Sfanta Parascheva

Sfanta Cuvioasa Parascheva

        In fiecare an, in data de 14 octombrie, crestinii si intreaga ortodoxie o pomenesc pe Sfanta Cuvioasa Parascheva. Mai este cunoscuta ca si Fecioara cu inima de mama sau Cuvioasa cea milostiva. Este cea mai cunoscuta dintre toti sfintii ale caror moaste se afla pe teritoriul tarii noastre. Nascuta undeva prin anul 1025, in satul Epivat, pe malul Bosforului, in apropiere de vechiul Constantinopol, se aprinde in sufletul ei dragostea pentru Mantuitorul Hristos la numai opt ani, dupa ce asculta cuvintele Mantuitorului in biserica “daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea si sa-mi urmeze Mie”. 

Dragostea si credinta pentru Hristos cresc atat de mult, incat isi daruieste hainele frumoase celor saraci spre disperarea familiei instarite. Ajunge sa plece de acasa la varsta de treisprezece ani renuntand la viata lumeasca si intra in manastire, fara ca parintii s-o mai gaseasca vreodata. Ajunge si in Tara Sfanta iar pe la 24 de ani se intoarce in locurile natale, traieste ca o straina stiind ca va parasi lumea fizica. Este ingropata in cimitirul strainilor, unde va fi descoperita de catre un credincios care ii gaseste trupul neputrezit si inmiresmat si care, in urma unei viziuni ii depune sfintele moaste in Biserica “ Sfintii apostoli Petru si Pavel” din Epivat, unde ramane vreme de 175 de ani, timp in care au fost faptuite multe minuni. Dupa un lung pelerinaj prin lume, sfintele moaste ajung la Iasi, in Biserica “Sfintii Trei Ierarhi” , aduse de catre domnitorul Vasile Lupu, prin anul 1641, de la Constantinopol, pe cheltuiala sa. 

Si astfel vreme de 374 de ani Sfinta Cuvioasa Parascheva vegheaza asupra tuturor crestinilor din  Moldova si intreaga tara si nu numai, facand numeroase minuni ce au intarit credinta oamenilor. Prin anul 1888 are loc un incendiu in biserica “Sfintii Trei Ierarhi”, in care arde totul in jur, cu exceptia sfintelor moaste care stateau pe jar fara sa arda. Totul in jur se topeste, pana si racla de argint, insa sfintele moaste raman neatinse de flacari. O multime de oameni se roaga la sfintele moaste cautand mijlocirea rugamintilor catre Mantuitor.

        Sa indreptam gandul nostru de recunostinta si multumire pentru neclintita ei credinta, care acum ne calauzeste pe calea cea buna. Credinta este o cale de inaltare a sufletului dornic sa se alature Creatorului.

Descopera si tu calea sore armonie !!