Creatie si creativitate

                 Majoritatea ne dam seama ca avem o minte creativa, ne imaginam tot felul de situatii, scenarii, etc. Dar cati sunt in stare sa aduca aceste viziuni, scenarii, la stadiul de creatie, sa le manifeste intr-o noua realitate? Cati au increderea necesara pentru a transpune viziunea lor in realitate? Un subiect care vine tocmai in aceste momente, cand avem nevoie de tot mai multa claritate in gandirea noastra. De ce unii au curajul necesar si altii nu, sa treaca de la etapa de visare la etapa de realizare efectiva, la experimentare ?

                 Cred ca piedica in manifestarea acestor lucruri se afla in frica oamenilor. Frica, ce genereaza teama de necunoscut, una din cele mai mari temeri ale fiintei umane. Multi oameni se multumesc cu ceea ce au, cu ceea ce stiu, cu ceea ce au agonisit si le este teama sa avanseze intr-o lume necunoscuta, unde n-au mai experimentat alte trairi, se complac in aceasta stare de comoditate. Cata lume nu a-ti auzit spunand " mi-e si frica sa ma gandesc la ce va fi " sau " mi-e frica sa ma gandesc la ce s-a intimplat". Aceasta teama impiedica creativitatea sa ajunga in starea de creatie. Frica inhiba acel potential interior, despre care am mai vorbit.

                Sunt alte persoane la care creativitatea atinge cote maxime si teama nu-i impiedica sa creeze. Lor nu le este teama sa se aventureze pe un taram necunoscut. Nu-i inspaimanta ideea ca nu stiu ce va fi maine. Ei isi dau voie sa-si exprime potentialul interior. Ei au inteles cine si ce sunt si nu se pot opri. Din momentul in care isi pun intrebarea cine si ce sunt cu adevarat, schimbarea se produce. Fiecare dintre acestia intelege ca este un sistem energetic in sine, ajunge sa accepte ca relationeaza cu Tot Ceea ce Exista, influentand Tot Ceea Ce Este si reciproc. Ajung sa inteleaga ca sunt unici, ca au un dar unic ce trebuie extins.

                 Sunt acceptari interioare ce definesc personalitatea si caracterul individual al fiintei umane. Si poate din acest motiv, colectivitatea ii absoarbe mai greu. Vibratia lor este la cote mai inalte, nefiind atrasa de vibratia mai joasa a grupului. Si atunci se produce Separarea sau Izolarea fata de grup. Dar de ce ceilalti nu stiu cine sunt ? Simplu. Pentru ca nu-si pun intrebarea si nu vor sa iasa din cercul in care s-au acomodat. Vorbim de acea teama de necunoscut. Vorbim de teama de a fi exclus din grup. Pentru ca o astfel de persoana, cand incepe sa-si puna astfel de intrebari, incepe sa descopere Adevarul despre ea si nu mai poate suporta vibratiile grupului, nu mai poate suporta interdictii, nu mai poate suporta minciuna, neadevarul, nu mai poate suporta asa zisa stare de normalitate, care de fapt o controlau.

              In aceste conditii a afla cine si ce esti cu adevarat, poate insemna un act de curaj. Mai avem o categorie de persoane, cele care isi doresc ceea ce isi doresc altii. Pentru ca este mai comod asa. Nu trebuie sa-si puna constiinta in miscare, sunt in interiorul cercului de siguranta, nu apar intrebari interioare si totul este in normalitate. Fac parte din grup in continuare, prin pasivitate. Pasivitatea permite fortelor exterioare sa preia controlul. Aceste fiinte umane isi doresc doar ceea ce este previzibil, astfel incat sa nu depaseasca cercul temerilor lor. Pentru aceste persoane este greu sa treaca granita si sa ajunga in curtea Constiintei, sa-si exploreze fiinta interioara.

                   Nivelul cresterii constiintei individuale va determina pana la urma cresterea nivelului constiintei colective. Intr-adevar, este important ca fiecare sa se intrebe cine este cu adevarat si ce rol joaca si ce-si doreste pana la urma. Din punct de vedere spiritual, este normal sa stii cine esti, este normal sa renunti la asteptari exterioare si sa permiti sa redevii Esenta Sursei. Avem nevoie de acele exemple de oameni care implinesc creatia pana la sfarsit, ca sa stim ca putem depasi si noi granita cercului de siguranta, fara teama ca ne pierdem identitatea, fara teama ca am putea fi exclusi din colectiv. O societate are nevoie de modele, care sa dea incredere membrilor sai. Cand cineva accepta un adevar si-l constientizeaza la nivel profund, devine de fapt la randul lui un canal prin care acel adevar se exprima, asigurand astfel propagarea expansiunii constiintei.
                   Una din caile de inceput ar fi sa ne acceptam imperfectiunile si sa invatam din greselile pe care le facem sau le-am facut, sa le constientizam si sa nu le mai repetam.

                Descopera si tu calea spre armonie  !!