Chiar asa, de ce suferim ? Ce ne face pe noi sa cadem in suferinta ? Si nu ma refer la suferinta fizica, pentru ca suferinta fizica este de fapt durere pe care o simtim in corpul fizic. Ma refer la suferinta care se manifesta in planul emotional. Pai, deja am dat primul indiciu. Dar hai sa mai vedem si alte aspecte. Spuneam ca suntem aici, in aceasta viata, ca sa invatam diverse lectii, ca sa evoluam. Altfel ce rost ar avea sa repetam la nesfarsit aceeasi viata, daca nu evoluam. Si suferinta este una din lectiile pe care trebuie sa le integram. Si vom suferi atata timp, pana vom intelege ca noi suntem cei care producem suferinta si ca tot noi suntem cei care ii putem pune capat.
Noi suntem cei care o cautam si o aducem in vietile noastre. Dar cum am putea crede ca noi o aducem in viata noastra, cand nimeni nu cred ca vrea sa sufere, cel putin la nivel declarativ, chiar daca nu vorbim de suferinta fizica. Aspectul subtil vine din perceptia pe care o avem asupra a ceea ce se intimpla in jurul nostru, asupra lucrurilor, situatiilor care ne iau pe nepregatite. Suferim atunci cand insistam sa vedem prietenii, familia, rudele, colegii de serviciu, copiii, etc, lumea in general, asa cum ne dorim sa fie, cum credem ca ar fi mai bine. Dar noi nu stim cum e bine pentru noi, asa ca de ce sa ne apucam sa credem ca asa e bine pentru altii, sa-i vedem cu alti ochi cand ei arata asa cum arata.
Vrem ca copilul nostru sa fie doctor, spre exemplu, asa il vedem noi si-l silim sa dea la medicina, cu toate ca el are darul lui, altceva, nu conteaza. Daca copilul nu intra la medicina, pentru ca el nu-si doreste asta, noi suferim. Sa intelegem modul in care ne generam singuri suferinta. Ne dorim ca ceva sa fie diferit de ceea ce este de fapt. Nu sili copilul care are talent la pictura sa se faca doctor. Poate va fi bun si ca doctor, dar vocatia lui, darul lui in aceasta viata este de a picta. A lasa lucrurile sa-si desfasoare mersul firesc este o cale de a indeparta suferinta emotionala.
Este o cale prin care nu-ti mai irosesti energia pe lucruri exterioare, care nu tin de tine. Daca iti pui energia, speranta, in lucruri care nu depind de tine, tot ce e posibil sa apara dezamagirea, suferinta. Altfel spus, atasamentul fata de rezultate poate crea suferinta. Dar cum sa nu vrem noi binele pentru copilul nostru, cand stim ca ocupatia de doctor, arhitect, etc.,este profitabila ? Cum sa stam linistiti cand vedem ca altii fac asta ? Exact ce spuneam mai inainte, nu trebuie sa ne dorim sa fim altcineva, cand noi stim ca avem un alt dar, un dar unic, ce ne face speciali. Integrand acest aspect, ne vom descoperi adevarata identitate, cine suntem de fapt si care este misiunea noastra. Aceasta constientizare de sine, realizarea a cine si ce esti cu adevarat, te ajuta sa nu-ti mai doresti sa fii cine nu esti, iti asigura stabilitatea sufleteasca sau echilibrul interior, despre care am mai vorbit. Devine o stare a constiintei, in care suferinta isi pierde vibratia.
Pentru a face toate astea posibile, ne intoarcem putin la mecanismul de gandire constienta, care poate face schimbarea de perceptie. Ne intoarcem la credintele limitative si stim deja ce efecte au asupra noastra. Este nevoie de schimbarea credintelor, tiparelor vechi, perceptiilor, prin constientizare si integrare interioara. Pentru toate exista un drum, o cale. Atragerea si trairea in vibratia iubirii face ca totul sa fie in echilibru. Sa iubim acel copil, din exemplu, sa-l acceptam asa cum este, sa-l incurajam sa-si descopere darul unic cu care a venit in aceasta viata. Prin iubire ii dam increderea ca poate reusi. Prin iubire ne detasam de cine am vrea noi sa fie. Prin iubire vom primi si bucuria afirmarii darului sau. Prin iubire linistim si incurajam suflete. Prin iubire scapam si de suferinte.
Descopera si tu calea spre armonie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu