Cred ca observati si voi ca majoritatea oamenilor si-au construit o masca, sub care se ascund, sub care se afla adevarata lor identitate. Este ca la teatru. Isi pun o masca si joaca roluri. Cu diferenta ca la teatru stii ca actorii chiar poarta o masca. Daca inca nu observati mastile, e cazul sa incepeti sa le observati. Pentru ca sub aceasta masca se afla de fapt adevaratele lor sentimente, trairi, temeri, ganduri, griji, emotii pe care nu vor sa le arate si altora pentru a nu se sti adevarul despre ei, pentru a nu fi judecati, pentru a nu fi considerati slabi sau pentru a nu fi jigniti, pentru a nu fi ignorati. Si atunci, sub aceasta masca, oamenii afiseaza o fata cat mai luminoasa, stralucitoare, vor sa arate o latura pozitiva, curajoasa, cand ei de fapt ascund frica, temerea, esecul, etc. Aceasta masca creeaza sentimentul de siguranta, un sentiment care nu va dura foarte multa vreme, pentru ca mai devreme sau mai tarziu aceasta masca va crapa si atunci vor iesi la suprafata toate sentimentele inchise acolo. Nu le poti ascunde la nesfirsit. Nici n-o sa mai stii cine esti. Nu ai cum sa evoluezi spiritual daca porti masca. Masca ajuta oamenii sa para "normali", bine adaptati, ca pot sa se descurce in orice situatie. Purtind masca, ceilalti nu-ti mai vad frica, rusinea, neputinta, tristetea, framantarile inimii, agitatia interioara. Vrem sa aratam bine, sa avem o infatisare cat mai placuta, pentru a inspira incredere, placere, respect. Nu ne mai miram cand oamenii isi fac tot felul de operatii estetice pentru a-si imbunatati aspectul fizic. Astea nu sunt decat iluzii, pentru ca dureaza putin timp. Corpul uman este intr-o continua transformare. O operatie estetica are efect un an, doi ani, putin timp, dupa care urmeaza alta operatie si tot asa. Cat te poti ascunde? N-ar fi mai bine sa dai jos masca si sa te accepti asa cum esti? Nu ti-ar sta mai bine sa fii natural, sa fii tu insuti? Pentru ca adevarata fericire n-ai s-o gasesti in exterior, ci chiar in interiorul tau. Acolo este frumusetea ta. Dincolo de masca pe care ti-ai fabricat-o cu atata grija de-a lungul timpului. Cu cat te adancesti sub masca ta, cu atat se va mari distanta dintre tine si inima ta, incat o sa ajungi sa nu mai cunosti emotia adevarata. Accesul la fiinta interioara va din ce in ce mai greu.
Oamenii vor agrea masca pe care o purtam, pentru ca noi ne straduim sa fie una cat mai placuta.Sau unii n-o vor agrea. Dar majoritatea da, pentru ca si ei sunt la fel, poarta si ei o masca. Si ajungem sa jucam un fel de teatru. Ne ascundem in spatele mastilor. Si ce este mai urat, este ca ne-am obisnuit atat de tare cu ele, incat le purtam peste tot, chiar si acasa, in familie, unde totusi ar trebui sa ne simtim in siguranta. Aproape a devenit "normal" sa porti masca. Cand dam masca jos, raminem surprinsi de ceea ce vedem, de ceea ce descoperim. Pe cand atunci cand purtam o masca, ce ar putea cineva sa vada la noi? Un om fals. Un om inchis intr-o colivie, ca o pasare care nu e libera. Vrei s-o mangai, dar nu poti ajunge la ea. La fel este si cu oamenii. Poate cineva ar vrea sa te mangaie, sa te iubeasca, dar nu poate ajunge la tine din cauza mastii pe care o porti. Poate cineva ar vrea sa-ti aline durerea, suferinta, dar tu esti cel care nu-i da voie. Pentru ca porti o masca. Mai trist este faptul ca incepem sa ne fabricam aceasta masca inca de cand suntem copii. Suntem "ajutati" de cei mari. Vedem asta in familie, in scoala, in cercurile de prieteni, la servici, peste tot, incat parca asa ar trebui sa fie. Daca nu porti masca de om fericit esti exclus. Esti expus izolarii. Depinde de noi ce vom alege. Pentru ca nici a-ti construi o masca nu este la indemina oricui. Pentru ca sunt oameni care refuza a purta o masca, nu se pot supune unor astfel de reguli si atunci se retrag, fiind expusi pericolului retragerii intr-o temnita emotionala. Iar asta este un lucru printre cele mai grave, evolutia fiind stopata. Nu mai vrei sa vezi pe nimeni, te feresti de critici, ti-e teama de respingere, ai vrea sa devii invizibil daca s-ar putea. Este groaznic la ce se poate ajunge. Ajungi sa te rupi de Sinele tau interior, de fiinta ta interioara, de legatura ta cu divinul intr-un final. Ajungi sa nu mai simti viata, ca traiesti degeaba, ca nu vei fi niciodata fericit. Si atunci ce-i de facut? Hai sa alegem sa dam masca jos. Fiecare sa si-o dea pe-a lui, pentru ca daca incepi tu primul ai sa vezi ca si altii te vor urma. Doar ca ei inca nu au curaj. Da-ti voie sa accepti ca a venit timpul sa dai masca jos. Nu vrei sa te simti liber, sa-ti poti exprima potentialul la adevarata ta valoare?
