Cum ne percepem noi, oamenii ? In general, noi, oamenii, suntem niste fiinte curioase, cercetatoare din fire, cu un anume grad de neincredere si suspiciune. Si aceste calitati le manifestam din dorinta de a sti tot timpul cine si cand sau cum s-a intimplat sau de ce este asa sau vesnicul de ce? si inca o multime de intrebari care ne macina tot timpul. De ce nu ne putem abtine sa stam linistiti ? Pentru ca vrem sa stim ca mergem pe un teren sigur, stabil, pentru ca vrem sa fim siguri pe ziua de maine. Pentru ca vrem sa avem un serviciu sigur, sa stim ca avem resurse financiare sigure, vrem sa stim ca putem asigura siguranta familiei pentru viitor si asa mai departe. Vrem sa stim ce se va intimpla maine. Necunoscutul ne sperie. Sunt printre noi oameni care-si pun astfel de intrebari, altii nu prea sau altii de loc. Sunt persoane care sunt foarte credule si cred orice le-ai spune. Astfel de persoane plutesc, se lasa duse de val, cum se mai spune. Plutesc ca intr-o mare plina de necunoastere si nehotarire. Ce-o fi, vom vedea. Majoritatea insa suntem circumspecti. Noi trebuie sa stim ce facem, unde mergem, cu cine mergem si cand. Altfel spus ne bazam pe cele cinci simturi de baza. Ne-am creat o lume reala definita de spatiu si timp. In momentul in care iesim din aceste coordonate, lungime, latime, adancime, timp ne simtim descumpaniti, ne este greu sa acceptam ca exista o alta realitate. Simturile de baza ne dau siguranta ca suntem cu picioarele pe pamant. Daca vad, aud, miros, gust si pot sa palpez inseamna ca sunt viu, ca ma percep. Dar daca mi-as permite sa trec de aceste simturi de baza ? Oare ce-as descoperi ? Ce-ar fi sa lasam in mod constient deoparte aceste paradigme limitative de gandire, care pur si simplu ne blocheaza ? Ce-ar fi daca am lasa curiozitatea, care ne caracterizeaza, sa ne duca dincolo? Am putea sa acceptam ideea ca exista dincolo ? Si aici sunt oameni foarte circumspecti ca ar putea exista asa ceva, altii inclina sa creada ca da iar altii, cei mai putini, chiar cred ca exista. Fiecare crede cum simte, dupa credinta lui. Diferenta o face nivelul de constiinta la care a ajuns fiecare si de aici, rezulta nivelul de evolutie. Fiecare dintre noi ne situam pe o treapta a scarii infinite a evolutiei. Suntem aici sa evoluam, fiecare la momentul potrivit. Asta este tendinta. Cu totii vom face trecerea de la fiinte traind in simturile de baza la fiinte multisenzoriale, mai devreme sau mai tarziu. Dar, intr-adevar aceasta trecere sau transcendere a simturilor, se va face functie de nivelul constiential al fiecaruia.
Perceptia fizica a realitatii pe care o traim sau a dimensiunii in care suntem, ne-a facut sa ne cream un limbaj limitat, in care folosim cuvinte si concepte ce trebuie sa aiba sens logic si rational, adica sa insemne ceva concret. Asa cum o vedem noi, aceasta lume fizica, reala, trebuie sa faca sens, altfel ne simtim dezorientati, chiar daca in mod intuitiv simtim ca ar putea fi si altceva. Dar preferam sa neglijam sau sa ascundem acest aspect intuitiv si sa preferam aspectul real. Ne-am departat de Sinele interior si am reusit sa desfacem legatura noastra divina si consecintele se vad. Da, am vrut sa experimentam cum este sa traim singuri. Iar adevarul este ca nu suntem singuri . Stiinta aduce la cunostinta tot felul de descoperiri ce demoleaza convingerile limitative si face ca tot felul de paradigme invechite sa se darime si astfel se lasa drum liber constiintei. Totul se schimba, incet dar sigur. Nimeni nu poate nega ca nivelul de constientizare global creste. Incet, dar creste. Acceptarea unei noi realitati presupune intr-adevar o lupta interioara a fiecaruia, o lupta cu propriul ego, adversarul schimbarii. Este o lupta care daca nu este dusa pana la capat , tulburam apele degeaba. Cu cat ne vom permite mai mult sa transcendem aceasta stare in care ne aflam acum, cu atat vom descoperi o lume in care conceptele actuale parca nu mai au inteles. Este o lume in care trebuie aduse alte concepte care sa o redefineasca. Vibratia neadevarului va scadea in aceasta noua dimensiune. Cu cat participa mai multa lume la acest proces, cu atat se va atinge mai repede acea masa critica sau acel prag despre care se vorbeste tot mai mult si care va face posibila schimbarea.
Sa ne percepem ca fiind fiinte de lumina si chiar suntem. Cand vom constientiza aceasta stare, vom lasa intelepciunea sa ne conduca spre armonie, pentru ca asta este calea, sa traim in armonie cu tot ceea ce exista. Suntem aici si acum, fiecare pe calea lui, ca sa ne invatam lectia si sa evoluam.
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu