poti urca in constiinta carind balast dupa tine. Toate convingerile, toate iluziile acumulate sau gresit implementate, te vor conduce la suferinta, pentru ca intr-o buna zi se vor izbi de realitate, de adevar. Iar confruntarea cu adevarul poate fi dureroasa, chiar socanta, in care totul se darima. Pana la urma suferinta poate fi interpretata ca un semn bun, ca ceva nu functioneaza bine in interiorul tau, ca ceva trebuie schimbat, ca programul, convingerea nu mai corespunde realitatii. Daca nu, suferinta va fi mereu prezenta.Asadar starea de constienta ne ajuta si ne salveaza de la aceasta programare nefolositoare.Sa fim constienti de ceea ce spunem, de actiunile noastre, de ceea ce gandim. Sa fim constienti de noi. Putem avea un corp adormit dar constienta treaza.Este ca si cum ai conduce o masina, relaxat, dar poti auzi in orice moment daca este ceva in neregula la motor, fara a te concentra la asta sau poti auzi ce se discuta in masina dar tu sa fii atent la condus.Si sunt convins ca multi ati experimentat astfel de stari, doar ca nimeni nu a venit sa va spuna ca erati intr-o stare de constienta. Este o stare de relaxare, dar esti constient de ceea ce se intimpla in jurul tau. Ce-ar fi sa ne obisnuim cu aceasta stare ? O fi bine, o fi rau ? Majoritatea am trait experienta cresterii unui bebelus si cu siguranta ne aducem aminte de noptile in care adormeam epuizati de nesomn. Dar la cel mai mic scancet al copilului , saream din somn. Oare ce ne facea sa tresarim din somn ? Constienta.Nu e usor, nici greu. Doar las-o sa te cuprinda.
                Convingerile, iluziile sunt ca niste droguri. Odata ce ai devenit dependent de ele, este foarte greu sa le lasi. Le consideri repere ca sa poti inainta.Da, este foarte greu sa scoti drogurile din viata ta. Ai nevoie de ajutor, sau daca nu , va trebui sa devii foarte constient ca-ti fac rau. Si atunci va veni si schimbarea. Drogul ti l-a dat societatea, ea te-a imbolnavit. Realizezi ca si tu faci parte din aceasta societate? Si poate ca si tu ai drogat pe cineva, sau ca si tu ai luat din acest drog ? Sa constientizam cine suntem si ce efecte au actiunile noastre.Pe tot parcursul vietii ni se impregneaza tot felul de concepte, credinte, constient sau nu. Suntem indrumati spre succes, prestigiu, functii, onoruri, etc. Odata ce am capatat toate aceste privilegii apare teama de a nu le pierde. Devenind dependent de acestea, de fapt iti pierzi libertatea, nu mai esti tu cel adevarat. Trebuie sa faci ce ti se spune, sa mergi in acelasi pas cu ceilalti, altfel vei fi exclus. Aceasta teama te va acapara cu totul si nu vei mai reusi sa vezi realitatea din jur. Incearca sa te bucuri de viata, precum un film bun, o relatie frumoasa, o plimbare in natura, o carte buna, etc. Fa-ti singur bucurii. Te vor ajuta sa te trezesti, sa devii mai constient de tine insuti. Sunt multe tipare de blocaje, de convingeri si concepte limitative. Si cum facem sa le vedem, sa ne dam seama de ele ? Primul pas ar fi constientizarea ca avem o problema, un blocaj, ca mintea rationala a pus stapanire pe noi si ca ne conduce dupa tipare vechi. Devine foarte important sa realizam ca ceea ce gandim ne creeaza realitatea. Cu alte cuvinte, sistemul  nostru de gandire este un fel de general de armata care comanda in corpul nostru. Iar corpul nostru ne este cel mai bun aliat, ne asculta total. Deci daca ordinele sunt bune vei castiga batalia, daca ordinele sunt proaste vei pierde, adica vei suferi.
                   Este important sa constientizam ca ne putem schimba, shimbandu-ne gandirea. Noi suntem ceea ce gandim. Si sunt destule experimente stiintifice care ne arata ca gandurile, emotiile, schimba realitatea. Deci ne putem construi o viata mai buna daca ne permitem sa renuntam la conceptele vechi si nefolositoare. Pentru asta accepta cat mai repede ideea de schimbare, ca trebuie sa renunti la programele vechi si la acceptarea adevarului care vine spre tine. Odata constientizat blocajul, urmeaza actiunea, adica acceptarea sau adoptarea altui program corespunzator noului tau nivel de evolutie. Sunt etape care vin singure in fata ta, doar trebuie sa le dai voie sa intre in viata ta. Exista o cale pentru fiecare.

                         Descopera si tu calea spre armonie  !!