Nu e usor dar nici dificil. Si iarasi spun ca trebuie sa umblam la mecanismul de gandire. Sa devenim constienti de cine suntem. Sa incepem sa nu ne mai prefacem ca suntem altcineva, sa ne recunoastem partile bune si mai putin bune, sa le aducem la lumina. Lumina lumineaza intunericul si nu invers. Acest lucru ar trebui sa-l stim pentru totdeauna. Sa incepem sa fim sinceri, sa recunostem ca ne este frica, ca ne este rusine de ce am facut, sa recunoastem ca suferim, sa incepem sa ne acceptam asa cum suntem. Acceptarea este primul pas catre iertare. Sa ne iertam pe noi in primul rand, ca mai apoi sa putem ierta si altora. Sa incepem sa nu mai emitem judecati, pentru ca vom fi judecati, judecatori si calai in acelasi timp. Nu ne vom vindeca pina nu ne vom ierta. Sa ne impacam cu noi insine, sa putem fi liberi. Sa nu mai traim in minciuna. Sa daruim ceea ce am vrea sa primim. Vrem sa primim iubire, atunci sa daruim iubire. Vrem sa primim afectiune, atunci sa daruim afectiune.
In general, asa de suprafata, toata lumea are intentii bune, cel putin cu cunoscutii, cu apropiatii. Insa aceasta nu este tocmai profunda. Daca cineva ne deranjeaza, imediat apare si reactia, explozia. Aceste sentimente zac in emotionalul nostru inca din copilarie, cand poate cineva ne-a adus critici severe, poate chiar parintii, constient sau nu, cu voie sau fara, sau alte figuri autoritare care au generat sentimente de frica, anxietate si care s-au asezat bine de tot in plan emotional si acum ies la suprafata. Cand ti-e lumea mai draga.
Asa se explica atatea scene violente, tineri care-si pierd cumpatul si alte asemenea. Nu ne vom vindeca pina nu incepem sa acceptam starile noastre interioare, in special cele care produc efecte nebenefice. Ele trebuie analizate si lasate in urma. Cand incepem sa devenim constienti de sentimentele de frica, rusine, acestea incep sa-si piarda din intensitate, incep sa se diminueze. Iertarea va duce la compasiune, dupa care va urma iubirea. Si atunci vom fi pe calea cea buna. Incepe sa se instaleze starea de echilibru in care iti poti dezvolta potentialul interior. Rezultatul va merita efortul. Sa avem grija la ceea ce gandim, pentru ca am vazut deja ce este gandul si ce putere are. Actiunea sau fapta in sine incepe sub forma gandului. Este alegerea noastra sa renuntam sau nu la masca. Este alegerea noastra sa ne simtim si sa ne exprimam liberi sau nu. Este alegerea noastra sa-i invatam sau nu si pe copii sa-si puna o masca. Si cand constientizam efectele mastii, mai este o alegere? Pai daca constientizarea efectelor ti-a atins acele nivele superioare ale constiintei, totul se duce catre o singura alegere, pe care sper ca si tu ai s-o faci. Este o cale pentru fiecare.
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu