Cred ca acceptarea este una din marile probleme cu care ne confruntam, una din marile probleme pe care trebuie sa le rezolvam pentru a ne continua evolutia. Cred ca este timpul sa invatam sa acceptam schimbarile, indiferent de natura lor. Sa acceptam, in primul rand, ideea de schimbare. Am mai spus, suntem aici in aceasta viata, sa ne invatam lectiile ca sa putem evolua. Iar acceptarea este un mod de a-ti da voie sa integrezi noua realitate, de a-ti da voie sa vina spre tine toate informatiile de care ai nevoie, sa incepi sa rezonezi cu noile frecvente. A accepta nu inseamna a abandona ceva sau pe cineva, ci pur si simplu inseamna sa vezi de la un alt nivel de constiinta , noua situatie, noua realitate. Nu trebuie sa te sperie gandul de a accepta orice, asa fara nici un fel de reactie. A accepta un lucru, o situatie, inseamna a face o analiza a noii situatii, de gasire a unei rezolvari care sa nu produca stres nimanui. Si acum apare intrebarea, cum fac sa devina mai usoara acceptarea ? Care este procesul? Eu cred ca primul pas ar fi acela de a te situa pe un nivel de observator. Adica tu, cel ce esti in fata unei noi realitati, sa observi si sa intelegi situatiile care te inconjoara sau care te afecteaza. Din aceasta pozitie, distanta dintre intelegerea unei situatii si aflarea metodei de rezolvare incepe sa se scurteze. Se spune ca o problema aparuta isi are rezolvarea la un nivel superior de gandire. Altfel spus, trebuie sa te detasezi de problema, s-o vezi de sus, cu alti ochi, ca sa-i gasesti solutia optima. Adica sa fii propriul tau observator. O fi greu? Incearca.
Intelegerea este foarte importanta in descifrarea unei situatii. Si primele semne care-ti spun ca te-ai situat pe o pozitie de observator, sunt cele in care incepi sa-ti observi propriile greseli, dezechilibrele, temerile,emotiile, etc. Faptul ca incepi sa-ti recunosti problemele este semnul ca ai inceput procesul de acceptare, ca intreaga structura interioara incepe sa se schimbe, in bine. Faptul ca incepi sa-ti aduci problemele la suprafata, inseamna ca ai inceput sa te situezi pe o pozitie de observator. Sa te observi singur. Cum gandesti, cum reactionezi la tot felul de situatii, ce reactii iti produc unele evenimente, anumite persoane din viata ta, ce amintiri ies la suprafata, ce emotii traiesti si de ce. Este un intreg proces de care trebuie sa incepi sa devii constient. Doar situindu-te deasupra problemelor, adica sa fii observator, vei reusi sa gasesti solutiile. Prin observarea detasata, prin recunoasterea problemelor cu sinceritate si aducerea lor in fata, vom reusi sa anihilam putin si din ego-ul interior care va avea de suferit de fiecare data cand vom reusi acest lucru.
Avem un ego interior, la care trebuie sa fim atenti, pentru ca este intr-adevar o piedica mare in calea acceptarii. Ego-ul nu va fi de acord niciodata sa te duci pe calea adevarului, a iubirii, el te vrea mereu in situatii de conflict, ducand la lupte interioare care nu sunt deloc usoare. Si vorbesc de acele situatii de incertitudine, de indecizie, cand nu stii ce sa faci, ce hotarire sa iei, cand pur si simplu simti ca o iei razna. Cum sa accept eu asa ceva, cum sa-l iert cand mi-a facut atatea, cum sa ma umilesc eu in fata lui ? Si inca o mie de indoieli de acest gen. Aceasta stare de indoiala este foarte nociva. Pozitia ta de observator nu mai exista. Merita sa lupti cu ego-ul, pentru ca dizolvarea lui iti va aduce beneficii uimitoare si-ti usureaza drumul spre evolutie. Asa ca hai sa incpem lupta cu ego-ul. De fapt nu trebuie sa fie nici o lupta, pentru ca nu ducem nici un razboi cu nimeni. Totul este in interiorul nostru. Totul trebuie sa inceapa din interior. Pur si simplu situeaza-te pe o pozitie de observator. Asta nu inseamna ca esti in razboi cu nimeni. Accepta situatiile asa cum vin, gaseste solutiile cu intelepciune, nu te lasa prada sentimentelor de repulsie, de teama, de razbunare, de refuz , de obstructionare, gandeste pozitiv si este imposibil sa nu gasesti cea mai buna rezolvare. Schimba ceva in modul de a gandi, in acel superb mecanism de gandire constienta, fara de care nu putem merge inainte. Universul va lucra in modul cel mai optim pentru ambele parti aflate in conflict.
Acceptarea devine astfel un prim pas spre iubire. Sa invatam sa acceptam viata asa cum este, cu toate ca s-ar putea sa avem momente cand n-o sa ne convina sau alteori da. Accepta si vei putea sa-ti folosesti energia neconsumata pe alte lucruri mult mai bune. Sa invatam sa acceptam si imperfectiunile vietii, sa traim alaturi de ele. Acceptandu-le si devenind mai constienti, vom constata ca totul este aranjat perfect pentru evolutia noastra umana, ca totul face parte din experienta noastra. Ca suntem parte din Creatie. Ca fiecare este parte integranta din aceasta Creatie Divina. Si-atunci de ce sa nu acceptam ca suntem la fel si ca nu are rost sa ne facem rau unul altuia ? Sa acceptam si sa iertam, ca sa ne putem continua drumul evolutiv. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu vom intelege ca problemele ni le facem singuri si nu altcineva. Viata merge inainte, cu noi sau fara noi, cu voia noastra sau nu. Si atunci, noi suntem cei care decidem, este alegerea noastra. Alege sa te schimbi, accepta ca trebuie sa te schimbi din interior. Fa-ti curaj si pleaca pe aceasta cale, te vei simti mai liber.
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu